luni, 24 octombrie 2011

Scorpionul- Portret psihologic


Taina angoaselor
Prima trasatura de caracter a Scorpionului vine de la firea sa instinctiva imperioasa. Acest lucru se poate, fireste, exprima la nivelul trupului, prin conditionarea unui temperament "bilios", prin esenta unui foc vulcanic care lucreaza, fermenteaza, rasuceste si chinuie, prin ardoarea si, uneori, exasperarea pulsiunilor violente - chiar daca focul acesta mocneste sub scoarta unui limfatism de suprafata. Aceasta fire vulcanica e framantata de pasiuni imperative, care pot dormita mult timp, dar care, pana la urma, se maturizeaza si se manifesta la lumina zilei, daca nu sunt contracarate de inhibitii in stare sa le denatureze sau sa le complice.
La fel ca animalul care, dintotdeauna, se multumeste sa fie el insusi, fara retusuri, acest tip nu se reface: asa cum este, asa va ramane, in pofida schimbarilor aparente, a metamorfozelor sale. Determinarile ii vin din strafundurile fiintei; ele sunt rezultatul convulsiilor din maruntaiele sale. Stie ce vrea, iar in fata judecatii sale interioare, trebuie cel mai adesea sa ne inclinam. Din acelasi motiv, pofta lui de viata este apriga; uneori chiar feroce, fiind manata de angoasa de a trai; tine de acel fior vital care raspunde vastului abis al necunoscutului. Fara indoiala ca Ascendentul in Scorpion il facea pe Nietzsche sa spuna: Dragostea de viata e aproape contrariul dragostei de viata lunga. Acest simbol zodiacal (cand nu este opusul sau, ca urmare a unei refulari) confera intrepiditate in fata mortii, ceea ce este un indiciu al fortei sufletesti, ca si marca unei existente pentru care exista valori mai pretioase decat viata insasi. E cunoscut acel spor de viata care apare in pragul mortii. Or, este suficient sa vedem acest tip ca sa distingem la el o abundenta vitala, profuziunea unui psihism care nu s-a rupt de pletora elementara si se hraneste direct din profunzimile sale infernale. De aceea se complace in furtunile vietii si printre convulsiile naturii. "Nu ajungi la nimic, spunea Tocqueville, daca nu ai diavolul in trup." Trebuie sa marturisim ca Scorpionul nostru e posedat. Dar oare cu ce demon interior trebuie sa se confrunte?


O teribila ambivalenta
Stabilind o legatura indisolubila intre Scorpion si valorile sexului si anusului, am dezvaluit totodata cele doua mari puteri instinctive care ii anima pe subiecti: erotismul si agresivitatea. Raporturile lor situeaza intregul antagonism al fortelor vietii si mortii care isi impart stapanirea lumii, eterna lupta dintre Eros si Thanatos. Viata tinde sa revina la punctul ei de plecare, la starea anorganica, la neant; dar, in timp ce un grup de instincte avanseaza ca sa atinga acest scop, incepe alta lupta, care tinde la perenitatea vietii. Este dublul ritm vital, asimilabil cu procesele anabolismului si catabolismului.
Nu incape indoiala ca Scorpionul pune in primul rind accentul pe acele forte obscure si dizolvante pe care, in lipsa de altceva mai bun, Freud le numea "instincte de moarte". Vedem aparand aici o putere de agresivitate distrugatoare care se poate interioriza in refuzul de a trai, chemarea la autonimicire, la repausul nirvanic. Dar cel mai des aceasta forta este exteriorizata in folosul individului sub forma unei opozitii fata de mediul considerat ostil. Ca si animalul, care poate avea perioade lungi in care nu se hraneste, deosebit de rezistent la conditiile exterioare, subiectul din aceasta zodie este in mod remarcabil inarmat in lupta pentru viata. Nu numai ca stie sa se apere, dar nici nu se teme sa atace.
Dar semnul cel mai ucigas este si cel mai fecund. Toata forta generatoare a sexului e pusa in slujba lui; transmitand viata, el duce iubirea pina la nivelul jertfei, o inalta (chiar la specia animala) la grandoarea sacrificiului unde nu se mai traieste pentru sine, ci pentru propria sa creatie, pentru descendenta. Aici se afla cel mai mare dar al vietii si punctul culminant al implinirii.
