Partea Intai
de Carol Hiltner (ii multumim Simonei)
cu Vladislav Lugovenko
http://spiritofmaat.com/archive/jul3/lugoven.htm (varianta in engleza)
Acest articol reprezinta prima prezentare a activitatii insemnate a lui Lugovenko, adresata lumii anglofone.
Daca, dupa cum ne spune traditia mistica, Pamantul este un sistem viu, oare cum efectueaza el acel proces fundamental al vietii, cunoscut drept respiratie? Oare dovezile respiratiei Pamantului nu pot fi atestate drept oscilatii in fluxul de energii subtile, prin si intre Pamant si Cosmos?
Acesta a fost modul de gandire al astrofizicianului rus Vladisvlav Lugoveko. Iar in cursul unei vieti de cercetare, a inventat experiente stiintifice care detecteaza si masoara tocmai o astfel de oscilatie, in cadrul acestui flux. Mai mult, experientele sale stiintifice au fost reproduse.
In decursul deceniului trecut, datele experimentale ale lui Lugovenko au revelat nu numai ca Pamantul respira — manifestand similaritati izbitoare cu tiparele de respiratie ale fiintelor umane — dar si ca respiratia lui este in mod dinamic afectata nu numai de evenimentele din Cosmos, ci si de gandirea umana.
Ce este aceasta "Respiratie" a Pamantului?
Intai de toate, a descoperit Lugovenko, exista un ritm zilnic. Noaptea, respiratia este linistita. Apoi, pe masura ce Pamantul se roteste inspre rasarit, tiparul si amplitudinea specifice zilei respective se deplaseaza ca un val in jurul Pamantului, variind gradat in functie de alte influente, cum ar fi petele solare, perturbarile meteorologice, cutremurele si activitatea umana.
Exista fluctuatii in functie de anotimpuri. De exemplu, respiratia Pamantului este mai linistita in timpul iernii. Si sunt cicluri de respiratie mai lungi — perioade acoperind ani intregi — care par sa fie afectate de corpuri celeste, cum ar fi cometele.
Diagrama urmatoare prezinta fluctuatia din respiratia Pamantului, in decursul perioadei cuprinse intre 1997 si 2002.
Lugovenko defineste respiratia Pamantului drept "variatiile temporare ale campului cosmo-terestru" si se refera atat la respiratia "globala", cat si la cea "locala" Respiratia "globala" consta din toate metodele posibile de receptare, procesare si obtinere a energiei din Spatiul exterior, printr-un sistem complex de retele si chakre de dimensiuni variate. Respiratia "locala" reprezinta o schimbare masurabila a latimii in zonele retelelor regulate Hartmann sau Curry.[1]
Conceptul unei energii universale a Spatiului, pe care oamenii o pot utiliza pentru a realiza fenomene suprasenzoriale are radacini adanci in culturile tuturor popoarelor. Texte sacre Indiene si Budiste descriu aceeasi energie a Spatiului dintotdeauna si se refera la ea prin silaba mistica "OHM." Aceasta silaba provoaca o oscilatie in creier, care le permite diferitelor chakre sa accepte energia Spatiului.
Interactiunea dintre aceasta energie si Pamant este numita "camp cosmo-terestru" si se defineste drept substanta prin care are loc interactiunea de bio-putere dintre Spatiu si Pamant. Campul cosmo-terestru este un fenomen la granita dintre lumea subtila (nemanifestata) si lumea materiala (manifestata).
Campul cosmo-terestru prezinta numeroase proprietati remarcabile, incluzand miscarea turbionara, rezonanta si distributia, practic instantanee, pe cuprinsul unor distante vaste (cel putin in cadrul limitelor Sistemului Solar).
Aceasta energie poate fi perceputa de catre persoanele extrem de sensibile, precum si prin intermediul dispozitivelor special create. Fiecare cercetator ofera propriile date asupra calitatilor campului pe care il studiaza.
Cum se masoara?
Intrucat o asemenea masuratoare se incadreaza in eforturile recente ale stiintei Occidentale si intrucat definitiile si unitatile de masura sunt in curs de elaborare, cercetatorii isi creeaza propriile modalitati de masurare a acestei energii.
Lugovenko utilizeaza doua modalitati de baza. Cea dintai se realizeaza prin intermediul unei perechi de senzori — unul de cupru (plasat deasupra unui vartej pozitiv) si o piatra de jadeit (plasata deasupra unui vartej negativ sau intunecat). Fiecare dintre acesti senzori este suspendat printr-o sarma peste un inregistrator grafic si ambii se deplaseaza in directii opuse — ceea ce inseamna ca unul se deplaseaza in sensul acelor de ceasornic, iar celalalt in sens opus acelor de ceasornic.
