MESAJ DE LA DUMNEZEUL INTERIOR

INTERVIU CU GREGG BRADEN

de SUSAN DOBRA

R:   In « Aventurile lui Buckaroo Bonzai », un film stiintifico-fantastic din anii 80, personajul principal este un neurochirug devenit un aventurier al astrofizicii care este si chitarist in faimoasa si extravaganta sa  banda rock. Acesta este cel la care m-am gandit in momentul in care am vorbit cu Gregg Braden. 

   Proiectant de sisteme informatice si geolog, Braden calatoreste acum in lume, explorand o multime de locuri, vechi temple si sate indepartate, adunand indicii referitoare la subiectele legendelor si textelor arhaice de intelepciune. Eruditia sa ii permite sa faca conexiuni intre descoperirile stiintei si cunoasterea speculativa si sugestiva a vechilor mistere. Aspectul charismatic si stilul stralucitor al lecturii sunt partile forte ale starului-omul cunoaste cum sa captiveze multimea.

   Este dificil sa negi ca informatia pe care o prezinta nu este fenomenala. «Trezirea la punctul zero», prima sa carte, a adunat probe ca polii magnetici ai Pamantului sunt pe punctul de a se inversa, motiv care a cauzat Marea Inundatie si alte evenimente  catastrofice petrecute in ultimul timp peste tot. «Efectul Isaia» a combinat interpretarile continutului  Manuscriselor de la Marea Moarta legat de puterea rugaciunii, cu descoperirile din fizica cuantica. Ultima sa carte, «Codul lui Dumnezeu», este foarte probabil sa fie cel mai mare succes al sau. Braden explica in primul sau interviu publicat despre despre cercetarile sale uimitoare, ca ceea ce el reveleaza poate schimba modalitatea gandirii omenirii despre ea insasi si originile sale divine. Iata cum explica el :

R:   Ce este Codul lui Dumnezeu ?

GB:   Materialul care sta la baza cartii pe care noi o numim Codul lui Dumnezeu este rezultatul unui proiect de cercetare care a inceput, in realitate, la sfarsitul anilor 80’pe cand eram inginer aerospatial, in timpul ultimilor ani ai razboiului rece. In acel timp si in cea mai mare parte a vietii mele de adult, pasiunea mea a fost sa caut si sa arunc o privire asupra a  ceea ce eu cred ca este o intelepciune foarte antica care este esentiala pentru a veni in contact cu schimbarile lumii noastre contemporane. Am avut intotdeauna simtul ca undeva in mijlocul memoriei noastre antice colective noi am lasat un indiciu intr-o forma care, odata ce am indentificat-o, nu mai putem sa gresim. Este un indiciu care ne spune dincolo de orice indoiala, ca exista un principiu al unitatii care ne leaga ca familie umana. Odata ce am gasit acest principiu, acesta va fi o trambulina care sa ne ajute sa transcendem toate diferentele care au aparut vreodata intre noi, toate diferentele care ne-au separat in trecut . Aceste diferente sunt cele care au dus la conditiile razboaielor pe care le-am vazut in secolul 20, inclusiv Razboiul Rece.

R:    Ce te-a facut sa te gandesti ca acesta era un indiciu? Era un aspect de credinta pentru tine?

GB:   Este credinta mea personala, un sentiment pe care il am de atat de mult timp de cat pot sa-mi amintesc, ca noi nu suntem aici dintr-un accident, si ca noi nu suntem un produs al unui proces de evolutie intamplator. Eu sunt un om de stiinta, si stiinta a demonstrat fara nici o umbra de indoiala ca noi suntem produsele unui proces de evolutie. In acest timp, evolutia singura nu poate explica existenta noastra sau calea pe care am venit ca sa fim cine suntem.

Si oamenii de stiinta care au in vedere cartea mea, impartasesc cu mine aceleasi concluzii despre cum s-a produs evolutia dovedita in  resturile fosile. Dar poate ca nu s-a intamplat in maniera in care noi am gandit despre ea in trecut, si ea singura, nu poate explica cum am ajuns noi la punctul in care suntem astazi. Astfel, sentimentul meu este ca noi suntem specii facute anume, si ca noi vom gasi aceste indicii ale "facutului umanitatii".

   Cand am lucrat in intreprindere ca geolog si inginer aerospatial, am inceput sa caut aceste indicii in locuri probabile : temple vechi, texte vechi, Egipt, Bolivia, Peru, Tibet, China, Nepal, Thailanda, si prin tot desertul de Sud-Vest. Si in timp ce fiecare din aceste calatorii era interesanta, nici una nu mi-a aratat indiciul care as fi vrut sa raspunda la genul de intrebari  pe care mi le-am pus. In acest timp, fiecare din aceste culturi au avut un fir comun : ele au crezut ca au gasit cu adevarat genul de raspunsuri pe care voi vi le puneti, oprindu-va sa priviti in temple, in texte, si in lucrurile trecutului nostru, si sa priviti in interiorul vostru. Noi am auzit prima data aceasta in templul lui Apollo la Delphi : «Cunoaste-te pe tine insuti; cauta in tine, si vei gasi. Priviti-va pe voi insiva, si tot ce voi cautati va va fi revelat».Multi discipoli au luat acestea ca fiind metafore, dar intrebarea mea era: daca noi luam acestea literal, unde ne-ar putea duce?Si era tocmai despre acel timp in care genomul uman era revelat si publicat deschis in Proiectul Genomului Uman. Era in anul 2000, si cu publicarea Proiectului Genomului Uman, am putut sa reiau cercetarile prevazute de 12 ani, si sa incep sa le aplic la ceea ce noi am numit intotdeauna codul vietii in corpurile noastre. Acest fapt a condus la materialul pe care noi il numim acum « Codul lui Dumnezeu .»

R: Deci, cu alte cuvinte, cand toate textele vechi ne-au spus sa privim in noi insine, ele ne-au spus chiar literal sa privim la ADN –ul nostru ?

 GB:   Ei bine, eu cred ca a fost ceea ce s-a intamplat. Heinrich Schleimenn, arheologul care a descoperit orasul Troia, a fost pentru mine o enorma inspiratie in aceasta privinta. Am crezut intotdeauna ca orasul Troia a fost un oras mitic, si ca istoriile bataliilor Troiei sunt alegorii ale fortelor luminii si intunericului. Schleimman, om de stiinta, a pus o foarte simpla intrebare: Daca faptele despre orasul Troia gasite in Iliada lui Homer sunt reale? Unde ne-ar duce Iliada daca noi o folosim ca o harta? Este cu precizie ceea ce el a spus, si el a ajuns pe o movila. El a escavat printre 9 straturi de resturi arheologice, 9 orase, si pe al 9-lea strat , el a gasit strazile si portile anticului oras Troia.  El le-a gasit pentru ca a urmat instructiunile lui Homer literal. Eu cred ca cei care au venit inaintea noastra, au incercat cu disperare sa transmita un mesaj persoanelor din viitorul lor in singurul fel in care au stiut.    

     Daca noi putem onora darurile si tentativele celor care au venit inaintea noastra, si sa ascultam ceea ce ei au sa ne arate mai degraba decat sa gandim ca noi suntem atat de sofisticati tehnologic ca suntem departe de orice lucru pe care ei ar fi putut sa-l impartaseasca vreodata cu noi, ce ar putea ei sa ne spuna? Cand traditiile antice ne spun sa privim in interior, daca luam aceasta literal, unde trebuie noi sa privim? Pare foarte de rezonabil ca voi sa priviti la baza intregii vieti, pe care noi am numit-o metaforic « limbajul vietii ».Am inceput sa privesc la codul ADN-ului nostru, limbajul ADN-ului. Daca noi am fi privit ADN-ul numai ca biologi sau numai ca geneticieni sau ca lingvisti sau istorici, noi nu am fi gasit niciodata codul. Adevarul este ca lumea noastra nu lucreaza in acest fel; lumea noastra este uniunea a tot ceea ce cunoastem despre noi insine si despre altii. Din aceasta perspectiva, eu am unit ceea ce am cunoscut despre vechile limbi, despre chimie, despre biologie, despre genetica,, si despre istoria antica in intelepciunea care a pus intrebarea: «Si daca codul din fiecare celula din fiecare om este un mesaj literal? Si daca era, cum am putea noi traduce acel mesaj? Aceasta mi-a luat 12 ani pentru a gasi puntea matematica intre alfabetele antice ca Ebraic si Arab, si elementele moderne ca hidrogen, nitrogen, oxigen, si carbon. Linia inferioara este formata din elementele a ceea ce numim  ADN care are legaturi directe, matematice, catre litere precise in alfabete foarte vechi, si este un sunet, adevar tehnologic al acestor legaturi. Mai intai trebuia sa ma conving pe mine insumi ca legaturile erau rezonabile pana sa fac acest fel de conexiuni. Aceasta mi-a permis sa trec prin genomul uman. Am ales o foarte specifica gena pe cromozomul 21 – si care inlocuieste ceea ce noi numim elemente chimice in sirurile ADN-ului, cu vechile litere care corespund acestora. Fantastic! Noi am gasit ca nu numai aceste inlocuri produc texte, dar textul actual are o foarte puternica semnificatie, si proiectul de cercetare continua.

R: Acesta este incredibil

GB:    Noi privim celulele ca o masa chimica vie. In fiecare celula noi avem cromozomi, si in cromozomi noi avem siruri lungi de informatii numite ADN, si in ADN micile sectiuni devin gene. Aceasta noua informatie ne va permite sa privim viata intr-un mod diferit. Noi putem sa privim celula acum ca o biblioteca, si in biblioteca, in locul cromozomilor, noi privim cromozomii ca niste carti. In carti, in loc sa privim sirurile de ADN, noi incepem sa privim capitolele. In capitole, genele devin fraze si paragrafe si aceasta pare a fi cu precizie maniera in care informatia este stocata in noi, si ea pare a fi in multe straturi de informatie codata in celulele corpului nostru.

Fiecare strat are propria cheie unica pentru a-l traduce. Mi-a luat 12 ani pentru a gasi prima cheie pentru primul strat, care este introducerea in cartea din noi. Despre aceasta este vorba in cartea «  Codul lui Dumnezeue . »Am lucrat cu editorii pentru a alege titlul, iar ratiunea pentru care am ales acest titlu este pentru ca, literal, prima parte in intregime a mesajului din noi insine, mesajul foarte scurt, include numele antic al lui Dumnezeu pe care noi il gasim in textele vechi de 2200 de ani, cum ar fi Manuscrisele de la Marea Moarta.

R: Pentru tine, care este semnificatia acestui fapt?

GB:   Intrebarea este esenta acestei carti si de ce am ales sa dezvolt acest material in maniera in care am facut-o. Am lucrat 12 ani sa gasesc legatura matematica si alti 2 ani sa o aplic: este un proces manual foarte anost. Odata ce procesul era complet, am avut literal o sectiune a ADN-lui uman tradusa in limbajul vechiului cod Ebraic, in care eu nu sunt expert . A trebuit sa gasesc experti in Ebraica care mi-au deschis mintea indeajuns ca sa ma ajute sa traduc ceea ce am spus. A pus in evidenta multe consecinte pentru o multime de oameni, pentru ca materialul are implicatii enorme in termeni de teologie. Ce inseamna cand gasim literal numele lui Dumnezeu in corpurile noastre? Care sunt implicatiile principiilor religioase si ale numeroaselor religii? Sunt implicatii in limita teoriei evolutioniste: daca exista un nivel al intentiei subaltern al existentei noastre, ce se poate spune despre teoria evolutionista? De asemenea, sunt implicatii sociale in limita a cum ne traim vietile. Si, in timp ce fiecare din aceste implicatii este valabila, ele nu sunt ratiunile pentru care am scris cartea. Am scris cartea pentru ca eu cred ca aceasta cheie este un foarte puternic principiu unificator- el indica faptul ca, dincolo de orice sistem de credinta, de religie, linie de sange sau mostenire, 6,2 miliarde de oameni care merg pe acest Pamant au toti acelasi mesaj inscris in fiecare celula a corpului lor. In perioada in care noi credem ca suntem atat de diferiti unii de altii, incat trebuie sa ne ucidem unul pe celalalt, ca sa justificam aceasta diferenta, ar trebui sa nu privim in alta parte, ci mesajul din noi insine sa ne aduca aminte ca, la nivelul cel mai profund, aceste diferente sunt dizolvate. In timp ce putem sa ne distrugem pe noi insine, daca alegem sa o facem, nu mai putem justifica acest masacru, pentru ca aceasta carte ne spune ca suntem o familie, la nivelul cel mai profund.

R: De asemenea, eu sunt interesata de faptul care pare sa sugereze ca exista o legatura intre evolutionisti si creationisti ; pare sa sugereze o a treia posibilitate. I-am intrebat pe studentii mei cat de multi dintre ei cred in teoria evolutionista. Am aflat ca 25 – 30 % dintre studentii de la universitate cred in creationism.

 GB: Bine, este interesant, pentru ca sunt singurele alegeri care ne-au fost date. Ceea ce numim teoria evolutionista a fost propusa in 1850, ca urmare a cercetarilor lui Darwin. Ea l-a solicitat pe Darwin mai mult de 10 ani, si daca privesti cu obiectiviate, oameni care ar dori sa sustina teoria evolutiei vor gasi afirmatii ale lui Darwin care sa o dovedeasca. In acelasi timp, Darwin a fost cel mai rau critic al sau si, in cartile si jurnalul lui, el a avansat ideea ca evolutia prin ea insasi, pentru a explica complexitatea unui ochi si maniera in care se focalizeaza si se acomodeaza la lumina este « absurda » . Este propria sa afirmatie. El spune ca foarte probabil se intampla altceva. Francisc Crick, co-autor al moleculei de  ADN, in recenta sa carte « Viata ea insasi » a afirmat ceva foarte asemanator. In timp ce molecula de ADN ne spune cum sunt lucrurile, este aproape un miracol ca elementele chimice ale vietii au venit impreuna. El continua sa spuna in alte texte ca in mod evident exista ceva, o inteligenta care sustine tot ceea ce exista .

   Aceasta este interesant, pentru ca, de la mijlocul anului 1850 pana in prezent, noi am acceptat fie teoria evolutionista, fie teoria creationista. Cativa oameni de stiinta care au revazut acest text sunt antropologi foarte cunoscuti, de exemplu, cei care lucreaza la descoperirile de la Olduvai Gorge in echipa lui Leakey. Ceea ce antropologii ne spun – si asta e atat de fascinant – in realitate nu se opune acestei inteligente despre care vorbim chiar acum. Marele mister in antropologie este acesta: poate evolutia singura sa explice ceea ce noi vedem ca diversitate intre Homo Sapiens, omenirea, si stramosii nostrii, primatele, maimutele si cimpanzeii? In timp ce noi avem incontestabil o istorie comuna, o linie comuna – ADN-ul ne spune aceasta – ceva foarte misterios s-a intamplat, care ne-a separat de stramosii nostri, primatele, si ca data acestui eveniment este in urma cu 160,000 ani.  Si misterul este in ce masura separarea a fost rezultatul unui proces gradat, sau daca s-a intamplat ceva brusc. Acum ca putem examina ADN in laborator, gasim lucruri foarte misterioase pe care le purtam in celulele noastre, o istorie a evolutiei noastre in ADN. Ceea ce cercetatorii au gasit este ca  ADN-ul nostru a fost combinat in moduri care nu se puteau produce in natura, si ca anumite parti din ADN-ul nostru au fost inversate si reinversate de la alte primate, pentru a ne face ceea ce suntem azi. Astfel, in timp ce ei nu pot descrie cum s-a intamplat, pot vedea ce s-a intamplat. Acesta este punctul de vedere stiintific; ei privesc evidenta fizica. Pe de o parte, texte vechi si istoria creatiei ofera perceptii interioare despre cum s-au intamplat lucrurile, iar ceea ce spun este ca noi suntem specii facute anume si corpurile noastre par sa fie reteta genetica chemata sa tina aceasta esenta – aceasta scanteie misterioasa din Dumnezeu, pe care noi o numim suflet – intr-o maniera pe care celelalte creaturi nu o au.  O reteta foarte precisa genetic, electric, chimic pentru a tine puterea lui Dumnezeu – in termeni moderni, spiritul sau sufletul. In timp ce celelalte creaturi au aceasta esenta, ele nu o au in acelasi grad si in acelasi sens ca noi. Asta este ceea ce ne face sa fim diferiti, sa fim unici. Astfel ca, atunci cand uniti  cele doua teorii – iar stiinta ne spune ca asta s-a intamplat, dar noi nu stim de ce, iar vechile texte spun ca este ceea ce s-a petrecut, dar nu pot sa ne dea o dovada, noi putem sa vedem pentru prima data intelepciunea celor doua perspective. Cand facem acest lucru, nu privim evolutia pura sau creationismul pur. Este o teorie hibrida, in care evolutia s-a produs si este rezultatul unui proces facut anume. Si acum, in celulele corpului nostru, constatarea ca ADN-ul poate fi tradus literal, intr-un mesaj text, este uimitoare prin ea insasi. Faptul ca mesajul contine o semnificatie si aceasta este numele literal vechi al lui Dumnezeu, pe care il gasim in Manuscrisele de la Marea Moarta, ii confera un alt grad de maretie si importanta. Si astfel exista o foarte mare probabilitate ca noi sa fim specii facute anume – si daca este adevarat, suntem parti din ceva mult mai mare. Suntem cu certitudine parte dintr-o alta parte. Si in timp ce nu se spune cine sau cum sau de ce s-a produs creatia noastra, se spune ca noi suntem probabil mult mai mult decat ne-am putea imagina vreodata ca specie. Si de aceea este de datoria noastra sa onoram viata pe care o impartasim impreuna in aceasta lume si sa gasim o cale de a depasi diferentele, mai degraba decat sa ne distrugem pe noi insine.

R: Asa cum mentionezi, Gregg, Manuscrisele de la Marea Moarta sunt o piesa cheie a acestui puzzle, si vorbesti despre ele in lucrarile precedente. In ce mod, Codul lui Dumnezeu este o extensie a lucrarilor anterioare? Cum se leaga de celelalte?

 GB: Prima mea carte « Trezirae la punctul zero » a fost scrisa in 1988, in timp ce eram inginer in industria aerospatiala. A fost scrisa ca o larga privire de ansamblu si pentru a furniza contextul in care vedem evenimentele fizice in lumea noastra – schimbarile terestre, cutremurele de pamant, schimbarile tiparelor de vreme care s-au petrecut in anii 80’ si 90’ – si unirea acestora cu procesele de cunoastere stiintifice. A fost scrisa pentru cercetatori si ingineri care se simtisera exclusi din acest fel de conversatii, din cauza limbajului. Oamenii vorbeau despre schimbarile Pamantului, procese si cicluri, in limbaje orientate metaforic, filozofic, spiritual si oamenii cu care am lucrat, nu intelegeau. Asa am inceput noi sa vorbim despre schimbari electromagnetice ale Pamantului, ca schimbarile magnetice din corpul nostru erau legate de cele ale Terrei, si deodata ei au spus: « Ei bine, sigur ca exista o legatura », si s-au simtit inclusi. Astfel Punctul Zero a fost o umbrela larga pentru lucrurile din acest context. «  Pasind intre Lumi » este o carte foarte personala, care a fost scrisa in primul rand pentru oamenii pe care i-am intalnit si ale caror vieti erau un astfel de haos. Ei traiau intr-o asemenea durere, incat nu aveau timp sa se gandeasca la implicatiile spirituale sau metafizice ale schimbarilor Pamantului; incercau chiar sa-si puna capat zilelor. Este o carte foarte personala in privinta modului in care relatiile noastre unii cu ceilalti – romantice, cariera, prietenie, parinti, frati, cu Dumnezeu – toate ne spun cine suntem noi in aceasta lume, daca avem intelepciunea sa vedem acest lucru si sa-l recunoastem. Manuscrisele de la Marea Moarta ne ofera un ajutor in acest sens. Astfel, cartea era pentru un cititor foarte special in cadrul acestui larg context al Punctului Zero. In acest context, cartea « Efectul Isaia »  a descris ceva chiar si mai personal, in sensul revelarii unei modalitati pierdute de rugaciune, care este descrisa intr-unul dintre « Manuscrisele de la Marea Moarta », marele manuscris al lui Isaia – cum, printr-o modalitate neconfesionala, nereligioasa de rugaciune, bazata pe emotie, noi putem participa literalmente la evenimentele vietii noastre, mai degraba decat sa avem o stare de neputinta in fata evenimentelor in viata noastra.

« Codul lui Dumnezeu » ofera si mai mult o perspectiva personala. Dupa parerea unora dintre marile spirite ale timpului nostru, noi traim timpuri foarte precare in istoria omenirii, cand noi avem literalmente in mainile noastre puterea de a pastra sau distruge tot ceea ce indragim ca specie. Exista o dovada arheologica puternica, ce ne arata ca e posibil ca noi sa fi fost la acest punct in trecut, unde am atins intelepciunea puterii pe care o avem acum, dar nu am supravietuit lectiei de viata. Numarul de dovezi arheologice este in crestere astazi. Astfel, «Codul lui Dumnezeu» este chiar si mai personal si spune ca doar a intelege ca acest cod este in interiorul corpurilor noastre, nu reprezinta raspunsul, ci doar un loc de unde sa incepem atunci cand simtim ca diferentele dintre noi sunt atat de mari, incat devin insurmontabile. Acum, cand avem o tehnologie avansata si cand putem literalamente distruge intreaga populatie intr-o singura zi, pentru ca un grup etnic a crezut ca este mai bun sau mai merituos decat altul, traim o perioada foarte, foarte periculoasa. Acest cod este locul de a incepe. El spune ca poate aceste diferente nu sunt atat de mari cum credem noi. Asa ca, in aceste carti exista o crestere, de la larga umbrela a Punctului Zero, pana la relatia foarte personala pe care «  Codul lui Dumnezeu » sugereaza ca o avem nu numai cu ceilalti si cu tot ce inseamna viata, dar si cu ceva care este poate chiar si mai mare decat ne-am putea imagina vreodata. Eu am afirmat aceasta in carte; am spus ca aceasta este ultima carte a pacii si din acest motiv am ales sa o scriu acum. Tocmai am iesit din secolul al 20-lea si istoricii pot acum sa mearga inapoi si sa se documenteze statistic, observand dincolo de orice umbra de indoiala, ca secolul al 20-lea a fost secolul cel mai sangeros din istoria umana, sub aspectul numarului de oameni care au murit. A fost mai sangeros decat orice au facut romanii sau  Inchizitia. Multi oameni au murit in ultimii 100 de ani, doar pentru ca au fost diferiti fata de altii. Statisticile primilor trei ani ai secolului al 21-lea arata ca daca noi continuam sa mergem in restul secolului pe calea pe care suntem acum, ceea ce s-a intamplat in ultimul secol va fi nimic, prin comparatie. Escaladarea inarmarii nucleare care se petrece acum si tentativele de militarizare a spatiului, de militarizare a altor planete, cum ar fi luna, face ca aceste timpuri sa fie cele mai precare, si in timp ce solutiile militare pot sa ne mai ia ceva timp, in final in inimile si spiritele familiei noastre globale, trebuie sa gasim acel loc unde alegem pacea, mai degraba decat sa o impunem. Ma gandesc ca vom vedea ceva ce nu am mai vazut niciodata. Ma gandesc la cod, un cod literal aflat in interiorul corpurilor noastre, de la o putere inalta, si care poate fi un loc de unde sa incepem.