Il vedem pe Scorpion framantat de dualitatea simtamintului faustian, prins in menghina unei teribile ambivalente: Dumnezeu il cheama si diavolul il ispiteste. Contradictia sa interioara se situeaza intre cer si pamint, intre detasare si atasare; simte angoasa de a fi atras de spirit spre alta lume, in timp ce greutatea trupului il retine prin legaturi foarte puternice care il unesc de materie. Negatia si afirmatia, distrugerea si creatia, realismul brutal si idealismul mistic, abjectul si sublimul vor executa in sufletul lui o hora indracita in inima iubirii si a mortii.

Complexul anal
Aceasta ambivalenta nu se datoreste numai raportului psihologic sex-anus. Intr-o sfera mai limitata, ea isi are bazele fiziologice doar in functia rectala. Ne cerem scuze ca deschidem aici un capitol delicat din psihanaliza, dar expunerea lui e singura in masura sa ne ofere cheia unei probleme capitale a firii Scorpionului; inainte de a-1 aborda, cititorul trebuie sa-si reduca la tacere o anume repulsie, pentru a admite doar judecata inteligentei sale; in rest, nu recurgem decat la valorile elementare, de mult oficializate.
E un fapt cunoscut ca orice copil, de la un an la trei sau patru, ataseaza o anume valoare functiei sale anale- expulzeaza obiectul din corpul sau si il retine ca pe o posesiune de pret. Resimtind senzatii agreabile la excretie (destindere), simte nevoia sa "faca" dupa bunul sau plac si, din fire, nu este curat; disciplina reprezinta pentru el o cucerire mai mult sau mai putin laborioasa. Acolo incep la copil conflictele existentei, deoarece educatia sfincteriana inaugureaza era revoltelor, ciocnirile cu parintii izbucnind in legatura cu aceasta cucerire a curateniei.
Tocmai de aceasta chestiune, era sa spunem "pe oala", mai ales daca este asezat pe ea prea de timpuriu, se loveste tipul Scorpion, acest semn care reprezinta partea de natura nedomesticita. Este prima sa experienta de viata importanta care va contribui la elaborarea unui intreg caracter. Sa se tina sau sa "faca" atunci cand nu trebuie castiga in ochii lui semnificatia unui gest ostil fata de parinti. Libertatea pe care si-o ia in legatura cu necesitatile sale devine o putere, o forta pe care si-o exercita fara stirea lor si prin insusi acest lucru isi afirma autonomia fata de educatori. Uneori gusta o adevarata voluptate de a fi murdar, dar cu aceeasi ocazie dispune si de un mijloc de presiune sau de un instrument de forta prin care isi afirma individualismul plecand de la un sentiment "rau". Dar atitudinea asta il expune la pedepse corporale, pentru care fesele sunt in momentul acela tinta preferata. O constiinta autoritara se ridica in fata unui univers de amenintari, iar ura, acest sentiment specific, isi face aparitia, vizandu-i parintii, fiinte altfel adorate; de unde nasterea ambivalentei.
Aceasta atitudine infantila exprima si tot comportamentul tipului adult de Scorpion. El este primul care se plange cind i se impune ceva contra vointei sale si cand e impiedicat sa faca ce vrea. Astfel incat se manifesta de o sensibilitate excesiva fata de presiunea sociala si fata de orice intruziune a unei vointe straine intr-un domeniu pe care il considera proprietatea sa exclusiv personala. Primeste deci fara placere orice sfat i se da, se revolta impotriva celei mai neinsemnate presiuni excrcitate, isi afirma drepturile, isi apara cu inversunare demnitatea, nu suporta nicio autoritate.
Sa o spunem neintirziat, Scorpionul este in mod esential un aprig individualist, neascultator din fire, rebel fata de orice disciplina, indaratnic fata de orice constringere. Cu cat va fi mai contrariat in refuz, cu atat se va incapatina in revolta, ajungand chiar sa se simta anarhist. Impotriva oricarei intruziuni reactioneaza printr-o contrarietate capabila sa se transforme in manie, chiar in furie. Caracterul sau se acreste, devine iritabil, artagos si violent. De aici, dorinta de a se razbuna pentru nedreptatile sau prejudiciile suferite.
