marți, 18 ianuarie 2011

COD DEONTOLOGIC SPIRITUAL- scurt extras




Omul este încununarea creaţiei lui Dumnezeu. El a creat întregul Univers din Iubire, cu Iubire şi pentru Iubire. Iubirea este sursa, sensul şi ţelul (destinaţia) creaţiei.
Umanitatea este o UNITATE în diversitate. „Noi toţi UNA suntem”.
Fiecare OM are rolul şi locul său în Univers; nimeni nu lipseşte, nimeni nu prisoseşte.
Corpul fizic (pămîntean) al omului este doar o componentă a sa. Acest corp se subordonează legilor fizice (ale materiei), evoluînd într-o lume spaţio-temporală cu 4 dimensiuni.
Acest corp dispune de o conştienţă (o minte) adecvată, care funcţionează (raţionează) în conformitate cu legile materiei qatro-dimensionale şi, deci, limitat la acestea.. „Acum cunoaştem în parte” (parţial).
Componentele superioare ale omului – sufletul şi spiritul – aparţin unei lumi superioare, cu n dimensiuni, cu alte legi.
Cunoaşterea superioară (spirituală)–de fapt adevărata CUNOAŞTERE  este infinită şi include cunoaşterea „pămînteană”.
Accesul omului, în întruparea sa pămînteană, la CUNOAŞTERE este limitat, în măsura în care conştienţa (mintea) lui operează în doar 4 dimensiuni, din cele n. Insăşi metoda sa de acces, prin ‘cercetare’ nu-i permite accesul. Dictonul „crede şi nu cerceta” este o cheie pentru înţelegerea problemei. Prin aceasta nu ni se interzice cercetarea (în general NU ni se interzice nimic, cel puţin nu din partea Divinităţii); ni se sugerează, însă, calea accesului la CUNOAŞTERE, respectiv credinţa. Credinţa – aici, dar nu numai – este atitudinea omului de „a se încredinţa” , de a se deschide către ceva sau cineva fără rezerve (fără frică, frica fiind după cum bine se ştie un inhibitor, o blocare – opusul deschiderii!). Odată canalul deschis este de aşteptat un aflux de informaţii (de cunoaştere), cu menţiunea că factorul timp – acum, peste o oră, o zi, etc – nu are nici o relevanţă în plan spiritual, ceea ce înseamnă că afluxul vine ATUNCI cînd trebuie (un trebuie tot spiritual, deci – deasemenea – greu de asimilat în plan pămîntean, în 4 dimensiuni – cele cu care operăm firesc , cu mintea noastră).
CUNOASTEREA , fiind infinită, este evident atemporală şi nu suferă evoluţii, modificări. Ceea ce oamenii „descoperă”, „inventează” , în principal pe calea cercetării, îmbogăţeşte DOAR „cunoaşterea pămînteană”, fiind în fond un transfer de informaţii (de cunoaştere) dinspre CUNOAŞTERE – „ATUNCI cand trebuie”.
Deontologia ‘cunoaşterii pămantene’ impune o serie de reguli, dintre care enumăr:

-Cunoaşterea mea nu o exclude-contrazice pe a ta; ele sunt complementare:
-Cunoaşterea mea este a noastră, a tuturor, pentru că „UNA suntem”;
-Cunoaşterea noastră este doar o parte infimă a CUNOAŞTERII;
-Cunoaşterea noastră e bine să sporească, deci şi a mea şi a ta;
-Cunoaşterea noastră sporeşte pe calea cercetării, dar accesul la CUNOAŞTERE se face pe calea credinţei; nu ignora şi nu împiedica aceasta !
-Nu uita că IUBIREA este sursa şi ţelul vieţii; cunoaşterea fără Iubire nu are sens !

O serie de factori înconjurători, dar şi cunoaşterea „noastră” ne informează că lumea noastră pămanteană (şi nu numai) are o serie de legi, reguli de alcătuire, valabile atît în micro cît şi în macro-univers. Există, pentru cine vrea să vadă, o serie de „modele”, arhetipuri – a căror  înţelegere poate să ajute mult la creşterea înţelepciunii (nivelul elevat al cunoaşterii). Dintre acestea se cunosc ramificaţia, oul, spirala ş.a.m.d, - dar evident nu toate, pentru că „doar în parte cunoaştem”. Aceste arhetipuri rînduiesc alcătuirea şi funcţionarea materiei (şi nu numai!); e foarte bine să cunoaştem cît mai multe dintre ele, să ne bucurăm cînd descoperim altele, dar să înţelegem că ele TOATE acţionează, cu sau fără constientizarea noastră limitată. Arhetipul descoperit de mine nu este mai bun decît al tău, nu-l înlocuieşte, ci ele coexistă şi acţionează împreună. Spune-mi ce ai descoperit şi-ţi spun şi eu şi să fim convinşi că este MEREU ceva în plus de descoperit. Impreună ne va fi mai uşor şi mai bine !
Extrasul este realizat de mine, de-a lungul anilor de studiu în domeniu.

ADRIAN SCHEUL "Insemnari asupra armonizarii umane. O calatorie in cultura spirituala"- fragment
Trimiteți un comentariu