vineri, 28 ianuarie 2011

VARSATORUL- Portret psihologic


De la speranta la revolta

Daca realitatea tipurilor zodiacale legate de semne animaliere - ca Berbecul, Taurul, Leul sau Scorpionul, atat de diferit framantati de instincte specifice - este de o asemenea consistenta incat ne putem mira ca nu vedem psihologia curenta utilizand-o si daca, in lipsa acestei necunoasteri, adevarul lor se impune cu o evidenta care scuteste de orice demonstratie, nu se poate spune acelasi lucru despre un semn atat de subtil ca Varsatorul. Specificitatea tipului uman caruia ii corespunde este de un ordin atat de fin incat de la bun inceput devine discutabila insasi exisenta ei. Si totusi, intuitia vechilor astrologi - maestri psihologi ai epocii lor - care i-au batut primele medalii, a ochit, din nou, just.
In zilele noastre, astrologul scrupulos, care nu se multumeste cu portretele prefabricate de colegii sai compilatori, poate intr-adevar sa-l recunoasca, la intamplare, pe Varsator in definitia - lipsita de orice influenta astrologica - a unei anumite clase de indivizi, dovada a existentei unei umanitati deosebite. S-a vazut recent acest lucru cind marele muzicolog Roland-Manuel a definit punctele comune ale urmatorului grup de muzicieni: Mozart, Purcell, Pergolesi, Schubert, Mendelssohn si Chopin, situandu-i la opusul genului "titan", cu o fire aeriana, angelica, celesta, de o subtilitate diafana si o viata dincolo de pasiuni, franta in floarea virstei... Or, cu exceptia lui Purcell a carui data exacta a nasterii e necunoscuta, toti acesti muzicieni, fara exceptie, prezinta o dominanta sau o foarte puternica semnatura de Varsator!

O fire angelica

Contrar celor doua prime semne (Berbec-Taur) care transporta pe pista zodiacala materia instinctelor majore ale omului "primitiv", ultimele doua (Varsator-Pesti) sint aproape lipsite de substanta animala; ele conduc faptura omeneasca spre disolutia sa, ca individualitate autonoma. Tendinta dizolvanta este atat de pronuntata la Pesti, incat face din acest tip o fiinta caracteristica; in Varsator, ea este doar schitata, semnul constituind intermediarul intre densitatea redusa a Capricornului si lichiditatea Pestilor. El este totusi foarte strain de natura inradacinata, amestecata cu pamint si singe, a semnelor precedente. Stofa sa nu este alcatuita din materiale "care vin de jos". Nativul din Varsator tinde in mod spontan sa se elibereze de povara elementelor materiale si sa fuga de instinct pe care il simte ca o opacitate contrara limpiditatii sale naturale. Intr-adevar, el are - ca fond al fiintei sale - o transparenta, o usuratate, o fluiditate aeriena. Cultiva nuanta si se straduieste sa atinga un soi de limpiditate spirituala. Am citat mai inainte cativa mari muzicieni: aceleasi caracteristici de Varsator revin cand le evocam personalitatea si, mai ales, muzica: muzica lor eterata evoca cerul, iar o imagistica populara - dar care ocheste just - ii prezinta ca pe niste genii-elfi, de o esenta volatila "arhangheli cu aripi de culorile spectrului".
Acest Varsator serafim - opus Leului herculean - apartine, intr-adevar, mai mult cerului decat taranii. E ca printul de Acvitania, frate al lui Hamlet, pe care aripile il impiedica sa umble. Corespunde temei baudelairiene a albatrosului. In stare pura, se remarca o fiinta fragila, "inger ratacit pe pamint", usor ranit de viata sau incapabil sa traiasca fiindca este de o esenta prea volatila.