La intervale determinate de viteza de modificare a directiei si amplitudinii, Lugovenko observa si inregistreaza timpul si pozitia senzorilor, in caietul sau de activitati practice.
Cea de-a doua modalitate de masurare a lui Lugovenko consta in utilizarea baghetelor radiestezice* si a pendulului, carora le-a verificat acuratetea in decursul anilor de comparare a rezultatelor radiestezice, cu afisajele aparaturii electronice. El recurge la baghete radiestezice din cupru, pentru a localiza vartejurile energetice pozitive si negative.
_______________
*Bagheta (din latinescul "baculum" care inseamna toiag), a fost folosita fie la cautarea izvoarelor, fie in cunoasterea viitorului (bagheta divinatorie).
Cand am vizitat casa lui Lugovenko din exteriorul Moscovei, acesta a efectuat o demonstratie a tehnicii sale, in fata mea. Intai si-a stabilit intentia, apoi a inceput sa umble prin camera, purtand baghetele radiestezice, astfel incat sa fie indreptate in fata sa.
La aproximativ un metru si jumatate de la locul de instalare a aparaturii sale, baghetele s-au separat brusc, fiind fiecare indreptata lateral. Apoi mi-a inmanat mie baghetele, iar eu am fost in masura sa obtin aceleasi rezultate.
Lugovenko are, de asemenea, legaturi cu alti observatori de pe intreg cuprinsul lumii, ceea ce ii permite compararea si validarea rezultatelor la nivel global. L-am intrebat de ce, in calitate de cercetator stiintific de frunte, la un prestigios institut de cercetare, derula aceste experiente stiintifice la domiciliul sau. Cu un zambet crispat, a raspuns (printr-un traducator), "Inainte, dispuneam de aparatura cea mai performanta insa, odata cu Perestroika, bugetele au fost reduse, iar aceasta linie de cercetare a fost retezata. Asa ca eu o continui acasa, deoarece este importanta."
Variatii in respiratia Pamantului
Dupa trasarea caracteristicilor generale ale respiratiei Pamantului, Lugovenko a inceput sa examineze variatiile si anomaliile. Textul de mai jos este reprodus din doua dintre articolele sale traduse:[2]
1. Activitatea solara:
Activitatea maxima a respiratiei Pamantului are loc atunci cand se inregistreaza valoarea minima a activitatii solare.
2. Cometa Hale-Bopp:
Tocmai prima inspiratie a Pamantului, dupa somnul sau nocturn, prezinta foarte mare interes. Stabileste tonul intensitatii pentru intreaga zi si depinde, in mod fundamental, de apropierea perioadei curente, fata de cea mai lunga zi a anului (22 iunie in Emisfera Nordica). Cu cat este mai aproape data de 22 iunie, cu atat este mai puternica prima inspiratie matinala a planetei. Din 1992, acest efect s-a intensificat, odata cu trecerea fiecarui an — pana in 1997.
Inainte de aparitia cometei Hale-Bopp, perioada obisnuita de respiratie a Pamantului, pentru latitudinile medii, era de 30, pana la 40 de minute. Pe la sfarsitul lunii martie 1997, descrescuse la aproximativ un minut! Valoarea era atat de mica, incat a devenit dificil de masurat. Timp de aproape un an intreg, Pamantul a respirat foarte rapid.
Oamenii au resimtit acestea. In decursul celor mai intense zile (la incheierea lunii martie si la inceputul lunii aprilie, cand cometa Hale-Bopp a fost cel mai aproape de Pamant si de Soare) s-au inregistrat numeroase apeluri pentru prim-ajutor, iar multi oameni s-au plans de o sanatate precara.
3. Sarbatori religioase si rugaciune:
Dr. Prabakar Poddar, director al Institutului de Aplicatii in Geofizica, din India, a raportat in mod repetat ca valorile maxim posibile ale campului cosmo-terestru de langa Madras sunt afisate in timpul sarbatorilor religioase.
Nota: Lugovenko a descoperit schimbari uluitoare in campul cosmo-terestru, ca urmare a Meditatiei pentru Pace Mondiala din Bagdad, ce a avut loc in octombrie 2002
Care sunt implicatiile?
Lugovenko ne ofera o documentatie stiintifica explicita, asupra faptului ca Pamantul "respira", si ca respiratia sa raspunde la stimulare — aceasta fiind una dintre definitiile referitor la ceea ce constituie viata.
Chiar si mai semnificativ este faptul ca el a demonstrat ca respiratia Pamantului reactioneaza la intentia umana, ca specia umana, prin gandurile si rugaciunile noastre, are un impact semnificativ asupra Pamantului.
Articol preluat de la Editura For You
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu