miercuri, 30 martie 2011

POVESTE APOCALIPTICA

22 septembrie 2012. Miezul nopţii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortină scânteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreală a mai putut fi observată atât de adânc în sud faţă de regiunea arctică. 

Dar, fascinaţia fenomenului nu durează mult. În numai câteva secunde, becurile aprinse de pe străzi şi din clădiri încep să pâlpâie, devin neobişnuit de strălucitoare pentru un moment, dupa care toată ţara se cufundă în întuneric.
În numai 90 de secunde, întreaga Europă rămâne fără electricitate. După numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morţi, iar infrastructura continentului zace în ruine. S.U.A., China şi Japonia se zbat şi ele să îşi revină în urma acestei catastrofe – o furtună violentă, petrecută la 150 de milioane de kilometri distanţă de Terra: pe suprafaţa Soarelui.

Faţa ucigasă a Soarelui

Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naşte un dezastru de asemenea proporţii pe Pământ; şi totuşi, un raport NASA, emis în luna ianuarie a acestui an de Academia Naţională de Ştiinţe (NAS) din SUA, vine să sprijine întocmai această teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizaţiile occidentale au cultivat inconştient seminţele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viaţă, în întregime dependent de tehnologie, ne expune astăzi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafaţa Soarelui sunt de natură sa ne “prajească” centralele energetice, un eveniment cu consecinţe catastrofale.

 Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci cand experti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar putea compromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.

Suprafata Soarelui este o masa circulara de plasma – incarcata cu particule de mare energie; o parte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si se deplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp in timp, acesti “curenti” transporta miliarde de tone de plasma sub forma unei mingi de foc denumita “emanatie masiva a coroanei solare”. Daca o astfel de emisie ar lovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul ar putea fi cu adevarat devastator.

 Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauza schimbarea rapida a configuratiei campului magnetic al Pamantului, eveniment care ar induce curenti in cablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nu au fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct de electricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui “atac” de aceasta natura, este topirea circuitelor interne ale transformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului la utilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni mai reduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989, atunci cand 6 milioane de oameni au ramas fara electricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu mult mai aspre.

Progresul nostru, blestemul nostru

Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial din istoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept “evenimenul Carrington”, dupa astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a inteles cauza: “doua formatiuni de lumina alba intens stralucitoare”, emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditii meteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat ca au observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. In toata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fost intrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.

 Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiinte sugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitatea reproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurile ar putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri.

Doua mari probleme trebuie luate in calcul:

 Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate sa opereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desi aceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelor electrice, minimizand pierderile de energie si risipa prin supraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabile conditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comporta ca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme, in transformatoarele electrice.

A doua problema consta in interdependenta centralelor cu sistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si a celei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor, pietele financiare si multe altele relationate cu electricitatea.

Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare a evenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofa cum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifesta intocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrele naturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumii sunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate, asa cum va fi cazul in aceasta situatie.

Sfarsitul vietii, asa cum o stim

 Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologic spatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sa distruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 – 90 de secunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130 milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversa ar incepe pentru America.

Apocalipsa in 4 pasi:

1. Primul efect nefast – imediat, pentru unii – va fi sistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine va locui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuie pompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentru restul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, cel mult, jumatate de zi.

2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistat electric: trenurile, tramvaiele, metrourile si troleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor de transport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibilul din rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electrica necesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiile de alimentare.

3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goli in foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasi motiv al imposibilitatii transportului.

4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in punctele esentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile, acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare. Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 de ore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval, va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.

 Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare a lucrurilor va dura luni de zile, poate ani: transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite. Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoare de rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamana sau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iar acestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ o luna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse in functiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane inca foarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesara construirea unor transformatoare noi, proces care ar putea dura pana la 12 luni.

Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeasca energie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi. Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care exista necesita electricitate pentru a fi operationale. Centralele electrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sa le ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsa sistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima, electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de la catastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu ar duce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca in eventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permite repornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.

Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire sau refrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii ar incepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fi imediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie. Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spre exemplu, s-a pierdut un centru important de productie a farmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabile precum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi de diabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistarea productiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii va condamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi prea aproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sute si mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferi ajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia, la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica la nivelul unui asemenea dezastru.

Apocalipsa costa 2.000 de miliarde de euro!

In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica la costuri de peste doua mii de miliarde de euro. Aceasta doar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioada de refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitima intrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar mai reveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt cele aflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate, precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca, in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut de privit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresa retelelor electrice de aici.

Cu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltaj foarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud sunt vulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu, China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 de kilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta ar insemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiile meteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comporta ca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si sol este mai mare.

Nici Europa nu este pregatita suficient. Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremea spatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii. Retelele electrice europene, in plus, sunt masiv interconectate si extrem de vulnerabile defectarii in cascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cu energie electrica a unei portiuni a Germaniei – pentru a permite trecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj – a cauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica in tot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni au ramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atat de complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pe deplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.

ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012

 Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu, companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precum ajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate, restrictionand transferul de energie electrica astfel incat “ciocurile” subite de tensiune sa nu provoace un efect domino in randul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu se opresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare din timp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.

De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spatial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta o pozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatatea drumului dintre acesta si Pamant. Contactul sau neintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuu rapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altor curenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la 45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveasca Pamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unui eveniment critic.

Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentului Carrington, “emisia masiva din coroana solara” a calatorit atat de repede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute de la locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11 ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de la bordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie cand vor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentul urmatorului flux puternic de radiatie.

Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentru ACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cu informatii mai putin detalitate si – crucial! – mult mai tarziu. Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiune este minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema… pana cand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane de victime.

 Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi in primavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum al Soarelui. In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic al Pamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unui asalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul de electricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in mod excesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de retele electrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmi computerizati pentru “gatuirea” cantitatilor mari de energie din centrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea “ciocurilor” bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau o minge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivul sa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mare parte a planetei, sau chiar intregul Pamant, in haos.

Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales ca guvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea unei crize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nu au obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta, cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de doua ori in rastimpul unei civilizatii.

Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia din dezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami din Indonezia sau cutremurul din Haiti si evenimentele  recente din Japonia, sa intelegem ca “putin probabil” nu este totuna cu “imposibil”. Mai ales cand miza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electrica sa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, cu efecte devastatoare, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carrington s-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de eveniment nu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel in care ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurile la care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii, s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia sa regrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada.

luni, 28 martie 2011

BERBECUL- Portret psihologic

Marile aventuri

Prin insasi pozitia sa pe prima pagina a caracterelor umane, tipul Berbecului este, dintre toate tipurile zodiacale, cel mai putin diferentiat, cel mai brut, cel mai simplu.
Astrologul Cyrille Wilczkowski l-a explicat foarte bine. Il prezinta drept ,,un suflet copilaros care nu cunoaste dedublarile si complicatiile sufletului adult; un suflet dintr-o bucata, care se daruieste total, reactioneaza total in prezenta oricarui fenomen exterior si asculta total de orice impuls interior. La el, ca la orice copil, de altfel, hotarul dintre dorinta si actiune va fi aproape inexistent iar visul se va confunda adesea cu realitatea. Va fi incapabil de siretenie si de calcul. Actele sale vor fi caracterizate de sinceritate si spontaneitate. Sentimentul cel mai generos si capriciul cel mai naiv vor alcatui, pe acelasi plan, imperative absolute. Ca si copilul, nu va cunoaste alt trecut decat trecutul imediat. Va trai orientat spre viitor, ale carui amenintari nu va fi in stare sa le masoare. Va face cu greu distinctia dintre posibil si imposibil. Nu va avea simtul proportiilor si al relativitatii. Orice indispozitie prezenta va capata la el un caracter exagerat si insuportabil. Se va speria si de o umbra si nu va intelege pericolele reale. Ca sa fuga de angoasa imprecisa a clipei, se va lansa in aventura cea mai nebuneasca, deoarece va impodobi viitorul cu un prestigiu miraculos, iar dinamismul sufletului sau vesnic tanar il va proiecta permanent spre cucerirea necunoscutului.

Un "primar"

Aceasta frumoasa creionare ne introduce in esenta personajului care este formata, in primul rind, dintr-o functie pe care caracterologii o numesc primaritate.
Psihologul Paulhan o reliefase deja sub numele de prezentism, care indica, dupa el, o predominanta excesiva in spiritul starii prezente. Aceasta gatuire a emotiei in actual, in moment, in prezent are diferite consecinte sub aspect caracterologic: entuziasm momentan, acces de manie, exagerare, tendinta pentru extreme, versatilitate, nedreptate prin impulsivitate, credulitate, naivitate, veselie, vioiciune superficiala zapaceala, frivolitate, bunatate, generozitate, curaj, temeritate, extravaganta, exaltare, entuziasm, porniri pasionate, fervoare imperioasa, principiul totul sau nimic etc.
Asadar, Berbecul nostru este un primar, in sensul ca la el impresiile produc un efect maxim imediat si rapid, dar se epuizeaza repede si nu au viitor. El traieste, actioneaza si gandeste in functie de prezent; reactiile sale sunt imediate si scurte; ele se epuizeaza repede fiindca impresia pe care i-o fac evenimentele nu lasa urme. Astfel, impresiile si reactiile sale sunt deosebit de mobile. Il vedem impulsiv, repede consolat, imediat impacat, schimbator in simpatii, interesat de noi intalniri, usor de convins, dornic de schimbare, actionand in vederea unor rezultate imediate, contradictoriu in conduita, nedisciplinat in viata...

Un activ

Activitatea sa primara de bilios ii da un ritm de viata... precipitat, o motricitate dezvoltata, reactii putemice, sacadate, deseori extreme sau exagerate. Ii insufla o nevoie pronuntata de actiune, face din el o fiinta ocupata, mereu in efervescenta si neobosit; exista o anume agresivitate muscatoare in tot ceea ce face. Poseda mai cu seama o forta de soc, o putere de atac percutant care vine dintr-o mobilizare de energie imediata si totala Dintr-o data, activitatea lui capata un ritm nebunesc si se traduce prin descarcari, gesturi bruste, spasmodice, atacuri grosolane si in cazurile patologice, prin impulsuri epileptice. Aceasta disponibilitate motrice masata in el, gata sa tasneasca, ii confera o capacitate destul de iesita din comun de a-i antrena si pe altii la actiune, dar il face totodata sa fie gata sa riste totul, ceea ce e foarte periculos.
El trebuie sa actioneze. Cauta si creeaza ocazii pentru a se manifesta, la nevoie Cauta obstacole, ba chiar le provoaca. Este condus de un instinct de cucerire mereu neostoit, care se exprima prin simt de initiativa si spirit de intreprinzator: se inflacareaza la ideea unor proiecte, planuri de actiune, de executie, a unor vitejii care trebuie realizate. Instinctul sau combativ se observa cand lupta ii reinnoieste elanul, cand obstacolul ii dubleaza zelul. Aceasta faptura virila stie sa riste si sa-si atinga scopul cu orice pret; ii e cu atat mai usor s-o faca cu cat ii place efectul produs si are simtul prestigiului.
Dar desi stie atat de bine sa atace, cu toata greutatea fortei sale, si totodata, cu un remarcabil simt al oportunitatii, e mai putin stralucit la incheierea demersului sau. Poseda chiar arta de a abandona actiunile intreprinse inainte de a le fi incheiat. Ceea ce il intereseaza este atacul, amorsarea; daca, in continuare, situatia nu este presarata de incidente, de fapte noi, daca actiunea evolueaza spre o regularitate monotona atunci tensiunea scade, interesul descreste si subiectul nostru se indreapta spre alte pasiuni.
Cu toate acestea, stie sa-si afirme destul de bine vointa asupra celorlalti. Asta nu inseamna ca tipul Berbec este un sef autentic. Se prezinta adesea ca atare, dar e mai curind un animator, antrenandu-i pe ceilalti la actiune. Daca, si se intimpla sa comande, precurn animalul in fruntea turmei, totul se explica prin faptul ca este inaintea celorlalti, primul, si ca stie sa se faca urmat dand un exemplu. De altfel, are suficiente calitati ca sa faca pe seful prin rapiditate, dinamism, eficacitate, simt al orientarii, al deciziei, al angajarii Mai degraba decat placerea are instinctul sefiei; este un conducator innascut cu ascendent direct asupra celorlalti Dar nu trebuie urmat intotdeauna cu ochii inchisi : indrazneala lui este adesea temeritate.