Trebuie insa sa ne ferim de aceste aparente inselatoare, imaginea idilica reflectand doar un adevar pur formal. Indaratul acestora exista o proprietate speciala, majora, care este privilegiul nativului din Varsator; aceea de a se desprinde de sine. Indepartat de instinct, poate, aproape ca un strain, sa priveasca manifestarile pulsiunilor vitale. Pasiunea il atinge fara a-l zgudui; ea il insufleteste, dar nu-l duce la ratacire niciodata; rareori il tulbura. Ura e izgonita din inima lui, iar dragostea, pe care insa o poate resimti foarte intens, are pentru el o fata naturala, familiara. Cum sa nu fie atunci de o frumoasa seninatate? Lucrurile care il privesc nu-l ating decit piezis; impresia e amortizata de un anume ecran filtrant. Rare sunt deci incercarile care-i pot tulbura seninatatea; firea sa angelica pare sa pluteasca deasupra acestor mizerii; resemnarea si pacea nu intarzie sa acopere orice durere intima. Ceea ce pentru altii ar fi un infern, pentru el nu este decit o rabdatoare rezistenta intoarsa spre speranta. Acest "strain de pamant", chiar daca are o fata mahnita de "jupuit de viu" (la Varsatorul disonant), nu este cel mai de deplans; profunzimea sa este cea a unei ape limpezi, iar apa aceasta revine mereu la puritate. Cum sa nu aiba atunci, pe langa o dispozitie linistita, un caracter blind, pasnic, armonios, placut pentru ceilalti?
In plus, daca este desprins de instinct, se degajeaza usor de interesele materiale care ingreuneaza atatea fiinte, spre a-si intoarce fata spre spiritual, in cautarea unor incantari ceresti. Acestea reprezinta hrana lui principala. Sensibil la vocile "de dincolo", atent la chemarile misterioase, aspira in mod natural la scopuri elevate si este atras de lumi superioare. Ii este sete de o anume perfectiune morala, de un anume ideal spiritual; rasuna la divinul pe care il simte in el, spre a-i raspunde cat mai just posibil. Dar terestrul il cheama la ordine, deoarece el nu este nici un spirit pur, nici un sfint, dar poate, daca nu o transcende, sa implineasca, in ceea ce are ea mai nobil si mai frumos, conditia umana.

Daruirea de sine

Desigur, nu e posibil ca toti nativii din Varsator sa aiba firea aceasta eterata si multi dintre cei care o incearca nu o prezinta intr-o stare atit de pura. In general, ea se situeaza ca un fundal al sensibilitatii, discret mascat sau ascuns de o personalitate sociala, exterioara, total diferita, variabila in functie de fiecare caz in parte, modificata de o caracterizare zodiacala sau planetara straina.
Cu toate acestea, putem adesea ghici aceasta "fire profunda si intima" dupa modul cum se comporta nativul fata de semenii sai, dovedind o anume calitate a prezentei sale umane.
"Cautati un om integru, ireprosabil, de o probitate dovedita? O sa-l gasiti sub Ascendentul primelor stele din Varsator", spunea, la inceputul erei noastre, poetul Manilius. Prin aceasta, el sublinia sinceritatea - o trasatura majora a subiectului nostru - unui caracter care intelege sa se prezinte in cele mai bune dispozitii ca sa intre in comunicare cu semenii sai si sa serveasca interesele tuturor cit mai bine. El da, de la inceput, dovada de bunavointa printr-o frumoasa deschidere a sufletului sau generos, care imbina calitatile inimii cu cele ale spiritului, spre a fi uman, cit mai uman posibil.
Generozitatea sa raspunde nevoii de a se elibera de sine. El refuza in aceeasi masura sclavia lucrurilor ca si servitutea fata de sine. Pentru aceasta, orice orgoliu e deplasat; mindria ii porunceste chiar sa se umileasca daca trebuie si isi face o sincera autocritica ce serveste in mod esential la a-i bara drumul spre egocentrism. Este ajutat in asta de edificarea saturniana a unei personalitati care are principii morale destul de bine stabilite; onestitatea sa funciara ii da o constiinta clara asupra indatoririlor pe care le are fata de sine si de ceilalti; nu e vorba de un antrenament spiritual, ci de o natura, o autoreglare. Scrupulele sale sunt o necesitate, o chestiune de sanatate morala. Echilibrul personalitatii lui ii cere, intr-adevar, sa stie sa-si cedeze locul si sa-si masoare spatiul personal spre a evita orice invadare din afara. Se pune problema de a face sa dispara ceea ce ar putea sa fie stanjenitor intr-un Eu cu legaturile sale vane, cu suficienta sa ori cu prezentele sale intolerabile. Nu este deci el cel care se epuizeaza in eforturi sterile din cauza unui doliu care nu accepta sa se ostoiasca, a unei iubiri imposibile sau a unei cainte care tulbura repausul salutar.