R: Este de natura sa-i zguduie pe oameni si sa-i faca sa dea atentie

 GB: Lucrarea este deja foarte controversata. Ceea ce este interesant e ca reactia cercetatorilor care au revazut cartea a fost aproape predictibil. Reactia lor este ca nu exista nici o modalitate ca acest cod sa poata fi acolo. Ei gandesc asa, si apoi ei spun « adevarat ? »si atunci cercetatorii sunt zguduiti si spun: » Arata-mi cum functioneaza.Arata-mi cum se produc toate acestea». Odata ce il vedeti, nu puteti sa nu-l mai ignorati. Legatura intre literele textelor vechi si elementele tabelului periodic al elementelor care descriu ADN-ul nostru este o caracteristica numita masa atomica. Masa atomica este un numar, si numarul pe care il dam elementelor noastre astazi si numerele care sunt atribuite alfabetelor antice sunt legatura intre cele doua modalitati de a privi lucrurile.  Astfel, ceea ce ni se spune este ca tot ceea ce exista in lumea noastra, exista pentru ca elementele sunt combinate ca sa faca lumea. Prin intermediul alfabetului, noi ii dam un nume fiecaruia dintre aceste elemente, care este descris si de numar. Deci aceasta este modalitatea prin care stiinta lucreaza astazi. Se pare ca traditiile vechi au spus ceva foarte asemanator. Ele descriu elementele lumii noastre prin intermediul literelor din alfabet si fiecare dintre aceste litere are numere atribuite lor. Dar ele au fost foarte misterioase si in anumite cazuri au fost ignorate si uitate in unele texte. Fiecare limba antica are o contraparte numerica pentru fiecare litera. In sanscrita, in vechea ebraica, in vechea araba, chineza, scrierea cuneiforma, latina veche, in toate exista litere si numere. Si daca ii acordam alfabetului antic aceeasi consideratie pe care o acordam alfabetului modern al elementelor, atunci legatura este clara. Matematica da rezultate.

R: Care sunt implicatiile pentru noi, in viata noastra cotidiana? Ce ne spun ele ca ar trebui sa facem? Ce ne sugereaza ele ca ar trebui sa schimbam?

GB: Eu cred ca implicatiile pentru noi vor fi diferite pentru lumea occidentului industrializat, decat pentru natiunea indigenilor traditionali—eu deja am gasit acest adevar. Mi-am petrecut mult timp in manastirile din Tibet, in manastirile din Egipt si cu triburile indigene in muntii Anzi din Bolivia si Peru. Vietile si societatile lor sunt bazate pe intelegerea ca noi suntem parte unul din celalat, suntem parti ale lumii noastre, suntem parti ale unei mari puteri. Astfel, acest gen de informatii ii face sa te priveasca si sa spuna: « Ei, deci, care-i noutatea ? »

   Pentru lumea occidentala industrializata, in care noi ne-am separat de noi insine, de ceilalti, de lumea din jurul nostru si fata de acel ceva maret care suntem, aceasta nu ne forteaza sa facem ceva. Una dintre consecintele logicii de la baza societatii in care traim este ca noi avem nevoie de o logica pentru ca sa credem si de un motiv sa schimbam citeva credinte pe care le avem deja. Suntem o societate atat de sofisticata, incat avem nevoie de motivari concrete, tangibile; nu este de ajuns sa avem un concept ezoteric. Ne trebuie ceva care sa ne scoata din cutie, o informatie foarte diferita si radicala, care sa schimbe acest mod de a vedea lumea. Teoria mea era ca daca ea s-ar fi produs vreodata, ar trebui sa includa pe oricine, fie ca e o persoana care nu are casa, fie un director din cea mai mare corporatie de pe planeta. Fie ca esti saman in zonele indepartate ale Borneo, sau presedintele celei mai puternice natiuni de pe planeta, la un anumit nivel fiecare trebuie sa aiba acest numitor comun. Eu cred ca este vorba despre puterea codului in celulele noastre. Daca vreodata am vrut o explicatie ca sa credem, ni se ofera ceva concret, ceva real, si este un loc pentru a incepe, intrucat ne da o ratiune sa justificam schimbarea credintelor noastre. Eu cred ca este un potential.

