Chiar daca nu esti un mare intuitiv sau n-ai cunostinte vaste legate de istoria umanitatii, cu siguranta ca dispui de capacitatea de a sesiza, fie din postura unui observator detasat, fie puternic implicat afectiv, ca lumea a luat-o razna. Exista o legatura indisolubila intre tot ce fiinteaza si planeta, o reciprocitate cauzala din ce in ce mai evidenta in timpul pe care il parcurgem, iar nu a fi constient de aceasta printr-o mare comoditate (careia anticii si nu numai ei i-ar spune pacatul suprem al ignorantei) sau prin detasare de orice responsabilitate colectiva inseamna sa-ti negi tie si celorlalti dreptul de a trai.
Din pacate cuvantul “civilizatie” devine din ce in ce mai greu de asociat cu “om”. Am devenit parazitii din propria casa, care dupa ce au trait o vreme simbiotic cu propria gazda, Pamantul, decid ca nu le mai este de ajuns aceasta mare ingaduinta a planetei si isi reclama controlul absolut, sfidand astfel orice lege naturala si creationala. Iar raspunsul pe care il primim nu poate fi mai clar decat sub forma evenimentelor recent petrecute, unele inca in desfasurare. Pamantul se “scutura” de noi! Si ce facem in acest timp? Ne exercitam in continuare nevoia de control, asa, in felul prostesc in care ne-am conditionat sa o facem, razboind-ne pe toate scenele existentiale. Invrajbim popoare in scopul de a le supune intereselor oculte, ne jucam cu pustile, avioanele si soldateii sub privirile ingaduitoare si condescendente ale organizatiilor a caror menire ar fi tocmai sa previna astfel de incidente. Intram in competitie cu oricine, transformand intr-o ofensa personala fiecare dovada de competenta, ne rupem, ne delimitam in mod caraghios si dramatic, inclusiv de propria famile. Intr-o privire vaga si generala, acesta este scenariul in care evoluam aidoma porcusorului isteric din reclamele la pateu.
Daca cineva ne-ar spune ca decizia in legatura cu supravietuirea speciei depinde de actiunea fiecarui individ in parte, chiar daca am sesiza un minim de ecou in profunzimea noastra, ne-am detasa fulgerator (expresia potrivita ar fi “ca muscati de sarpe”, zise aspectul meu metaforic..) de aceasta perspectiva care ne responsabilizeaza. Nu e mult mai simplu cand tot ce se petrece e din vina altora? Da. Exceptand situatiile “mirifice” in care, firesc, meritul e exclusiv…AL MEU. De pericolul nuclear sa se ocupe extraterestrii, iar soarta, oricare ar fi ea, e grija celui de sus, nu? Numai noi nu avem nicio grija. Dar avem puterea s-alegem! Aaa…Am cam uitat. Alegerile noastre ne-au adus aici. De cate ori am ales binele personal imediat fara sa-l corelam cu binele general, am mai facut un pas spre disolutie. Creatia e un vast camp informational in care fiecare fluctuatie energetica este inrgistrata si afecteaza orice forma de manifestare. E un tablou care se recompune la infinit sub penelul miscat de gandurile si actiunile noastre. Iar tu esti la fel de responsabil ca si mine de tema la care suntem co-creatori chiar daca ne lipseste privirea de ansamblu. Poate nu o sa ne intalnim vreodata pe sevalet, dar asta nu inseamna ca nu e tabloul nostru.
Desteapta-ti intelepciunea de a intelege viata! Bucura-te de tot ce ti se ofera fara a ti se pretinde nimic in schimb: natura, oxigen, adiere, caldura solara, iubire neconditionata. Imparte cu ceilalti aceasta bucurie! Iesi din buncarul pe care ti l-ai cladit in izolare si indiferenta prin rutina cotidiana si dorinta de a agonisi lucruri vremelnice. Extinde-ti familia, chiar daca in ultimele decenii ai fost invatat ca, cu cat mai putini cu atat mai bine. Lasa sa incapa in ea toti membrii pe care i-ai neglijat de-o vreme incoace, iar daca poti, lasa-ti si prietenii sa faca parte din ea. Hai sa nu participam nestiutori la planurile de eugenie care se pregatesc si sa facem primul pas invatand sa acceptam toti mai multi oameni in viata noastra, contrar practicilor curente care ne indeamna spre individualism si bunastare strict personala. Haideti sa reinvatam sa avem grija unul de altul! Aceasta este sansa noastra in vremurile ce vor urma. Si cu siguranta planeta va raspunde si ea asemenea noua, ingaduindu-ne inca. A venit vremea in care putem sa ne depasim conditia actuala printr-un important salt evolutiv al constiintei. Toti suntem unul reprezinta mai mult decat o metafora sau un indemn biblic. Este adevarul pe care suntem pe cale sa-l descoperim, fiecare in felul lui, spiritual sau stiintific, ori doar cercetand cu atentie in profundurile fiintei noastre, in informatia ancestrala pe care o accesam ori de cate ori sincronicitatile si semnalele percepute pe alte nivele decat cele ale analizatorilor isi fac simtite prezenta.
Ne doresc Lumina si Iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu