vineri, 14 ianuarie 2011

SA GANDIM FOLOSITOR


"Toate sunt pentru om, dar nu toate îi sunt folositoare"
Apostolul Pavel

    


          Doresc să vă împărtăşesc cîteva gînduri şi idei - folositoare, spun eu - privind posibilităţile nebănuite şi nefolosite ale omului.
Se cunoaşte îndeobşte recomandarea "gîndirii pozitive", dar - ca să fim sinceri - ea este tratată fie cu indiferenţă, fie cu o oarecare îngăduinţă, ca să nu ne referim la cei de-a dreptul ostili. Ceea ce este ciudat este că dintre cei ce - de bine de rău - îi dau un oarecare credit, încadrînd-o de cele mai multe ori în autosugestie, sunt foarte puţini care o folosesc. Aceasta se încadrează în tema generală "Ce vrea - de fapt - omul ?", pe care am s-o abordez cu altă ocazie.
Pentru că sunt adeptul relativităţii termenilor de "bun" şi "rău" prefer folosirea paradigmei "folositor - nefolositor"  în locul celei "bun - rău" şi atunci, la îndemnul Apostolului Pavel, mă interesează ceea ce îmi şi ne este folositor. Îmi doresc - pentru mine şi toţi ai mei - o experienţă de viaţă utilă, folositoare. Înţeleg - în mare - mecanismele de funcţionare ale acestei lumi şi ştiu că ea este guvernată de Lege. Am învăţat despre Legea cauzalităţii - legea "acţiunii şi reacţiunii" în dinamică, respectiv în fizică şi "a karmei" în domeniul spiritual -, ştiu că ea funcţionează şi, deci, produce efecte şi atunci nu mai sunt chiar atît de mirat de unele componente, evenimente, ale vieţii mele şi a altora. Am învăţat şi ştiu că orice gînd este o energie, o vibraţie - care, odată emis, "intră în ecuaţie". Desigur nu sunt perfect, îmi "scapă" şi mie gînduri nefolositoare, necontrolate - care ştiu că vor genera efecte nefolositoare, nepotrivite, care mă vor afecta şi, tocmai de aceea, le evit cît pot! Sunt însă şi alte gînduri care mă afectează, ale celor din jururl meu. Pe acestea nu le pot nici controla şi nici evita. De aceea încerc să-i conştientizez pe apropiaţii mei asupra responsabilităţii lor în acest domeniu. Gîndirea folositoare sau nefolositoare, respectiv "pozitivă sau negativă", în accepţiunea psihologilor, ne afectează pe fiecare în parte şi pe toţi în general.  
Nimeni nu rămîne "în afara schemei", chiar dacă cei mai afectaţi sunt emitentul şi adresantul. Dacă despre imoralitatea gîndurilor "rele" (nefolositoare le consider eu) la adresa celor din jur - şi pentru care NU există nici o justificare, nici o motivare - nu este nevoie de nici un comentariu, în ceea ce priveşte "gîndirea pentru sine" de tip sceptic, realist - aceasta este o mare problemă, cu consecinţe vizibile. Ceea ce mă intrigă este mulţumirea de sine a celor sceptici, pesimişti, realişti - care, într-o împrejurare sau alta, constată împlinirea prognozei lor sceptice, pesimiste, realiste. Dacă aceştia ar fi realişti întradevăr, ar realiza valabilitatea expresiei cum îţi aşterni aşa dormi . Dacă înţelegem "puterea gîndului" - care se referă la capacitatea sa de materializare - n-ar mai trebui să ne apreciem puterea de anticipare, de evaluare, a unor evenimente, bazată pe aşa-zisul realism, ci pe aceea de fundamentare a acestor evenimente care "au ieşit aşa cum le-am gîndit".  
Concret, pesimiştii întîlnesc evenimente "pesimiste", iar optimiştii "optimiste". E absolut aceeaşi ecuaţie! Desigur că evenimentele vieţii fiecăruia NU sunt doar rodul gîndirii proprii, ele fiind influenţate de o serie de alţi factori "exteriori", dar orice gînd stă "la baza" unui evenimet - cele optimiste la baza evenimentelor "optimiste", iar cele pesimiste la baza celor "pesimiste". Iată de ce este importantă "gîndirea folositoare", pentru sine şi pentru cei din jur! E banal să afirmăm că "orice om îşi doreşte binele" şi, cu toate acestea, experienţa ne arată că există atît de mulţi realişti…Efectul dezastruos, la nivel global, este că realismul lor naşte consecinţe, pentru ei şi pentru ceilalţi! Cu cît mai repede, şi cu cît mai mulţi vom înţelege puterea gîndurilor noastre, necesitatea "îndreptării" lor către ceea ce este folositor, nouă şi altora, cu atît mai repede şi mai mult Realitatea ne va fi mai folositoare. Fie şi dacă  considerăm "gîndirea pozitivă" doar ca o autosugestie, este de dorit să ne "autosugestionăm" către ceva plăcut, folositor!
Mulţi dintre oameni se consideră slabi, firavi, labili în faţa evenimentelor vieţii, neînţelegînd trei lucruri esenţiale: 
1. Viaţa NU este creată pentru suferinţă; 
2. Suferinţa Nu este "un dat", o întîmplare obiectivă, de neevitat, ci este o consecinţă, un efect al unei cauze; 
3. Viaţa este o combinaţie de cauze şi efecte, dintre care foarte multe NE aparţin!