Nascut sub un cer disonant, daca este catusi de putin neinteles in copilarie, ia calea revoltei care, dupa caz, adopta cea mai putin recomandabila sau cea mai nobila dintre cauze. Este un refractar, dispretuieste uzantele sociale de care isi bate joc: imprecatii, insulte, anateme, gust pentru dezmat, insolenta, sfidare; acestui extravagant ii place sa murdareasca, sa manjeasca, sa contamineze si sa distruga obiectele care ii cad in mana, cam cum ii place copilului sa murdareasca spatiul inconjurator cu produsele sale. Afinitatile il imping spre ceea ce e murdar, urat, rau, crud, iar in pasiunea sa pentru ostilitate il putem vedea injectandu-si acidul dizolvant, adesea sub aspectul unei uri acumulate, tenace, diabolice.
Diavolul inseamna sublimarea ratata. In fapt, un asemenea scorpion negru este in minoritate, chiar printre Scorpionii disonanti, in general, fara chiar ca acest pretios dinamism sa fie sublimat spre prestigioase sau sublime cuceriri (vom lua in consideratie acest aspect cand vom discuta despre notabilitatile zodiei), vedem ca agresivitatea constituie forta motrice a unei vointe care devine expresia unei aprigi afirmari a eului. Subiectul, se stie, nu se lasa dus. Vointa lui e legata de forta de a spune nu - nimeni nu o poate face mai bine ca el - si de a-si infrunta adversarul. Se inradacineaza in refuzul fata de celalalt; obstacolul il intepeneste si ii incordeaza resorturile care nu sunt niciodata mai puternice decat atunci cand se confrunta cu un obstacol. Pe de alta parte, gusturile sale sunt categorice, alegerea sa e instinctiva. Hotaririle sunt irevocabile, iar deciziile sale cad ca ghilotina pe capete inocente. Si alaturi de spiritul de decizie, are o vointa ferma, tenace si perseverenta.
Atractiile si repulsiile ii vin din profunzimi si sunt abrupte, totale, irevocabile. Oamenii ii sunt imediat simpatici sau antipatici; e adevarat ca, datorita ambivalentei, poate sa revina asupra primei impresii, care este insa intotdeauna puternica. Daca nu se fixeaza, poate sa treaca de la dragostea absoluta la ura implacabila, arzand ceea ce adorase sau adorand ceea ce dispretuise. Puterea sa asupra celorlalti este mare; cuprins de aceasta forta viscerala, exercita un soi de fascinatie prin magnetism fizic. Ascendentul lui asupra celorlalti este cu atat mai mare, cu cat stie sa descifreze un individ cu o privire patrunzatoare care cauta imediat punctul slab dincolo de aparente, in timp ce, suspicios, el este inchis, tainic, impermeabil. Fireste, nu cauta sa placa; e chiar mai multumit daca trezeste teama sau spaima, decat simpatie si incredere; este omul care solicita critica mai mult decat lauda, care provoaca intrecerea, mai curand decat asocierea. De altfel, este la fel de aspru cu sine ca si cu ceilalti si prefera sa se lipseasca de un avantaj decat sa datoreze cuiva recunostinta. Nu uita ofensele, pastreaza o ranchiuna surda; razbunarea lui e lenta si lucida, dar nimiceste fara mila.
La o asemenea faptura dragostea de sine e destul de mare; aceasta se vede dupa opinia exagerata pe care o are despre importanta sa, dupa insistenta cu care isi urmeaza drumul propriu fara sa-i pese de opinia celorlalti, dupa convingerea ca este singurul calificat sa-si duca la bun sfirsit actiunile, dupa intoleranta si autoritarismul de care da dovada...

Puterea lui Eros
Cu primejdioasa teapa din coada, Scorpionul deschide maruntaiele pamantului si imbogateste brazdele cu seminte noi. Astfel prezenta Manilius, in secolul I al erei noastre, puterea de Scorpion a sexului, constructoare de civilizatii. Forta sa motrice ocupa un loc central in edificarea personalitatii acestui tip; si ea este ambivalenta, de vreme ce oscileaza intre doi poli: trupul si sufletul, rutul si elanul spre Dumnezeu.