Acest soi de vid psihic nu numai ca ii da o frumoasa seninatate; el il face pe nativ disponibil pentru o mare ospitalitate a inimii. Eul sau printre ceilalti se prezinta sub semnul unui caracter deosebit de primitor. Intr-adevar, incepind din momentul cind omul nu este nici ocupat de sine, nici plin de sine, el devine "capabil de altul". Pe prima treapta, vrea sa fie egal printre egali; Varsatorul Abraham Lincoln e cel care l-a definit pe adevaratul democrat drept cel care "refuza sa fie stapan de sclavi" (ne aflam intr-adevar la polul opus Leului, care nu aspira decat la dominatie). Pe o treapta mai avansata, el da semenilor sai cel mai mare credit; nimeni, mai mult ca el, nu se increde atat de deplin in ceilalti, in vorbete lor, in faptele si in gesturile lor. Daca are sa-si reproseze ceva, e o lipsa de ospitalitate, sau persistenta unui simplu val asupra propriilor sale intentii. Dar simplitatea manierelor sale este un mijloc de a se prezenta drept claritatea insasi pentru ceilalti; ea este o forma de politete sau de caritate.
Toate acestea inseamna ca are o sensibilitate dispusa la sacrificiul de sine; precum inteleptul care varsa urna, el este facut sa daruiasca si sa se daruiasca. Intrucit echilibrul sau consta in abolirea individualismului si in abdicarea de la satisfactiile personale, de la ceea ce este meschin in ele, fiecare renuntare la egoism relanseaza in el tendinta spre altruism, care se exprima printr-o dragoste dezinteresata pentru aproapele sau, daca nu chiar prin nevoia de a se cheltui in serviciul unei cauze, al unui ideal depasind propriile sale interese. Pentru o asemenea fiinta, nu ai inceput sa traiesti atit timp cit nu ai trait decat pentru tine si nu te gasesti decat cand incepi sa traiesti pentru ceilalti. Calea mintuirii e gata trasata: trebuie sa consimti sa te pierzi pentru a te gasi cu adevarat, nu existi decit in masura in care existi pentru celalalt sau pentru altceva decat tine si nu traiesti bine decat prin virtutea sau gratia daruirii spontane.
Acest simt uman are proprietatea de a inlocui cultul eului prin cultura de sine. A fi pentru ceilalti, nu inseamna oare a accepta o disponibilitate care implica o calificare de sine? Acest lucru nu e posibil decat cautand sa te perfectionezi, astfel incit sa fii amplu preocupat de viata si sa slujesti cu competenta comunitatea de care esti legat. De aici decurge relatia, solidaritatea cu fiintele si cu lucrurile pe care acest tip le sustine cat mai mult posibil. Pe plan intim, exceleaza in rolul de sfetnic; stie sa lamureasca, sa sfatuiasca, sa consoleze si sa ajute. Nu se apeleaza in zadar la ajutorul sau. Cum, atunci, sa nu fie Varsatorul semnul marilor prietenii? intr-adevar, prietenia ocupa un loc important in viata lui. Ne gindim la prietenia schubertiana, stendhaliana. Usa lui e vesnic deschisa, iar casa lui plina de prieteni; ii plac receptiile si cluburile. Instinctul de solidaritate se socializeaza usor la el; are si sentimentul ca societatea are nevoie de el, iar participarea sa la miscarile sociale si culturale face parte din acest curent de integrare la viata universala care ii da bazele veritabile. Aceasta participare corespunde de altfel simtului sau de fraternitate care ii spiritualizeaza pasiunea sociala (Marivaux, Mozart).
Niste dispozitii atat de bogate fac sa se prevada, mai ales la Varsatorul insuficient construit, slabiciuni de caracter destul de mari. Reversul medaliei este simbolizat tocmai de exilul astrului zilei in semn. Debilitatea valorilor solare aduce prejudicii tensiunii Eului voluntar. Acest tip trebuie deci mai ales sa se teama de slabiciunile vointei: el nu face intotdeauna ceea ce ar vrea sa faca, si mai ales ce ar trebui sa faca spre a fi la inaltimea idealului sau. Este desigur greu sa te dedici intereselor celuilalt fara sa consimti la sacrificii personale care mai mult saracesc decat imbogatesc, sa te gandesti la ceilalti fara ca acest lucru sa fie in detrimentul bunurilor tale particulare, sa fii integral sincer vrand sa admiti punctul de vedere strain; sa fi bun si sa accepti sa-i bruschezi, pentru propria lor fericire, pe cei pe care ai vrea sa-i ajuti... Adevarul este ca, pentru a fi generos, trebuie sa fii puternic; trebuie sa stii sa spui nu tot atat de raspicat ca si da, chiar daca displaci in primul moment.
Or, punctut slab al tipului Varsator este faptul ca cedeaza prea usor in fata solicitarii celuilalt: dorinta de a placea, de a fi bine vazut, menajare, bunatate... Dar mai intai faptul ca este inclinat spre idealizarea celuilalt, ceea ce face sa se nasca fata de semenul sau exigente uneori excesive. Aceasta supraestimare il face sa-i vada pe ceilalti mai buni decat sunt; isi daruieste prietenia intr-un mod prea deliberat, acorda imediat credit dupa ce a intins o mina increzatoare, pe baza unui simplu act de credinta. Crede in bunatatea omului si il judeca dupa chipul si asemanarea sa. Prea putin siret, nu deceleaza usor intrigile si compromisurile care se innoada si se etaleaza in jurul sau; se poate lasa prins in toate capcanele; poate asadar sa fie, dintr-un anumit punct de vedere, un naiv a carui credulitate e prea adesea inselata de rationamente proaste ori de calcule interesate. Lasindu-se usor convins de argumentatia adversa, vazind lucrurile mai roz decat sunt, i se intimpla adesea sa "cada de sus". Intr-un cuvint, reflexele sale de aparare se lasa prea usor luate prin surprindere, cu atat mai mult cu cat simtul realitatilor prozaice este slabit la el. Mare ii este sufletul, slab caracterul; bogata e tensiunea spirituala, saraca vointa de a-si impune punctul de vedere personal, deoarece nativul nu exista decit in masura in care face corp comun cu o cauza impersonala.
Ducandu-ne ceva mai departe investigatia, ajungem sa ne punem intrebarea daca Varsatorul nu este, prin excelenta, semnul compensarii inferioritatii. La polul opus Leului, care produce constitutii fizice dintre cele mai puternice, acest semn - in care din tot parcursul sau anual Soarele este cel mai slab (de unde "exilul" sau) - saraceste organismul care cauta un soi de revansa in calitatea spiritului sau frumusetea sufletului (se poate spune despre asemenea firi ca e prea slaba caroseria pentru motorul pe care il suporta). Inferioritatea fizica suscita adesea nevoia de supracompensare cu dorinta de a se impune, intr-un mod oarecum fortat (ca la imparatul Wilhelm al II-lea - Soare al Varsatorului opus lui Saturn - care camufla o infirmitate dincolo de grandelocventa in versuri si vorbe). Dar Varsatorul are indeobste darul de a trece de la cantitativ la calitativ compensand o slabiciune ori o inferioritate fizica prin afirmarea unei superioritati sociale, culturale sau spirituale. Nu e intamplator daca, pentru psihologi, "specialistul" faimosului "complex de inferioritate", Alfred Adler, s-a nascut cu o conjunctie Soare-Marte in Varsator. Toata psihologia adleriana insista, pe buna dreptate, asupra relatiilor dintre om si social, omul negasindu-si echilibrul decat daca-si ocupa locul potrivit in societate, cel in care se poate implini daruind ce are mai bun in el colectivitatii.

Spre intelepciune...

Cautarea seninatatii nu este oare calea naturala care se deschide in fata unei asemenea fiinte?
