vineri, 14 ianuarie 2011

IUBIREA -- partea I -- Experienta indragostirii

       Sa definesti iubirea, inseamna sa o limitezi; ceea ce este cu totul inadecvat, atunci cand scopul ei este de a-ti extinde SINELE prin crestere spirituala, alaturi de altcineva.
       Explorarea naturii iubirii releveaza faptul ca iubirea de sine si iubirea de ceilalti merg mana in mana si ca, in ultima instanta, sunt indiscernabile.
       Iubirea nu este lipsita de efort. Cand iubim pe cineva, iubirea noastra se demonstreaza si devine reala prin straduinta, intentie si actiune. Nu suntem obligati sa iubim. Alegem sa IUBIM!
      Dintre toate conceptiile gresite despre iubire,  cea mai puternica si mai raspandita este credinta ca  “indragostirea”  este iubire, sau cel putin una dintre manifestarile ei. A te indragostii este o experienta subiectiva, o experienta erotica specifica. Daca o relatie dureaza indeajuns de mult, mai devreme sau mai tarziu, sentimental extatic care  insoteste experienta indragostirii trece. De multe ori actul indragostirii este un proces de regresiune, experienta unirii cu fiinta iubita accesand subconstient timpul in care eram uniti cu mamele noastre si reexperimentand astfel sentimental de omnipotenta pe care l-am abandonat la sfarsitul copilariei, odata cu marcarea definitiva a granitelor eului.
      Uniti cu fiinta iubita simtim ca forta iubirii noastre poate demola orice obstacol, poate desfiinta orice impotrivire, poate rezolva orice problema. La fel cum realitatea trezeste brusc copilul din fanteziile sale, tot astfel, la un moment dat, va “sabota” si fantastica uniune a cuplului de indragostiti.
      Brusc sau treptat, indragostirea se sfarseste; cei doi protagonisti isi reclama fiecare individualitatea, incepand fie sa dizolve legaturile relatiei lor, fie sa se angajeze intr-o opera de iubire reala. Aceasta nu este o alegere constienta, oricat de deschisi am fi la  experienta sau de dornici  sa o traim.
      Colapsul temporar al granitelor eului din timpul indragostirii reprezinta un raspuns stereotip al fiintei umane  la o configuratie de impulsuri sexuale interne si stimuli sexuali externi care cresc posibilitatile de imperechere si asigura supravietuirea speciei. Un truc prin care  genele pacalesc mintea rationala prinzand-o adesea in capcanele mariajului, pentru ca iluzia dominanta a indragostirii este ca va dura pentru totdeauna. Irosim cu disperare mari cantitati de energie incercand sa construim o realitate a vietii care sa verifice mitul iubirii romantice in care “Printul” si “Printesa” traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
      Experienta iubirii reale presupune extinderea limitelor, granitelor, eului catre fiinta iubita la a carei dezvoltare dorim sa contribuim, constient, experimentand acelasi sentiment al extazului pe care il aveam in indragostire, doar ca in loc de o unire temporara si nerealista cu un singur obiect, devenim cu adevarat si permanent o parte din lume.
      Ar fi complet ipocrit sa sustin ca iubirea este detasata de experienta indragostirii. Pentru majoritatea cuplurilor a te indragosti inseamna a experimenta preambulul iubirii, prin atractie, investitie afectiva si angajament fata de un TU. Psihologii denumesc acest proces, de atractie si angajare, “investire ” in  obiectul dorit.

Va urma : “DEPENDENTA SI ILUZIA IUBIRII”
                By Ellena
Trimiteți un comentariu