   Carl Sagan, inaintea mortii sale in 1996,a justificat cheltuielile pentru programul SETI, cercetarea existentei inteligentei extraterestre; el a avut o un document care se afla acum la Institutul Smithsonian. El tocmai a spus ca cercetarea inteligentei dincolo de lumea noastra, noi care venim impreuna, rase diferite si culturi ale popoarelor, care comaseaza ceea ce stim cu totii pentru a cauta inteligenta in afara lumii noastre, ar avea un foarte mare efect unificator pentru ca noi toti, in comun, am facut ceva care depaseste diferentele dintre noi. In sensul cel mai real, gasim un mesaj text care a fost in celulele fiecarui om care a trait vreodata pe acest Pamant si care este in consens cu aceasta cercetare. Este un mesaj de la ceva din afara noastra, dar care ar putea sa fie la fel de bine un mesaj din interiorul nostru.

   Am avut oportunitatea sa impartasesc aceasta cu publicul, pe viu si  cand oamenii au vizualizat codul si cum este el prezent in corpul lor, se auzeau numai suspine si oftaturi. Oamenii incep sa simta diferit despre ei insisi, tocmai datorita a ceea ce stiu. Inaintea conferintei intreabau daca este un program de experiente si eu le raspundeam: «  Va las pe voi sa-mi spuneti cand este prea mult, pentru ca noi nu facem o meditatie ghidata. » Ceea ce fac este sa-i duc la o intelegere a lor insisi, iar aceasta este o experienta directa. Daca noi ne facem bine munca si o comunicam, adaugand noi informatii ca aceasta si le facem cunoscute unei larg segment de populatie, prin intermediul media, dupa primul an , unii oameni vor spune: « Noi am crezut intotdeauna, si acum noi avem motivul de a ne justifica credintele»  si alti oameni vor fi proaspat convertiti si vor spune: «Dumnezeul meu! »Si aceasta este cu precizie ceea ce este.

R: Gregg, pregatirea ta ca cercetator si interesul tau pentru spiritualitatea antica te plaseaza ca fiind unicul capabil sa inteleaga acest fel de informatie. Vezi un viitor in care sa fie oportunitati pentru educatie, intr-un spectru larg a ceea ce este acum atragatorul compartiment al cunoasterii?

 GB: In prezent vorbesc despre aceasta in direct, ca si in carte; eu cred ca mesajul insusi este acolo. Este chiar atat de uluitor sa te gandesti la biologie ca fiind un limbaj. Eu cred ca beneficiul este ca acesta e numai un exemplu al faptului ca noi alegem sa unim modalitati de a privi viata, aparent separate si compartimentate, intr-o singura intelepciune simpla. Eu nu sunt expert in genetica, in biologia moleculara, in limbile ebraice, desi am invatat. Astfel, in timp ce am dezvoltat aceste concepte, am cautat experti in aceste domenii.

   Ceea ce am facut noi (si am facut o treaba foarte buna in occident) este compartimentarea lumii noastre; noi am compartimentat natura in mici cutii ca sa o studiem confortabil, pe care le-am numit biologie, geologie, chimie sau fizica. Totul functioneaza bine si ne da o baza. Realitatea este ca lumea noastra e o uniune a tuturor acestora, care lucreaza zilnic, intr-un mod misterios, pentru vietile noastre. Astfel, daca intreb un prieten de viata, cercetator ca si mine, un biolog, « Cum afecteaza magnetismul Pamantului, celulele in corpul nostru? », el va raspune: « Nu ma intreba. Eu nu am pregatire medicala. » Daca ii pun unui geolog aceeasi intrebare, el va spune: « Eu sunt doar geolog si ma pricep doar la roci si magnetism; eu nu stiu nimic despre celulele umane. Maretia intelegerii acestor modalitati de a privi lumea ne invita sa stim, fara sa ne forteze sa facem un salt dincolo de modalitatea in care noi am privit lumea in trecut. Saltul este posibil prin unirea tuturor modalitilor de cunoastere, intr-o singura intelepciune. Ma gandesc ca este un exemplu a ceea ce asteptam, in timp ce suntem dispusi sa trecem incolo de viziunea noastra.

   Am avut cu adevarat oportunitatea de a face cateva programe pilot, nu cu material specific, dar referitor la vechea intelepciune, in general. Noi am facut cateva programe pilot cu copii de clasa a doua, pentru varsta de opt si noua ani. Se faceau timp de patru ore, zilnic. Am facut seminar cu clasele superioare pentru 1.700 elevi de liceu, de la 8:30 dimineata, pana la 2:30 dupa amiaza. Profesorul spune ca acesta este un exemplu de ceea ce se numeste “un program de studiu integral”, pentru ca am predat istoria antica, fizica, stiintele sociale, biologia, geologia, limbile straine si chimia, si nu era niciodata clar cand treceam de la o materie la alta. Era o modalitate unificata de a privi lumea.

R: Am gasit aceasta foarte incitant. Este cu adevarat un argument puternic pentru o noua renastere, o noua aparitie de studii interdisciplinare.

 GB: Ma gandeam la Carl Sagan ca a facut un raport foarte puternic, exact inainte de trecerea sa. El a recunoscut, chiar in 1996, ca noi traim intr-un timp absolut unic din istoria speciei noastre, ca de altfel si a planetei noastre: pe de o parte, avem la indemana puterea de a stapani fortele naturii. Pe de alta parte, acum noi inca invatam sa controlam aceasta putere si sa supravietuim. El a numit acest timp (cu adevarat, a inventat termeni) « timpul adolescentei tehnologice .»  si a crezut, cum fac si eu acum, ca una dintre cele mai mari schimbari ale timpului nostru va fi sa supravietuim lectiei de invatare a ceea ce inseamna sa ai acest fel de putere, pe de o parte, in timp ce noi inca ne definim pe noi insine, prin diferentele noastre, pe de alta parte. Si el si-a pus aceasta intrebare: « Suntem noi primii care am atins vreodata acest nivel de sofisticare? ».El a lucrat cu astronauti, cautand dovezi ale vietii dincolo de lumea noastra. In momentul mortii sale, el a spus ca unul dintre cele mai mari mistere era ca, statistic, ar putea exista mii de civilizatii dincolo de lumea noastra. El a intrebat: « de ce noi nu le vedem? De ce nu culegem noi semnalele lor? De ce nu le interceptam transmisiile, daca ei sunt acolo? »

    Raspunsul, a spus el, a fost ca unul din doua lucuri trebuia sa se intample: fie noi suntem prima civilizatie care a atins punctul in care ne aflam acum (care probabil pare ca nu seamana cu nicio alta civilizatie, dar, in realitate, nimeni nu crede asa ceva), sau a doua, o posibilitate inspaimantatoare, ca multe civilizatii au atins acest punct si, pur si simplu, nu au supravietuit lectiei pe care o aveau de invatat. Eu cred ca acesta este un moment foarte critic acum. Putem pastra sau distruge tot ce indragim ca specie. Dincolo de schimbarile Pamantului, eu cred ca cea mai mare amenintare pentru supravietuirea noastra ca specie suntem noi insine si inclinatia noastra catre razboi si catre a-l distruge pe celalalt, din cauza ca e diferit de noi. Poate ca intelegerea ca exista un mesaj literal in celulele corpului nostru, de la o inteligenta mai presus de orice am cunoscut vreodata, pe orice cale, poate ne ajuta sa privim aceste diferente dintr-o alta perspectiva.

R: Este interesant sa privesti in interiorul tau. Cand ai tradus codul, care a fost limba antica cu care ai inceput ?

 GB: Codul a fost dezvoltat si tradus mai intai in  limba Ebraica, pentru ca ea este una dintre cele mai complete si continuu folosite limbi. Textul pe care a fost scris in urma cu 2000 de ani si unul in limba Ebraica de astazi sunt foarte asemanatoare si nu sunt multe limbi despre care sa spunem ca sunt adevarate. Ebraica nu este cea mai veche, dar e una dintre cele mai folosite limbi, deci codul a fost dezvoltat in Ebraica. Totusi, codul lucreaza cu precizie si in limba Araba veche—intre doua popoare care au unele dintre cele mai mari conflicte chiar acum si cred ca intre ele exista cele mai mari diferente, mesajul este cu precizie acelasi, ambele in limba lor proprie si in propriile lor corpuri.

R: Este uimitor!

 GB: Faptul ca noi suntem o familie e o afirmatie foarte puternica si adevarul e ca nu exista nimic care poate sa ne forteze sa ne schimbam. Noi avem nevoie de motive logice sa credem ca schimbarile merita sa fie facute, si chiar daca nu am fi cautat vreodata aceste motive, eu cred ca textul mesaj codat chiar in esenta vietii, care fost cu noi din timpurile primordiale, este cu adevarat un loc bun de unde sa incepem.

R: Exista o conexiune intre schimbarile cataclismice globale si decalajul polilor, despre care vorbiti in “Trezire la Punctual Zero” si ce e de invatat din lectia despre care ai vorbit acum ?

 GB: Traim, evident, cicluri in cicluri. Traim in interiorul unui vast ciclu geologic, care este atat de lung in termeni ai timpului, incat o generatie nu va vedea niciodata inceputul si sfarsitul aceluiasi ciclu. Astfel, in vastul ciclu geologic care se produce, sunt cicluri care afecteaza direct modul de functionare al corpurilor noastre. Campurile magnetice care sunt diminuate, ne afecteaza imunitatea sistemelor, visele, perceptiile asupra spatiului si timpului, emotiile corpurilor noastre si credintele. Si eu cred ca este interesant la acest punct al istoriei prin largile cicluri ale schimbarilor Pamantului ca prin diminuarea magnetica pierdem, daca vreti, liantul care ne tine credintele pe loc. Si daca, de fapt, noi lucram pe calea care apare sa lucram, acesta este timpul oportunitatilor de schimbare, pentru ca magnetismul este diminuat si sistemul nostru de credinte este mult mai deschis posibilitatilor de schimbare. Prin aceasta deschidere de acum, noi avem oportunitatea sa privim spre noi insine, in modalitati diferite, avand in vedere ca, in urma cu 200 de ani, cu magnetismul putin mai ridicat, nu am putut sa fim atat de deschisi posibilitatilor, schimbarilor. Si chiar daca nu luam in considerare niciuna dintre aceste lucruri, accelerarea violentei globale si faptul ca ne intoarcem spatele unul altuia, chiar in aceeasi familie cand un mare numar al populatiei sufera si moare mai mult ca nicicand inante de boli, malnutritie, lipsa de hrana, ne invita sa privim cu adevarat ceea ce am devenit. Ea ne invita sa incepem cu adevarat sa intelegem ca ceea ce i se poate intampla cuiva dintre noi intr-o parte a lumii, i se poate intampla si altuia, in cealalta parte. Daca este posibil ca populatii intregi sa moara de foame si sa sufere pentru ca nu pot sa cultive hrana in Africa, printr-o mica schimbare in clima, acelasi lucru se poate intampla in occident. Iar noi vedem schimbarile climei, acum. Toate acestea ne invita sa ne privim pe noi insine, intr-un mod diferit. Eu cred ca rezolvarea, cheia, este sa ne cerem noua insine o masura – trebuie sa avem o anume masura prin care ne luam raspunderea pentru toate lucrurile pe care le cream, fie este ingineria genetica, arme nucleare ale unei natii, sau industrializarea lumii a treia – sau orice altceva.