Cand agresivitatea tace, in sufletul acesta manat de pasiuni mereu imperioase se naste dragostea. Temperamentul sau erotic poate lua usor, prin violenta si complezentele sale, un caracter patologic, fiindca este impins la extrema. Din tinerete pana la batranete, este o fiinta cu o senzualitate puternica, exigenta. Comuniunea trupeasca ii ofera un mijloc de a se elibera de o tensiune nervoasa excesiva, asa incat gaseste in ea o mare impacare. Cauta chiar sa atinga o stare extatica spre a se elibera de limitele inguste ale eului sau si a fi mai mult decat el insusi. Implinirea sexuala este o experienta menita sa depaseasca frontierele cunoscutului si sa ajunga intr-o regiune a fiintei sale care poate, in fine, sa dea un sens vietii sale. Uneori chiar da bucuriei senzuale un sens mistic si, in paroxismul placerii, i se pare ca se afunda in eternitate.
Se pot concepe asadar dezordinile la care sunt manati Scorpionii disonanti care nu au forta sa-si zagazuiasca puterea genitala. Este vraja demonului interior.
Dar, dincolo de expresia sa genitala, instinctul sexual care domina acest tip este mai inainte de orice un instinct creator: a facut din el o fiinta care, spre a se elibera de sine insusi, are o nevoie imperioasa de a produce, de a fecunda; are darul natural de a obtine totul fara efort, productia sa impunandu-se si revarsandu-se din el, fara piedici, ca o sarja irezistibila.
Nu e deci necesar ca la el dragostea sa ia "toata puterea". Latenta sau treaza, forta genitala se afla acolo, in spatele creatorului, actiunea initiata sau opera creata importand adesea mai putin decat forta pe care o procura. Dorinta de putere (daca nu obsesia neputintei la Scorpionul refulat) domina, impreuna cu nevoia de a lasa pe pamant urma trecerii sale.
Iar pentru a trai in raza acestei puteri, este mai important sa fie barbat sau femeie, decat sa fie individ; este vorba chiar sa fie barbat sau femeie cat mai mult posibil, adica sa faca din constiinta sa erotica, in ceea ce are ea mai viril sau mai feminin, sistemul de referinta al vietii. Pentru barbat, femeia devine indispensabilul instrument al posesiei de sine si de lume si la el deplina afirmare de sine rezida in voluptatea intensa. Sa o spunem direct: puterea se afla in sex sau vine de la sex si prin aceasta putere sexuala - naturala, deplasata sau sublimata -, adica prin integrarea erotismului in viata sa, isi gaseste Scorpionul ratiunea de a trai.

Angoasa si stari morbide
Experienta de existenta a Scorpionului nu este dintre cele mai usor de trait. Daca Scorpionii armoniosi sunt oamenii cei mai fericiti de pe planeta, Scorpionii marcati de o constelatie disonanta sunt niste nelinistiti, chinuiti, iar alchimia lor interioara distileaza stari morbide.
Angoasa este o stare psihica familiara Scorpionului; el nu se realizeaza, refuland anumite instincte agresive sau erotice de care ii e teama. Cerber, paznicul pragului care interzice intrarea in imparatia mortii, este arhetipul refularii: dorintele profunde nu trec, iar bucuria de a trai este condamnata…Vedem aparand la acest tip disonant stari anxioase alcatuite din asteptarea unei amenintari oculte. Obsesia greselii, a pedepsei, a nenorocirii: angoasatul se simte osandit cu o obscura constiinta incarcata; frica este strans legata de dorinta, iar ambivalenta revine din nou in jurul ideilor de pedeapsa si de purificare, de damnare si de mantuire.
Terenul Scorpionului devine propice sentimentelor dostoievskiene si complexului de culpabilitate cu autopedepsire consecutiva. Cand angoasa ajunge de nesuportat, subiectul face toate eforturile ca sa se debaraseze de ea. Cristalizarea acestor incercari este uneori o conversie somatica sub infatisarea unei boli organice. Altfel, asistam la fobia inhibitoare, la nevroza obsesionala. Asaltat si urmarit fara incetare de ideea sa absurda, prada indoielii sau scrupulelor sale obsedante, adevarat demon interior, subiectul incearca sa-1 conjure pe Necuratul care il poseda, sa anuleze greseala necunoscuta care il chinuie printr-un ceremonial magic de purificare. Acest tip il intoarce atunci pe Scorpion spre valori negative de Fecioara printr-o nevoie impusa de analiza, control, verificare, disectie si abstractizare, intr-un cuvint, de constringere.