Se observa, ca o trasatura dominanta a firii sale, tendinta de a plana pe deasupra lucrurilor (visele a numerosi Varsatori sunt vise de zbor aerian) care se traduce neaparat printr-o anume desprindere de realitatea prozaica a vietii de zi cu zi. Aceasta atitudine tipica de indepartare de realitate si de mediu ia desigur aspectul schizoidiei. Dar e vorba de o schizoidie speciala si atenuata, prea putin primejdioasa; fiindca nu trebuie sa se piarda din vedere ca avem de-a face, pe plan moral, cu o faptura de o mare sanatate funciara, care compenseaza aceasta indepartare prin patrunderea culturii mediului si normelor lui; aceasta atitudine presupune o mare parte de bun simt, de onestitate si de religiozitate. Totusi, nativul din Varsator are un simt redus al realitatilor concrete care nu-l atinge decit indirect (conform tipologiei lui Jung, functia sa psihica dominanta este Intuitia, iar functia minora, cel mai putin dezvoltata, Senzatia). Cautand un anume punct de altitudine care raspunde nevoii sale de claritate, insufletindu-se la nivelul fortei idealului, simte in mod atenuat bucuriile si suferintele curente; lumea senzatiilor, a placerii si a durerii, care alcatuieste urzeala cotidianului si a lucrurilor obisnuite, ii este, ca sa spunem asa, straina; toate acestea sunt pentru el un univers al relativitatii. Nu-l intereseaza decit liniile mari, dramatice ale unei situatii; etapele succesive ale realizarii practice il lasa indiferent. Abordeaza cu greu o conversatie banala; trebuie sa se simta impresionat de ceva ca sa se angajeze intr-un dialog veritabil; atunci - dar numai atunci - este pasionat. De fapt, trebuie sa scoata din penumbra tot fondul sensibilitatii sale, ceea ce se efectueaza prin jocul unei reprezentari mobilizatoare. Fiindca simte intr-adevar nevoia sa-si reprezinte lucrurile pentru ca ele sa-l miste intr-o maniera precisa: un semnal adevarat ii este aproape necesar. Isi poate deci pastra calmul in situatii dificile si nu accepta lucrurile decat dupa un timp de reactie. Dar are prea mult impresia ca ceea ce nu este de domeniul gandirii se coreleaza cu irealitate, dand evenimentelor care se deruleaza in jurul sau caracterul unui spectacol la care asista fara sa ia cu adevarat parte la el.
In situatii extreme se poate ajunge la ratacirea unui suflet nelinistit care pluteste prin viata, dupa modelul Varsatorului neptunian J. K. Huysmans. Doar o veritabila "transfuzie de singe", pe calea unei uniuni cu o fiinta complementara (cu un tip Senzatie), il poate vindeca de starea aceasta schizoida daca e prea pronuntata. Este adevarat ca este tentat sa se sprijine pe complementarul acesta lasandu-i, cu deplina incredere, conducerea "laturii materiale". Are mai degraba nevoie sa traiasca prezenta afinitatilor elective sau sa resimta realitatea unei lumi suprasensibile, inspirindu-se din izvorul profund al imaginilor, iluziilor sau viziunilor sale.
Sub aspect caracterologic, Varsatorul se apropie de tipul Pasionat-parasentimental sau Pasionat-paranervos; este un supraemotiv activ (uneori subactiv), mai mult secundar decit primar. Are deci nevoie de o pasiune suverana ca sa-si dea masura deplina si sa-si gaseasca echilibrul. Totusi, descrierea caracterologica, prin aceasta definitie psihologica, nu poate sa dea seama de natura complexa si originala a acestui nativ: cu un picior pe accelerator, cu celalalt pe frana; expansiv la suprafata, inchis in sine, in adancime... Perspectiva psihanalitica ni-l prezinta mai ales realizand, sau incercand sa realizeze, comuniunea eului constient cu inconstientul si fortele vietii. Aspira la viata naturala, supunandu-se "legii naturii" (vegetarianismul, naturismul nu sunt decit o realizare partiala) la fel cum simte si nevoia de a cobori in intunericul adincimilor umane (cu exceptia cazurilor unei protectii uraniene), dar mai putin pentru a rascoli in invalmaseala masei, cat pentru a desprinde din ea o ordine, o disciplina de viata integrala. Desi doreste sa pastreze controlul si directia vietii sale, trebuie sa apartina si curentului care il mana spre un destin extrapersonal; vitalitatea sa este marita, iar bucuria de a crea mult mai dezinteresata.
Aceasta cautare a seninatatii nu este deci departe de a semana cu o renuntare la cele pamintesti. Implinirea sa se produce, intr-adevar, pe calea unei "desprinderi": Orice perfectionare se concepe ca o deposedare, o decantare, o purificare. Patrunderea tot mai sustinuta a seninatatii este insotita de un sentiment de zadarnicie a tot ceea ce e terestru. Nativul nu prea mai crede in realitatea lucrurilor acestei lumi si este cuprins de o imensa dorinta de renuntare; intelege ca harul de care e patruns nu este rezultatul unui efort prometeic, ci ii vine pe masura ce renunta la propria sa vointa. Aceasta renuntare la putere este rasplatita de o adevarata intelepciune.
Degajind elanul spiritual din curbura egocentrica, aceasta intelepciune adapteaza fiinta la conditia umana, intr-o reconciliere definitiva dintre om si univers.
...sau spre aventura prometeica
Ar fi totusi o greseala sa se creada ca aceasta orientare generala spre o experienta umana de intelepciune este proprie tuturor nativilor din Varsator (fara a mai pune la socoteala ca multi dintre ei n-o imping atat de departe). Se pare ca aceasta directie este luata mai ales de nativii din Varsator cu dominanta saturniana, deoarece nativii cu dominanta uraniana o iau pe un drum, ca sa spunem asa, total opus. Dar este vorba mai mult de o complementaritate, decat de o opozitie, fiindca la majoritatea subiectilor din aceasta zodie se pot intalni in acelasi timp aspiratia la intelepciune si - despre aceasta fiind vorba - gustul pentru aventura prometeica, fara sa fie neaparat vorba de o contradictie. Tendinta la ratacire exista si intr-un caz si in celalalt, dar, in timp ce in primul, ea este rezultatul unei uitari sau unei daruiri de sine pentru a ajunge la un har, in cel de-al doilea, ea provine dintr-o afirmare de sine care duce la cautarea puterii.
Varsatorul prometeic isi infrineaza sensibilitatea de frica sa nu fie pacalit; orgoliul sau ar ajunge la disperare daca ar lasa sa i se ghiceasca sentimentele, fiindca in strafundurile lui exista o fire angelica pe care o tine captiva si o refuleaza mai mult sau mai putin. Dar si el cauta, in felul sau, implinaea unui vis supraomenesc.
Aceasta fiinta traieste intr-un climat de inalta tensiune psihologica si este nebuneste minata spre aventura. Mai general - este, sa nu uitam, un Pasionat in sensul caracterologic al cuvintului - tinde spre o mare aventura cu mai multe episoade, fiindca in loc sa o tarasca din pasiune in pasiune, se fixeaza la o experienta sau pasiune dominanta, chiar daca aceasta ia forme diferite. Intr-adevar, poate sa treaca de la o extrema la alta, daruind fiecaruia din pozitiile sale succesive o vointa sau un fanatism total.
Tendinta sa dominanta sau trasatura sa distinctiva este originalitatea. Initial, aceasta preocupare constanta pentru originalitate isi are punctul de plecare in apararea impotriva anturajului; ea ia infatisarea unei inadaptari funciare la mediu. Nativul trebuie, ca sa se exprime pe sine, sa se delimiteze, sa se distanteze de origini si de cadrul formator. Sa nu fiu ca ceilalti! Bineinteles, atit timp cat nu a gasit mijlocul sa se afirme, atata timp cat, in alti termeni, nu si-a gasit "calea", el este mai putin original decat excentric, fiindca independenta la care tine mai presus de orice nu exprima decat un individualism rigid, cu toate fenomenele sale de intepeneala, de bruschete, de stingacie... Dar o atitudine initial negativa poale fi sursa unei frumoase afirmari. Intr-adevar, "fenomenul" evadat care se prezinta in acest stadiu elementar de dezvoltare nu este decit o crisalida care formeaza schita uni adult plin de resurse; atunci, independentul se adapteaza la un mediu particular, anume potrivit pentru firea lui, si se poate pune la incercare cu tensiunea intreaga a vointei, cu adeziunea integrala a fiintei sale.