 Gîndirea noastră folositoare NU este şi nu trebuie să fie un efect al unei cauze, cum ar fi starea de bine, ci este şi trebuie să fie cauza unui efect folositor, cum este starea de bine! Transformarea gîndirii noastre din efect în cauză este calea prin care putem transforma Viaţa noastră şi pe noi înşine. De fapt, nici Nu este vorba despre o transformare! Gîndirea noastră ESTE cauză şi nu efect! O cauză folositoare va produce un efect folositor sau, dacă vreţi, o gîndire pozitivă va crea efecte pozitive, chiar dacă e vorba doar de autosugestie! Să gîndim "pozitiv", să gîndim folositor - pentru noi şi ceilalţi - şi atunci vom avea experienţe de viaţă folositoare. Dacă considerăm plăcutul ca fiind folositor, să gîndim plăcut şi vom avea experienţe de viaţă plăcute! Dacă nu, atunci să nu ne mirăm şi - mai ales - să nu dăm vina pe alţii, pe soartă, pe ghinion …
"Ţi-e uşor să vorbeşti, dar să te văd în locul meu…" vor spune, probabil, unii dintre voi şi - cu toate acestea - vă asigur că ecuaţia funcţionează AŞA, în toate cazurile. Cu cît mai mult experienţele noastre de viaţă sunt mai descurajante, cu atît mai mult suntem îndreptăţiţi "să schimbăm ceva". Dacă vom continua să "ne bazăm" pe realismul nostru, care ne spune că "nimic nu e de făcut !", evenimentele vieţii ne vor da "dreptate", ne vor confirma că "nu e prea grizav !", dar - dacă vom înţelege că o gîndire folositoare stă la baza unor evenimente folositoare - viaţa noastră va lua un alt curs, pe care noi înşine l-am ales. Pînă la urmă, la fel cu toate împrejurările de viaţă, este vorba despre o alegere, o opţiune. Liberul nostru arbitru, libertatea noastră de a alege ORICE, stă la baza trăirilor noastre, a evenimentelor (în sens general) pe care le trăim. O bună alegere, o bună gîndire, o gîndire folositoare va determina o viaţă folositoare, utilă, plăcută!
Să învăţăm să alegem, să învăţăm să gîndim, pentru noi şi pentru TOŢI ai noştri şi atunci ne va fi bine, plăcut, folositor - nouă şi alor noştri! IUBIREA - cauza primară a vieţii - care înseamnă că ne pasă de noi şi de ceilalţi, ne îndeamnă s-o facem! Să gîndim folositor!

Adrian Scheul: "Însemnări asupra armonizării umane -O călătorie în cultura spirituala "- fragment



Trimiteți un comentariu