Angoasa poate sa aiba ecou in lacomiile vietii, iar cum dorinta nu poate parasi frica, asistam la "o erotizare a angoasei", formula psihanalitica ce exprima cum nu se poate mai bine ambivalenta in care scheletul si umbra lui, agonia si ruina, formeaza alaiul splendorilor vietii. In fapt, Scorpionul este prin excelenta semnul freneziei pasiunilor si al dramei in care se prabuseste si distruge omul.
Da, trebuie sa o spunem: Scorpionul forteaza limitele decaderii umane, dar desi are acest funebru privilegiu, poate - si reuseste - sa se inalte pana la culmile cele mai inaccesibile ale experientei spirituale.

Scorpionul-Fecioara
Portretul de mai sus este cel al unui Scorpion "normal", care se lasa in voia firii sale. Este o fiinta cu o impulsivitate mai puternica decat inhibitia. Dar e suficient ca, in urma unei frane saturniene, a unei dominante solare, fortele represive sa blocheze pulsiuniie instinctive si avem de-a face cu un personaj nou, radical opus celui dintai, facand din tipul Scorpion un veritabil tip Fecioara.
Scorpionul care reduce la tacere vocea pasiunii se retine, se disciplineaza. El pune accentul pe curatenie, pe sobrietate, pe punctualitate, pe ordine. Nu este numai rational prin conduita si perfectibil, se vrea si moral, iar noi il vedem corect, constiincios si respectabil; de altfel, ii place regula, ii plac principiile de viata. El nu mai e creator din instinct, ci un muncitor cu simtul datoriei ascutit. Observam si o anume inaptitudine de a se bucura de o situatie agreabila atat timp cat toate conditiile si imprejurarile pe care le poate comporta acea situatie nu sunt complet realizate. Un cuvint nelalocul lui, o miscare deplasata, un gest mai mult sau mai putin socant, cea mai neinsemnata senzatie de jena sau de neplacere fizica, o formalitate minora neindeplinita si iata-1 nesatisfacut, neputincios. Daca abordeaza o munca, totul trebuie sa fie minutios organizat in cele mai mici detalii, la fata locului sau de la distanta, cu grija obsedanta de a nu uita nimic...
Daca acest tip de Scorpion total inhibat constituie totusi o minoritate, mult mai numerosi sunt, dimpotriva, Scorpionii care trec de la un personaj la altul, adica - alternativ - de la frana inhibitiei la libertatea instinctului. Jocul basculant care rezulta (retinere-eliberare, eliberare-retinere) da un portret destul de pitoresc.
Subiectul amana pe cat mai tarziu posibil momentul de a actiona ca sa-si execute sarcinile, ingramadite intr-o pripa si cu un efort extrem; el acumuleaza mult timp o mie unu obiecte, se incurca in ele si, intr-o singura zi, se descotoroseste de ele facandu-le brusc sa dispara. La fel, e econom, aduna mici sume de bani, ca sa cheltuiasca pe urma totul o data. Acum este punctual la minut si apoi, in alte circumstante, e de o inexactitate flagranta, socanta; adesea, da dovada de rigoare in abstract si de absenta oricarui control in viata practica. Se complace in situatia de maniac, in formalism si, pe de alta parte, accepta fantezia cea mai nestrunita. Este capabil sa traiasca in dezordine, in desantare, pe urma resimte o subita febra de curatenie si de randuiala (furia dereticatului la femeie). Sau, disciplinat la lucru, este distrat in viata particulara. Aceeasi faptura poate sa fie sobra si stricta in anumite momente si necumpatata in altele. Poate sa duca o viata burgheza si sa profeseze opinii anarhiste, sa fie supus, manierat si neglijent, nevrozat si pervers, ambivalent si echivoc ca prefacutul ipocrit, discretul intrigant, cel prea politicos ca sa fie cinstit, mironosita, ingenua dezmatata... Nu vom epuiza formulele, ele sunt prea numeroase si fiecare caz particular isi are constelatia caracteriala originala.