Originalitatea sa ii da gustul pentru ce este putin familiar, straniu si il impinge chiar la extravaganta. Din instinct, refuza sa accepte normele unei vieti imbacsite. Il vedem iesind de pe cararile batute, rupand-o cu rutinele si prejudecatile, neglijand contingentele, dispretuind conventiile, dand peste cap uzantele stabilite de morala si de societate. Vrand deliberat sa fie "aparte", nu procedeaza ca ceilalti : opiniile sale se deosebesc de cele ale oamenilor care il inconjoara (ii face chiar placere sa-i socheze): guslurile sale surprind, nevoile sale mira. Poate aparea ca un revoltat desavarsit care se complace in dezinvoltura si impertinenta. Nefiind perfect integrat decat in domeniul sau particular, cauta adesea sa scape adaptarii colective facand o "politica de prestigiu" care este o maniera de a nu vrea "sa coboare din inaltimi". Marile sale gesturi personale ascund atunci un anume sentiment de nesiguranta in fata lumii. Dinamismul aventurier al unui Beaumarchais si al unui Stendhal sau, mai precis, al unui Pigaro si al unui Julien Sorel este expresia acestui Varsator care, intr-un fel si-a ,,rasturnat" latura angelica in forta demoniaca.
Ceea ce constituie puterea acestui nonconformist e unitatea sa interioara, adeziunea totala la a merge pe o singura cale, ceea ce-i permite sa-si faca sageata din orice lemn ca sa atinga un tel pe care luciditatea si vointa sa l-au trasat. Pus in miscare de dorinta de noutate, amator de ,,ultimul strigat" si de insolit, se serveste din orice si exploateaza la maximum ce gaseste, Nu se da in laturi nici sa faca uz de violenta, sfidare, scandal si de infrigurarile colective care il exalta si ii inzecesc fortele. In fata unui esec, renuntarea nefiindu-i in obicei, reancepe totul cu noi precautii si extrage din el o forta crescuta. Drumul reusitei pe care trebuie sa si-l traseze este cel care il duce de la independenta la adevarata libertate. O dobandeste intr-o anumita masura cind efortul sau se integreaza in colectiv si in cele din urma devine - si el - omul care se daruieste generos unei cauze, un slujitor al omenirii, prin mijlocirea reformei, a inovatiei, a renovarii sau a revolutiei.
E usor de ghicit ce este, la urma urmelor, o asemenea fiinta: Un extremist pasionat, indragostit de paradoxul acut, insufletil de un spirit de suprasolicitare si stapanit de gustul recordului in sine. Ce vrea el este sa mearga pana la limitele extreme ale fortelor sale, sa incerce tot ce poate spiritul intr-o directie data si sa traga fara ezitare toate consecintele atitudinii sale extreme. Idealul sau ar fi sa impinga inapoi la infinit limitele imposibilului. Este asadar stapinit de o ,,lege a freneziei", in care logica se conjuga cu pasiunea - fiindca este rapid lucid si clar constient de propriile sale intentii - si in care exaltarea si furia se lasa ele insele controlate de spiril. Acest Varsator superior ar fi deci in acelasi timp cornelian si stoic. In mod constant, se simte la el - si e ceea ce il marcheaza dintr-o data - lipsa de totalitate si setea de absolul in afirmarea de sine pina la riscul cel mai bine calculat si mai mare.
Aceasta vointa de putere poate sa ia, desigur, conform fiecarei constelatii particulare, aspectele cele mai diverse. Foarte des, acest elan cuceritor care vrea sa forteze cu indrazneala limitele omului gaseste, in zilele noastre, o iesire in pasiunea pentra tehnica moderna, Varsatorul aflindu-se in virful progresului in avangarda oricarei evolutii sau revolutii. Cum el poate si sa gaseasca un debuseu intr-un curent de idei la inalta tensiune, intr-o infrigurare "in ism": futurism, cubism, dadaism, expresionism etc. Afirmarea stiintifica a unui Bacon, eseul politic al unui Robespierre, imaginatia anticipatoare a unui Jules Verne, indrazneala de explorator a unui Auguste Picard, experienta suprarealista a unui Andre Breton, ,furia de a trai" a unui James Dean... sint tot atitea fete cunoscute care stau marturie pentru aventura prometeica, reusita sau esuata, a Varsatorului uranian!

Inteligenta

Tipul Varsator se simte in general prea departe de lucruri si de fiinte ca sa nu fie indemnat sa compenseze aceasta retragere printr-o reflectie tacuta ce constituie mobilul inteligentei sale. E inteligent nu fiindca e o masina de gandit, ci fiindca spiritualul face parte din maniera sa spontana de a trai. A fi fericit, a spus odata un nativ al acestei zodii, inseamna a rationa just despre o lume vazuta limpede.