Un supraemotiv


Intotdeauna se intalneste la tipul Berbec, cu o activitate in permanenta relansare, o emotivitate puternica la mare presiune. El traieste in emotie, in cautarea senzatiilor tari, a socurilor si a angoaselor; isi mentine forma intr-un univers de vacarm, de nebunii, de neoranduiala, de excese, de manifestari violente. Inamic al nuantei si al rafinamentului, pe care le socoteste o forma de decadenta, el se instaleaza in prim-planurile efectului instinctiv direct, cu natura sa robusta. Este un pasionat in toata vigoarea temperamentului sau si aceasta emotivitate capata usor un aspect agresiv. Este exploziva in manifestari si gaseste stimulentul in dragostea pentru independenta care se confunda cu lipsa de disciplina in provocare: fructul oprit, fruct jinduit, il antreneaza pe nativ spre lipsa de masura si-i impune de multe ori legea copilareasca a instinctului - totul sau nimic.
Evident, resortul emotiv ii inzeceste mijloacele de actiune si ii incarca bateriile in timp ce inca functioneaza; el este cel care il impulsioneaza pe realizator, il stimuleaza si il excita Dar, cind e asociata cu primaritatea, emotivitatea are efecte mai putin fericite. Din cauza acestei asocieri, tipul Berbec nu stie sa reziste la apelul dorintei si se ambaleaza usor. Blocarea emotivitatii asupra clipei prezente da nastere unor stari paroxistice extraordinare, bucurie sau durere, cu atat mai efemere cu cat sunt mai intense. In asemenea mornente subiectul este tentat sa-si joace destinul, fara sa tina seama de ziua de maine, minute de fervoare, entuziasm delirant, criza de disperare, frica pana la panica, evenimentul este amplificat la dimensiunile unui fenomen gigantic si trait ca un soc de nedepasit In cursul acestor valuri exceptionale de panica, de neliniste supraacutizata, de durere arzatoare, carora le urmeaza indeobste o salutara prabusire nervoasa, acest tip comite, datorita pornirilor necontrolate si a precipitarii, lucruri ireparabile, nebunii care il condamna. Forta i-a pierit; si s-au frant resorturile; si s-a sfarimat frumoasa siguranta de sine. Un anume spirit de turma va inlocui pentru un timp comportarea sa trufasa de conducator. Este de inteles ca uneori curajul este un fel de reflex prostesc. Arma cu dublu tais emotivitatea il mentine in efervescenta, fervoare si pasiune, dar il arunca si in sminteala si lipsa de judecata.
Cu o asemenea supraemotivitate constiinta de sine nu prea e stralucitoare. Desigur, acest emotiv-activ este puternic, iar sentimentul acestei forte se amplifica in momentul prezent, datorita primaritatii. Dar in aceasi masura e vorba si de o supraestimare de sine, de un soi naiv de laudarosenie si de exhibitionism- Berbecul din sexul tare, mai ales, e mandru de virilitatea sa ca un cocos Suporta greu. sa fie subestimat si o data ranit in amorul sau propriu, se refugiaza intr-o atitudine de revendicare si de ostilitate.
Nu i se poate cere prea multa obiectivitate fata de lumea exterioara la care participa cu ardoare. Exista prea multa emotie in inima aceasta generoasa, entuziasta si candida ca sa poata judeca lucrurile sub aspectul lor adevarat. Imaginatia sa le amplificata din plin; de unde erori de estimare, ba chiar si o latura utopica: universul sau nu se situeaza prea departe de cel al lui Don Quijote. In relatiile cu ceilalti, nu are suficienta distanta ca sa-i inteleaga, le imprurnuta propriile sale sentimente, ii vede dupa chipul si asernanarea sa. Aceasta inima buna ajunge cateodata sa faca pe autoritarul generos, crezand ca procedeaza bine daca isi impune gusturile care nu sunt agreate.

In ce consta forta lui

Nu este greu de sesizat planul de superioritate al acestei firi monolitice. Ea rezida, intr-adevar, in spontaneitatea sa, care mentine tipul Berbec intr-o stare permanenta de prospetime si reinnoire. Intreaga sa forta sta in dinamismul lui, foarte des incordat ca un arc gata sa sara, in credinta sa de copil curat sufleteste, in elanul sau tineresc, sursa a tuturor inspiratiilor, a tuturor generozitatilor. Nu exista automatisme la acest redutabil improvizator ale carui reactii sunt aproape imprevizibile, ale carui reflexe surprind. Face impresia ca are o claviatura de comportamente psihologice inepuizabile, ca o data cu fiecare noua actiune apare o fiinta noua, desi ramane mereu el insusi si asta in ciuda unei simplitati de atitudini copilaresti a unui adevar uman emotionant.

In ce consta slabiciunea lui

Linia sa de minima rezistenta este si ea bine trasata. Ea rezida in forta sa de iluzionare, in temeritatea sa, in imprudentele sale, in latura sa de om care "risca totul". Acest defect este legat de capacitatca de a se ambala, de a se inflacara usor si repede care il face sa piarda orice simt al masurii, il impinge la ispravi, la acte necugetate, la gesturi manioase si violente pe care le regreta imediat. Trebuie deci sa se educe, sa-si stopeze primul acces de furie ca sa isi recapete controlul de sine. Setea de noutate nu trebuie sa-1 duca la vagabondaj. Ea poate si trebuie chiar sa fie un factor dc tinerete inepuizabila.