Inteligenta faustiana
Motorul inteligentei Scorpionului este teapa curiozitatii, care isi are obarsia in cautarea precoce a misterului sexual. De la aceasta origine pastreaza dorinta de a scormoni, a scruta, a sonda, ca sa descifreze o enigma, sa descopere un secret, sa dezvaluie un mister. Este un copoi fin caruia ii place sa urmareasca o pista incarcata de necunoscute, sa descurce itele unei situatii inexplicabile.
Daca e inzestrat cu acest "fler", il pune mai degraba in slujba impulsului agresiv. Taisul ascutit al spiritului sau se ocupa cu vivisectia fiintelor si a lucrurilor. Isi ofera un joc in a manui invective, in a fi in primul rand caustic, dar perspicacitatea si judecata sa patrunzatoare pot face din el un critic, un expert cu gust sigur. De altfel, spiritul sau capata forma plecand de la un refuz, iar polemica este alura sa fireasca. Pentru el, a gandi inseamna a spune nu, a trage asupra cuiva sau a unei idei; inseamna chiar uneori a se face avocatul diavolului. Sa mai adaugam ca forta sa de intuitie se refera mai curand la o deschidere de camp redus; ea produce acel spirit percutant care nu se incurca in prea multe probleme ca sa se indrepte cu o siguranta absoluta spre punctul crucial si sa dea acolo loviturile decisive.
Lucru ciudat, acest spirit critic poate sa faca foarte bine casa buna cu o "mentalitate magica". Sa nu uitam ca stadiul anal, degajat de catre psihanalisti, este cel al unui copil patruns de credinta in atotputernicia efectclor asupra obiectelor exterioare, prin intermediul gesturilor sale magice. Ceva din aceasta credinta ramane si la adult. Se poate discerne la el o latura superstitioasa. Intr-un grad elementar se complace in obscur, scabros, bizar si uneori in grotesc; imaginatia sa frenetica frecventeaza fantasticul. Nu intamplator ocultismul e un domeniu care seduce numerosi Scorpioni: intilnim la el toata atractia cunostintelor altadata interzise si declarate blestemate ("stiinta raului", cu tentatia de a fi initiat in tainele vietii si de a poseda puteri misterioase). In aceasta atractie a ocultului, chemarea "lumii de dincolo" prin spiritism, cand omul viu intelege sa comunice cu cel mort, este latura cea mai tipica a semnului (cum o dovedeste un Allan Kardec cu Neptun-Scorpion la Ascendent). Desigur, daca tipul inferior produce un nedisciplinat mai mult sau mai putin incurca-lume, tipul superior va da o revolta a spiritului, care se poate apropia de heterodoxie cu o rigoare ce nu cedeaza cu nimic disciplinei stiintifice. Dar aceasta alegere este si mai bine inteleasa, din punct de vedere psihanalitic, atunci cind Ernest Jones precizeaza ca un copil fixat pe analitate isi extinde interesul la conductul intestinal; astfel, spune el, il vedem interesandu-se de reversul diferitelor lucruri si situatii; este curios sa cunoasca tot ce se petrece sau se afla in spatele anumitor obiecte, de cealalta parte a anumitor lucruri, in canale sau pasaje subterane. Se intelege, de aici, ca ulterior spiritul sau este muncit de profunzimile spatiului obscur, de tenebrele exterioare si, mai ales, interioare, care il invaluie, il strang, il patrund: vede limpede in acest spatiu ca scorpionul orb, care are ochi la extremitatea degetelor si un simt tactil foarte dezvoltat. Se poate vorbi, in cazul lui, de o constiinta faustiana, in cautarea unui absolut mistic sau metafizic. Este, foarte exact, "Calea subterana" a lui Dostoievski.
Fireste, tipul Scorpion controlat sau inhibat, care revine la valorile Fecioarei, nu mai este deloc un intuitiv nerational sau suprarational. El nu mai e decat un rationalist cu spiritul mai mult ca oricand critic, dar care ajunge la scepticism.

Trimiteți un comentariu