Pe vremea cand studiam Platon cea mai mare “mirare” a mea era Mitul Pesterii. Se zice cum ca noi stam inlantuiti intr-o pestera, cu gatul intepenit intr-o singura directie, spre un perete pe care se proiecteaza Umbre ale celei ce numim Realitate. Aceste umbre sunt ale unor papusi pe care Manuitori priceputi si ageri le plimba prin fata flacarilor unui foc. In fapt, Realitatea se afla in afara granitelor Pesterii, iar accesul spre Ea e ingaduit oricui, doar ca numai filosoful are flexibilitatea de a intoarce capul spre Lumina de la intrarea Pesterii, sa rupa lanturile si sa inspecteze profunzimile Cunoasterii.Pana aici totul clar. Filosoful se reintoarce in Pestera pentru a “conduce” si pe altii in afara ei. Cei mai multi vor prefera sa ramana in confortul si familiaritatea vagaunii. Nu insist pe acest demers, ci revin la nelinistea mea. Cine sunt Manuitorii? E clar ca stau in Pestera, ca altfel nu ar avea cum sa se manifeste prin fata focului. De unde vin? Aici e miracolul(!): Papusarii vin din Lumina! Nu mi-a dat acest raspuns niciunul dintre Maestrii mei, filosofi, la vremea cand i-am cercetat, intrebandu-i. Raspunsul a venit, inevitabil, atunci cand intelegerea nu-si mai avea rostul.
Si cum de se invoiesc ei la asa reprezentatie? Pentru ca in absenta Umbrei, Lumina isi pierde semnificatia si invers. Fiecare IDEE isi are rostul ei atunci cand se manifesta. Sa lasam ideile sa se manifeste. Ele separa, cu fiecare miscare, oscilatie, nastere, Lumina de Umbra. Acceptati Umbra ca dovada a manifestarii Realitatii. Noi invataturi ne spun sa renuntam la modaliatile de interpretare in termeni de dualitate. Eu imi propun doar sa nu polarizez Viata. Altfel, la un moment dat, risc sa fac clasamente si sa evit semnul “minus” lipsindu-ma de experienta spontana in detrimentul celei contabilizate, asteptate, aplaudate si confirmate de ceilalti, poate mai putin… de mine.
Mari mesteri papusari trimisi sa pastreze echilibrul! Cata fascinatie e pe un perete ne poate spune doar copilul ce construieste basme din fisuri fragile in tencuiala. Si FETITA CU CHIBRITURILE, desigur…
by Ellena
2 comentarii:
nu am citit mitul pesterii de aceea nu sunt indreptatit sa ma rafui cu literele tale :D. o voi face chiar neindreptatit fiind. cred ca modul de a intrepreta conteaza enorm. eu, spre exemplu nu vad papusarii ca fiinte concrete - persoane umane sau altfel de persoane - ci mai degraba ca obstacole menite a fi depasite prin cunoastere adevarului. lumina spui nu are semnificatie fara umbra. e iarasi un pic cam materiala interpretatia - justificam lumina prin umbra si invers. nu sunt de acord. unde este lumina nu exista intuneric, nu depinde de intuneric spre a fi. absentei luminii ii spunem intuneric - care dispare si se stinge chiar daca e prezenta o singura scanteie. a lega impreuna lumina si intunericul, dincolo de ciclul zi noapte menit si randuit pentru odihna si activitatea fapturilor, inseamna a accepta doua principii absolute si contrarii - ceea ce e absurd. inca o data subliniez ca intrepretarea ta e foarte materiala, aproape deloc conceptuala, ideala, metafizica, epistemica sau cum altfel ai voi sa numesti spatiul inteligibilului... cum spuneam la inceput nu sunt indreptatit sa comentez si totusi am facut-o :D
Ce bine le zici matalutza! :D. Imi asum interpretarea materialista, sterila, absurda, etc..Probabil am ramas "fixata" in stadiul cartezian :), tragand cu ochiul pe furis la "Etica protestanta si spiritul capitalismului".
Lumina si Iubire!
Trimiteți un comentariu