Inteligenta

Cu Berbecul se intampla la fel ca si cu orice alt tip zodiacal: nu poatc fi caracterizat prin nivelul sau de inteligenta. Nu exista un semn mai inteligent decat celelalte, la fel cum nu exista zodii bune sau rele.
Dar pe temperamentul si caracterul fiecarui semn se grefeaza un anume tip de inteligenta. Pentru Berbec, este specifica forma de spirit inventiv, improvizator, inovator sau renovator; se straduieste intotdeauna sâ se caracterizeze sau sa exceleze facand ceva nou, nemaiintilnit, inedit, sa fie mereu primul.
Este, in intelesul deplin al cuvintului, un spirit partizan, capabil sa-si ofere intreaga ardoare generoasa unor opinii preconcepute, unor convingeri stabilite definitiv, nu fara o partialitate uneori socanta si orbitoare. In aceasta consta forta si slabiciunea acestei inteligente, a carei intuitie se avinta cu o viteza extraordinara, dar a carei judecata exprima o viziune unilaterala. De aici nu rezulta intotdeauna un spirit stabil; ar fi asa numai daca s-ar putea detasa pentru a judeca, ceea ce nu se intimpla des; intr-adevar, viziunea sa este imediata, directa, instantanee.
Un asemenea tip poate da nastere altor spirite, poate inspira idei, poate starni prin teoriile sale noi si conceptiile sale inedite. Tipul superior poseda intr-adevar un spirit special, o latura geniala; stie sa se foloseasca in modul cel mai fericit de paradoxuri si nu se da in laturi in fata ideilor celor mai nastrusnice; poseda arta de a sustine tezele care socheaza si reuseste sa convinga sau, mai exact, sa seduca. Are mai cu seama darul de a ne introduce intr-un univers nou.
Daca incercam sa includem aceasta dispozitie spirituala intr-o clasificare gata facuta, nu putem decat sa o apropiem de functia intuitie a lui Jung, considerata ca un soi de fler care ne comunica spontan perceptii pe calea subconstientului si ne introduce in intimitatea lucrurilor. Aceasta corelatie a fost avansata pentru prima oara de pedagogul elvetian, dr Adolphe Ferriere.
Insusi Jung spune despre tipul intuitiv ca "poseda un fler remarcabil pentru tot ceea ce promite: descoperiri noi; li se daruieste cu un entuziasm extrem; accepta riscul sa-si paraseasca domeniul de actiune cu sange rece, fara mila si fara a parea ca-i pastreaza nici cea mai mica amintire, de indata ce i-a determinat importanta si nu mai asteapta de la el nici o transformare demna de a-i retine atentia. Poate face servicii de prim ordin societatii ca initiator sau, cel putin, ca propagator de inovatii de orice fel. Este reprezentantul firesc al tuturor minoritâtilor care pregatesc viitorul. Cind interesul sau il duce mai putin inspre lucruri decat inspre oameni, este in stare sa deceleze in acestia, cu un instinct foarte just, anumite capacitati sau aptitudini, astfel incit se dezvaluie in stare sa formeze oameni..."

Intuitivul extravertit are un fler accentuat pentru tot ce este in germene si contine promisiuni de viitor. Nu se opreste niciodata la raporturi stabile, la valori asezate o data pentru totdeauna. Este vesnic in cautare de noi posibilitati, de cai nebatatorite, atras de necunoscutul obiectelor si al situatiilor exterioare. Traieste proiectat inainte, orientat spre viitor, prea putin preocupat de realitatea momentului; este avocatul celor putini, dar care promit. Deranjat de real, pe care nu-1 poate percepe perfect, se situeaza la antipodul posibilitatilor concrete ale vietii; paraseste asadar adesea campurile pe care le-a cultivat si a caror recolta ajung sa o culeaga altii. Neconventional, este de multe ori luat drept un aventurier. Multi Berbeci sunt de tipul intuitie extravertita (Descartes, Einstein, da Vinci).

Dar exista si cei care - datorita unei putemice peceti saturniene - apartin tipului intuitiv introvertit. La acestia, intuitia se indreapta spre obiectele interioare, trece de la o imagine la alta, pandind toate posibilitatile ingropate in masa inconstienta, fara sa para niciodata sa stabileasca o relatie intre fenomen si ei insisi. Acest tip produce un om original sau enigmatic, visator, vizionar, artist, cu toane... a carui realitate este inainte de toate inconstientul populat cu imagini, lumea interioara cu inepuizabile bogatii, viziuni, inspiratii (este mai mult sau mai putin cazul Berbecilor saturnieni: Baudelaire, Goya, Mallarme, Van Gogh, Savonaroia. . .).

Sursa: earad.completdesign.ro

sâmbătă, 26 martie 2011

LEGILE UNIVERSULUI (Deepak Chopra)







Norocul nu este altceva decat momentul in care starea de deschidere interioara
si ocazia se intalnesc fata in fata…