Spiritul si sensibilitalea se imbina intr-un dialog care poate mai ales sa confere o putere de asimilare, exceptionala la unii subiecti; este vorba in special de putinta de a se lasa patrunsi de lucruri si de a le sesiza dinauntru, unde exista o posibilitate creatoare servita de o intuitie profunda.
Nativul tine la adevar si, pentru a ajunge la el, nu se da in laturi (cel putin tipul superior) in fata unui ascetism al luciditatii care comanda eforturi constante ale spiritului. In primul rind este, se stie, oricind gata de autocritica; aceasta autocritica e sincera fiindca nativul isi spune ca numai privirea celuilalt ii poate rasturna certitudinile, obiceiurile, somnul egocentric si ca o luare de pozitie fata de sine in prezenta celorlalti este singurul mijloc de a se debarasa de piedicile din calea Eului catre adevar. In plus, simte imperios datoria de a contribui la a-i edifica pe ceilalti asupra propriilor lor erori. Uneori intreprinde chiar toata viata o veritabila actiune de demistificare.
Aceasta dispozitie de spirit il indeamna in general sa atace rutinele si prejudecatile care se opun oricarei inovatii, sa inlature ideile amortite si pasiunile partizane care blocheaza elanul gandirii. Desigur, nu exista nici un tip care sa aleaga deliberat febra adevarului in detrimentul amortelii conformismelor. De altfel, mai este si alta dispozitie a firii lui care il solicita in acest sens: ca tip intuitiv, nu e indreptat spre trecut, ci spre viitor. Deschiderea sa de spirit, destul de speciala, il leaga mai mult de schitele, promisiunile si sperantele subiectelor heterodoxe sau de domeniile neexplorate, decit de lumile deja inventariate si arhicunoscute, deoarece are simtul anticipatiilor si un fler deosebit care il face sa presimta lumile de descoperit. Acest "instinct al devenirii" este revelator pentru spiritul sau. Debarasindu-se fara dificultate de lucrurile deja vazute si deja facute, este interesat mai mult de ziua de miine decit de cea de azi; acest "progresist" opteaza in mod deliberat pentru ideile noi pe care ii place sa le propage, pentru reforme si pentru progresele de tot soiul, iar opera lui corespunde adesea unei stari de spirit revolutionare (ne gandim la Bacon, la Galilei, la Voltaire, la Comte, datorita lui Mercur in Varsator si, la majoritatea dintre ei, in aspect cu Uranus; ne gandim si la nativii din Varsator: Beaumarchais, Marivaux, Stendhal, la Karl Marx, care avea Varsatorul la Ascendent si, evident, la Jules Verne... . Desigur, tipul inferior nu produce decat un utopist care, in cautarea noului, nu face distinctia dintre realizabil si irealizabil. La jumatatea drumului, Varsatorul "mediu" este dotat pentru cercetare, pentru mici descoperiri si inventii speciale care dovedesc ca are idei. Toti isi vad spiritul mobilizat in vederea progresului cunostintelor, pentru exprimarea ideilor de avangarda, pentru a inova, a defrisa terenuri virgine, a indica directii a caror exploatare o lasa mai mult sau mai putin in grija unor realizatori mai practici...
In conceptia sa originala asupra lucrurilor, este in mod firesc indemnat sa acorde un loc major fortelor spirituale, in general prea neglijate de oameni.
Alte doua trasaturi particularizeaza spiritul sau: grija de claritate si gustul pentru vederile largi, ansamblurile mari. A avea o gandire clara nu inseamna oare a avea o gandire comunicativa? Fiind facut sa daruiasca, stie sa gaseasca maniera si cuvintele care-l alcatuiesc atat pe educator, pe ghid, cat si pe duhovnic, roluri in care exceleaza. Aceasta nevoie de a fi clar se potriveste de altfel cu necesitatea de a-si depasi subiectele, de a le plasa in ansambluri si il incita in cele din urma sa-si situeze cunoasterea sau experienta vietii intr-o perspectiva de universalitate.

Sursa: earad.completdesign.ro


Trimiteți un comentariu