   Oamenii ma intreaba daca aceste lucruri sunt corecte sau gresite. Eu cred ca noi am trecut de corect sau gresit cu mult timp in urma, cand am dezlantuit fortele naturii sa distruga orase intregi, la finalul celui de-al doilea razboi mondial. Eu nu spun ca este bun, rau, corect, sau gresit; eu spun ca, odata ce noi am facut acestea, am trecut de corect sau gresit, si suntem acum in teritoriul neexplorat. Cred ca singurul lucru pe care putem sa-l facem intr-un teritoriu neexplorat, este sa avem o masura cu care sa masuram consecintele actiunilor noastre. Daca alegem onorarea vietii umane, folosind aceasta masura, gandesc ca nu putem sa mergem gresit. Daca privim la tot ceea ce facem si intrebam daca aceste lucruri ne fac mai buni, sau ne ajuta sa avem o lume mai buna, sau onoreaza principiile vietii si daca folosim aceasta ca pe o unitate de masura, atunci nu putem gresi. Noi nu onoram acest principiu, atunci cand ne lasam coplesiti de tehnologie. Si din nou sunt multe dovezi arheologice care ne arata ca  aceasta s-a putut  intampla in lumea noastra, cam cu opt sau zece mii da ani in urma, din cauza unei societati foarte avansata tehnologic, in campiile din nordul Indiei, unde acum este Pakistan. Civilizatiile si tehnologiile au avansat enorm, dar ulterior au fost ingropate in pamant, pana au fost descoperite in secolul al 20-lea. Nu stim ce anume le-a distrus, pentru ca ei au avut un limbaj care nu a putut fi tradus — nu intelegem semnele si nu stim cum sa le citim.   Ele sunt acolo, numai ca noi nu stim ce spun. Se numesc manuscrisul din Valea Indului. Ce stim este ca civilizatiile erau foarte sofisticate; ca aveau orase frumos impodobite, retele cu apa calda si rece curenta, robinete de inchidere, arta uimitoare – si ceva s-a intamplat foarte rapid. Ceea ce s-a petrecut a implicat o arma care nu mai fusese folosita inainte. iar arma, dupa textele antice, a fost una care a eliberat o caldura intensa ce a topit zidurile orasului si a ars elefantii masivi, in timp ce mergeau printre plante, pasarile au cazut din cer si au fost transformate in cenusa,  raurile au fiert in clocot – si totul din cauza folosirii acestei arme.

R: Cuvinte familiare

 GB: Parea ca nu exista nici un sens si nici un cuvant familiar pentru istorici, cand au citit aceste insemnari, pana la jumatatea secolului al 20-lea.Schelete radioactive si nisip radioactiv au fost gasite in jurul acestor locuri. In timp ce, ca oamenii de stiinta, nu putem spune cu certitudine ce s-a intamplat, putem sa vedem dovezile sustinute de texte, care ne spun ca acolo a fost o civilizatie foarte avansata, care s-a autodistrus prin abuzul tehnologiei, atat de complet, incat nimeni chiar nu a stiut ca ea a fost acolo, pana nu  a fost excavata in secolul al 20-lea.Si daca aceasta s-a intamplat inainte, noi ne intrebam daca vom mai face din nou aceleasi greseli.

R:  Ei bine, ce gandesti, Gregg ?Putem sa ne imaginam ca vom exista, dupa acest timp ?

 GB: Eu sunt un optimist. Cred cu fermitate in dorinta umana de a proteja viata. Noi am ales o cale foarte diferita, la care nu m-as fi asteptat niciodata, si gandesc ca  am ales un drum dificil, care pare sa fie o modalitate sa invatam. Se pare, din anumite ratiuni, ca noi invatam prin experienta, ceea ce nu vrem, si atunci, spunand:: « Eu nu vreau asta », mai degraba decat: « Asa ne-ar placea sa ne traim vietile»,am fost lasati sa construim o lume in acest fel. Acum avem o lume unde am experimentat razboiul global, asuprirea globala, holocaustul si suntem pe cale sa incepem din nou o cursa a inarmarilor. Si intrebarea este: «Vrem sa traim asa cum am facut-o in timpul Razboiului Rece, cand a inceput acest proiect, cu amenintarea ca armele nucleare sa fie dirijate catre centrele cu cea mai mare populatie si consecintele acestor arme? »

   In timpul ultimelor 18 luni, am fost pe fiecare continent al Terrei, cu exceptia Antarcticei, si ce am constatat este ca populatia lumii este gata pentru pace si oamenii o aleg in viata lor.

   Guvernele lumii, cred eu, vor pace si se lupta cu ideile vechi despre cum trebuie infaptuita pacea, incercand sa le coreleze cu noile puncte de vedere. Deci eu sunt optimist, si cred ca vom transcende, nu doar vom supravietui —eu cred ca vom transcende, de aceasta data, in istorie. Si vom privi inapoi si vom spune ca aceasta este generatia si timpul in care alegem viata. Gandesc ca asta este ceea ce se intampla chiar acum si, in momentele in care ne indoim, avem nevoie sa privim nimic altceva decat mesajul din celulele corpului nostru, pentru a ne aminti ca noi suntem toti parte unul din celalalt si, in final, ceva mult mai grandios decat noi insine. Iata de unde vine optimismul meu .

R: Bine, iti multumesc, Gregg, sper ca ai dreptate! Cred ca ai informatii incredibile de impartasit lumii si sunt cu adevarat onorata ca ai ales sa le  impartasesti cu noi.

 GB: Poti spune in articolul tau ca esti prima persoana careia i s-a permis acest interviu. N-am dat nici macar interviuri pentru radio.

R: Formidabil!-Am dorit intodeauna un subiect in exclusivitate.

  GB: Ei bine, ai un subiect un exclusivitate !

R: Iti multumesc, Gregg!

sursa Editura FOR YOU