LEGEA POTENTIALITATII PURE (LEGEA UNITATII)
“In stare esentiala, noi suntem constiinta pura. Constiinta pura este esenta noastra spirituala.”
Universul nu iti refuza nimic. Totul este posibil. Totul devine posibil in momentul in care stii ce-i ceri, in momentul in care stii ce-ti ceri. Poti fi liber, implinit. Actiunile tale pot deveni manifestari a ceea ce iti doresti.
In momentul in care ajungi sa te cunosti cu adevarat, in momentul in care afli cine esti cu adevarat, ce iti doresti si care sunt dorintele tale, vei reusi sa te conectezi la acea forta care guverneaza universul. In momentul in care intelegi ca eul tau este creator si ca detine potentialitatea, vei reusi sa atingi ceea ce isi doresti. Interiorul iti releva ce trebuie sa faci in exterior. In momentul in care inveti sa iti adresezi intrebarile potrivite, vei primi si raspunsurile potrivite. Nu ar trebui sa te miri. Cele mai eficiente solutii, idei si rezolvari sunt cele din interior. In momentul in care ajungi sa te descoperi pe tine, te vei conecta la univers si la resursele universului. Atunci mintea trebuie sa fie deschisa pentru a primi ceea ce universul are si poate sa ii ofere. Putem aplica aceasta lege, spune Deepak Chopra, prin rugaciune, prin meditatie, prin conectarea la natura, prin introspectie. Evita sa judeci si foloseste-te de tacere. Cunoasterea de sine poate incepe cu privitul unui copac in floare…

LEGEA DARUIRII (LEGEA CONSACRARII)
“Corpul nostru se afla intr-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastra interactioneaza dinamic cu mintea cosmosului; energia noastra este o expresie a energiei cosmice.”
Universul functioneaza prin intermediul interactiunilor dinamice. Intentia este cea care produce crestere si favorizeaza schimburile dinamice. Daruirea sincera genereaza primire sincera. Daruirea voluntara atrage energia pozitiva. Lucrurile curg catre tine ca un rezultat al acestui schimb. Indiferent de forma, ceea ce este cu adevarat valoros in univers si merita sa fie daruit si primit se multiplica. Pentru a primi, trebuie sa daruiesti la randul tau. In momentul in care esti dispus sa daruiesti ceea ce doresti sa primesti, in mod firesc vei primi. In momentul in care daruiesti mai mult decat primesti, dinamica universului va actiona in beneficiul tau si te va recompensa intr-un mod fabulos.
Daca primesti ceva valoros, daruieste la randul tau ceva valoros. Daca vrei sa ai parte de afectiune, imparte afectiune la randul tau. Darul dat sau primit poate sa insemne un zambet, o floare, un compliment in care crezi sincer, un gand pozitiv… Este un inceput pentru a pune in aplicare legea daruirii…

LEGEA KARMEI (LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI)
“Indiferent daca suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se intampla in acest moment este rezultatul unei alegeri facute in trecut.“
Ceea ce semeni este ceea ce culegi. Orice actiune produce o reactie, orice actiune are anumite consecinte. Daca faci bine, binele se va revarsa la un moment dat in viata ta. Daca faci rau, mai devreme sau mai tarziu, raul se va intoarce asupra ta. Fiecare actiune produce reverberatii. Viitorul tau este construit de actiunile pe care le faci in prezent. Chiar in acest moment, viitorul tau se contureaza prin ceea ce faci. Daca vrei un viitor mai bun, pentru a crea viata pe care ti-o doresti, incepe chiar din acest moment sa actionezi. Actioneaza POZITIV. Daca vrei ca actiunile tale sa aiba rezultatul scontat, nu opta pentru actiuni care ii lezeaza si ranesc pe ceilalti. Alege actiuni care aduc fericire si succes celor din jur. Ai intotdeauna de partea ta alegerile. Accepta responsabilitatea alegerilor si a actiunilor tale. Alegerile constiente pot deschide drumuri nebanuite…

LEGEA MINIMULUI EFORT (LEGEA NON-REZISTENTEI)
“Iarba nu se straduieste sa creasca, ea creste pur si simplu. Pestii nu invata sa inoate, inoata pur si simplu. Florile nu fac eforturi ca sa infloreasca; infloresc pur si simplu. Aceasta este natura lor inerenta. Natura merge intotdeauna in sensul efortului minim.”
In univers nu guverneaza intotdeauna acelasi legi ca si in societate. Societatea ne invata ca trebuie sa muncim din greu pentru ceea ce vrem, sa ne zbatem, sa luptam cu toate fortele noastre. Universul ne arata ca decizia potrivita este cea luata firesc, fara eforturi, fara lupte interioare, in consonanta cu interiorul tau, cu natura exterioara si cu tot ceea ce se afla in jurul tau, ascultandu-ti intuitia. Nu trebuie sa te lupti crancen cu viata. Nu i te opune. Lasa-te dus de ea. Cu cat te lupti mai mult, cu atat mai mult vei da gres. Este suficient sa ramai conectat la tine insuti si la actiunile tale, iar ceea ce iti doresti se va realiza fara efort.
Ca sa aplici in viata de zi cu zi Legea Minimului Efort:
- invata SA ACCEPTI
- invata SA ITI ASUMI RESPONSABILITATEA pentru ceea ce ti se intampla
In momentul in care esti sigur ca un anumit lucru este cel mai potrivit pentru tine si il simti ca atare, mai mult ca sigur ca acel lucru este cel mai potrivit pentru tine. Vei realiza acel lucru fara stradanii si sacrificii. Realizarea lui nu ti se va mai parea o corvoada. Va avea loc firesc, natural. In armonie si iubire…

LEGEA INTENTIEI SI A DORINTEI
“Energia si informatia exista pretutindeni in natura. De fapt, la nivelul campului cuantic nu exista nimic altceva decat energie si informatie. Iar acest camp cuantic este influentat de intentie si de dorinta.”
Dorintele se pot concretiza atata timp cat crezi in potentialitatea lor. Dorintele devin cu adevarat puternice in momentul in care in spatele lor se afla intentii puternice. In functie de intentia indreptata asupra unui obiect care se afla in atentia noastra, se vor contura si premisele temporale ale realizarii dorintei noastre. Daca inveti sa valorifici puterea intentiei, poti crea orice din ceea ce iti doresti. Tu ocupa-te de ceea ce este cu adevarat important, iar universul se va ocupa de detalii. Traseaza-ti clar dorintele. Lanseaza-le in campul potentialitatii pure. Fii convins ca vor da rezultate concrete. Fii convins ca universul va gasi o metoda (chiar daca nu este metoda pe care ti-ai dori-o) de a-ti indeplini acea dorinta. Daca actionezi astfel incat intentia sa devina posibilitate, universul incepe deja sa lucreze pentru tine.

LEGEA DETASARII
“In momentul in care renuntam la atasamentul fata de rezultate, combinand intentia focalizata cu detasarea de fructele ei, vom obtine cu siguranta ceea ce ne dorim”.
Detasarea nu inseamna a te baza pe sansa pura sau a rataci in viata fara obiective sau teluri anume. Detasarea nu inseamna lipsa de implicare. Nu inseamna a renunta sa-ti mai doresti. Detasarea inseamna sa renunti la a fi atasat de ceea ce iti doresti. Detasarea inseamna sa existi fara zbatere, traind in pace cu tine si cu ceilalti, in convingerea ca cineva se ingrijeste de binele tau si se asigura ca, mai devreme sau mai tarziu, vei avea acel ceva. Detasarea creeaza premisele evolutiei. Poti actiona si lucra mai eficient atunci cand esti detasat. Nu trebuie sa te ingrijorezi ceea ce ti se intampla sau ti se va intampla. Nu intotdeauna poti controla ceea ce ti se intampla. Traieste, dezvolta-te si ceea ce este menit sa se intample se va intampla. Daca vrei sa obtii ceva, renunta sa mai fii atasat fata de acel ceva. Ai incredere ca vei obtine cel mai bun rezultat. Fii convins ca ai sau ca vei avea ceea ce iti doresti. Aceasta lege a detasarii ne invata sa avem incredere in univers, in puterea legilor sale, in capacitatea sa de a ne arata drumul in viata.

 LEGEA DHARMEI (LEGEA MENIRII IN VIATA)
“Orice om are un talent unic si o maniera unica de a-l exprima. Exista ceva ce putem face mai bine decat oricine altcineva din intreaga lume.”
Toate lucrurile au un scop. Totul in viata are o menire. Existenta fiecaruia dintre noi este legata de un scop anume. Menirea noastra ca fiinte umane este pur spirituala. Trupul este doar o manifestare fizica a spiritului. Ne aflam pe acest pamant pentru a ne descoperi spiritual, pentru a ne identifica identitatea launtrica. Fiecare dintre noi are datoria de a darui putin din el celorlalti. Fiecare dintre noi are un dar unic de daruit celorlalti, un talent pe care trebuie sa-l impartaseasca, un lucru pe care il realizeaza mai bine decat oricine altcineva. Nu putem fi impliniti cu ceea ce suntem decat in momentul in care ne manifestam talentul, daruindu-l astfel si celorlalti. Nu putem fi in armonie si fericiti cu ceea ce suntem decat in momentul in care putem darui din ceea ce ne-a fost daruit in mod special.


In viziunea lui Chopra, Menirea noastra in viata are in vedere urmatoarele aspecte:
- am venit in aceasta viata pentru a ne afla Adevaratul Eu
- am venit in aceasta viata pentru a ne descoperi si a ne exprima talentele
- am venit in aceasta viata pentru a servi umanitatii, pentru a ne implini menirea fata de ceilalti
Nu suntem  simplu niste seminte purtate de vant. “Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri”, spune Chopra in cartea sa.


Scopul si Tehnica Meditatiei

joi, 24 martie 2011

Mistere DACICE


Stimati prieteni,

          De mai mult timp s-a nascut intrebarea legata de adevarul istoric al devenirii natiei noastre, al realitatii meleagurilor pe care traim, comparativ cu ce ne-a fost oferit spre studiu scolastic si...credinta oarba !

          Suntem martori, in viata, a doua curente de opinie :

          - unul ce incearca, pe baze pur stiintifice, sa devoaleze adevarata istorie, originea limbii si a stramosilor extrem de puternici din care ne tragem neamul;

          - altul care reuseste, cu sprijin deplin interesat si informat, sa disipe initiative cu demnitate nationala, pentru mentinere sub obroc si continuare a unui parcurs "desenat", de multa vreme, de catre manipulatorii istoriei;

          Ce este cu adevarat vizibil ? Dezinteresul vadit al conducerii politice, de toate culorile, pentru cultura si educatie, singurele directii care, alaturi de sanatate, pot schimba existenta si destinul acestui neam !

          "Intunericul" fiintei nationale vine din greutatea pamantului ce acopera inca vestigii istorice, din mizeria care se strange pe siturile expuse intelegerii, din nemernicia conducatorilor de tara, din valorificarea istoriei ca orice alt bun de piata, din directia privirilor generatiilor recente atrase numai de sclipirea comerciala si de culoarea diferitelor monede... Vine din lasitatea noastra, a tuturor romanilor !

                      Mugur Preda                                
                       Bucuresti-Romania

          Cititi si va minunati, in continuare :

     "CUIUL DACIC" 

Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intalnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinand cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negand or refuzand sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intampla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzand sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazand altceva decat tuiul.

    L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cand eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu, "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti.  Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important, ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare.

"Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbene peste tot, cand, Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou, corect, ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei, politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cand se intalnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sunt veri ori cumnati, avand si aceleasi nume. 

     Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cand pe geam, afara la ploaie, cand la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mancat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce raman de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrage atentia, ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pana la ora actuala sunt cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stalpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA, cat si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur, este mult mai complicat chiar decat obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. 

    Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier pur o fi el, dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vreo vopsea speciala "dacica", sa nu rugineasca. La Leningrad, cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tarziu. Vrand sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si merge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu voia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrandu-i puritatea - aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:

1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 

2. oxid de fier "FeO" 

3. alumo-silicati.

  Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si de doctorul Galina Volodin, utilizand metode de iradiere cu raze X, aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici), s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele - si aici este "ciudatenia" - sunt orientate perpendicular unul pe altul, asta insemnand ca, mai intai s-a solidificat (in campul magnetic al Pamantului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichida!!! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de campul magnetic al Pamantului!!!   

    Ei, domnilor, si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tarziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... cativa kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Cesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pana la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce, in toti acesti 150 de ani, romanii si dacii nu s-au avantat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi, fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei, dacii si romanii, ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati atat de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pana in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manance si sa bea gratuity, pe socoteala statului ... 123 de zile?!!! Ce or fi sarbatorit, de fapt, romanii? Astfel se demonstreaza ca ei, Dacii, au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului, decat cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decat in cel scris-vorbit. Limbile sunt si ele supuse distrugerii - alfabetele la fel.  Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: 

- Betoane perfecte, nedistruse de timp, apa si intemperii, de peste 2000 de ani 

- Metalurgie mai avansata decat ceea din zilele noastre

 - Cuie care nu ruginesc de 2000 de ani,

- Calupuri de fier de 40 kg, cand romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg. 

- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si, desigur, cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos), intr-o ordine perfect geometrica, de invidiat chiar si azi.   

     Dar nimanui, se pare, ca nu ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" ,de acesti daci - iar Andrei Vartic, in loc sa gaseasca nu intelegere, ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii  - daca nu din sentiment patriotic, macar din interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!  

    Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean, nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de pamanturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice, il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire, azi plang si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa, iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanul - ce o fi insemnand, domnilor arheologi, istorici, lingvisti?   

    Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gandul la Marele creator Divin al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in continua, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos. De aceea el, daco-romanul, cand spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcandu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei, cand Zeului Suprem i-a placut Pamantul, le-a dat nastere prin respiratia sa, celor 7 zei ai genezei lumii, avandu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta, dupa ce s-a uitat peste tot pe Pamant, a gasit un loc unde ape albastre tasneau din munti impaduriti, dealuri blande ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blanda si ... in timpul noptii, a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "poporul ales". 

Mai este un mare semn de intrebare: ce fel de arme aveau dacii? Acele cutitele/sabii, ce le vedem in filme, nu se regasesc in descoperirile arheologice. Ce s-au intamplat cu armele dacilor? Cum de au disparut?!

Sursa : Editura For You