NEUROTEOLOGIA

         Cum il creeaza mintea pe Dumnezeu

                       Noua stiinta a neuroteologiei

de Iona Miller

Asklepia Foundation

“Cea mai frumoasa emotie pe care o putem noi experimenta este cea mistica. Este baza adevaratei arte si stiinte. Cel caruia ii este straina acesta emotie… e ca si mort” - Albert Einstein

Marele Necunoscut

Imaginati-va unul dintre stramosii nostri, lovit brusc de o boala sau de un accident aproape mortal. Planand aproape de prapastia mortii, un om de rand se vede brusc adancindu-se intr-o experienta fantastica, cu umbre, voci in surdina si lumini orbitoare.

Cosmosul isi deschide bratele si infinitatea se imprastie intr-o stralucire atemporala care dizolva toate fricile si toata separarea de Divinitate. Frica de moarte dispare si se dizolva intr-un linistitor ocean de beatitudine, de pace si lumina orbitoare – cea din urma “sfanta” contopire.

Se naste convingerea coplesitoare ca aceasta este realitatea fundamentala. Portile primitoarea ale unui Rai personal se deschid…

Brusc inapoiat in corp, intors la realitatea cotidiana, i se permite sa interpreteze  experienta sa transcendentala celorlalti si sie insusi. Acesta experienta in pragul mortii s-ar putea sa nu se sfarseasca printr-un deces fizic, dar duce clar  la moartea Sinelui vechi - Sinele personal - si la renasterea, extazul si inaltarea sufletului/spiritului. Aduce un val de emotii, convingeri si chiar transformari, la trezire. Sufletul a facut o calatorie din care nu se poate sa te intorci acelasi.

Descinderea intr-un Iad psihobiologic poate duce la o calatorie transcendenta catre Rai… sau poate catre abisul larg deschis al Vidului. Samani, preoti, profeti, mistici si guru s-au ridicat sa ne arate modul in care sa calatorim prin aceste taramuri inferioare, cum sa gasim vindecarea, momentul etern, pacea inimii si unitatea.

Inaintasii nostri au fost nevoiti sa se confrunte direct cu probleme existentiale de supravietuire, adaptare, stres, imperechere, nastere, pierdere si moarte. Incet-incet, au luat nastere istorioare despre elementele de baza ale vietii: sociala, fizica, emotionala, mentala, spirituala. S-au creat mituri si credinte despre modul in care a fost creat Universul si despre cum am fost noi insine creati, pentru a se da un sens vietii. S-au dezvoltat ritualuri, ceremonii si practici pentru a vindeca trupul si sufletul, pentru a marca etapele vietii si pentru a impaca fortele asupra carora nu aveau control. Toate acestea au fost importante pentru originile lor, dar si pentru vocile, viziunile si experientele care pareau sa vina de Dincolo.

Creierul este bine echipat pentru experientele mistice, cu scopul de a transforma amenintarea realitatii noastre existentiale. (Alper) S-au dezvoltat explicatii metafizice pentru lucrurile esentialmente necunoscute, pentru crizele bruste si irezistibile de extaz. Unele dintre aceste relatari erau mai sofisticate decat altele, depinzand de nivelul cultural, dar toate aveau o samanta comuna ce tinea de definirea misterului relatiei dintre Omenire si Necunoscut. Ar putea fi numita o experienta paroxistica, posesie de catre un spirit, epifanie, extaz religios sau inaltare, nirvana, satori, shaktiput, lumina clara sau iluminare. Diferenta consta doar in gradul de absorbtie a experientei sau in gradul de implinire.

Experimentarea lui Dumnezeu este un proces, o perceptie subiectiva mai mult decat o realitate obiectiva ce poate fi dovedita. Orice distragere inceteaza, inlocuita fiind de impactul direct al expansiunii infinite, de strafulgerari de adevar, de starea de permanenta uimire copilareasca, de exaltarea extatica deasupra existentei personale si trupesti, de dizolvare intr-un moment atemporal, de fuziune, de gnoza.

Este o perceptie directa, combinata cu o puternica emotie si o intelegere profunda a ceea ce pare a fi adevarul suprem. Ea sfasie valul iluziei, reveland starea pura a existentei noastre, lipsita de filtrele emotionale, mentale si ale credintei. Lasata doar cu constiinta pura, mintea naturala este, in sfarsit, libera de capcanele pamantesti. Scaldat in emotiile bucuriei, ale increderii si ale mantuirii, Cosmosul devine o prezenta palpabila. Imortalitatea a fost simtita: asadar, frica de moarte dispare.

Multi au numit acest mister luminos Dumnezeu. Intr-un anumit sens, religia este o reactie la ceea ce exista cu adevarat. Dar, pentru multi, cand vine vorba de religia lor, acestea sunt cuvinte ce indeamna la lupta, pentru ca ei considera ca doar calea lor e cea adevarata, singura cale. Raiul pe Pamant nu poate fi atins atat timp cat aceste doua taramuri sunt separate.  

Dumnezeu coboara pe Pamant, in propria noastra psihofiziologie, salasluind in noi insine.

Programati pentru Dumnezeu?

Neuroteologia este uniunea dintre creier, stiinta si teologie, care studiaza sistematic relatia lui Dumnezeu cu Universul. Religia este expresia atitudinii si actiunii teologice.

Dumnezeu a creat Cerurile si Pamantul, spune traditia, si pe om dupa chipul si asemanarea Lui.

Dar oare Dumnezeu a creat omul si creierul sau creierul il creeaza pe Dumnezeu? Revelatia este actul manifestarii lui Dumnezeu care se dezvaluie pe Sine sau comunica adevaruri catre minte. Aceste experiente subiective stau la baza misticismului. Poate ca Dumnezeu a ascuns spiritualitatea de Omenire acolo unde  ne-am fi asteptat mai putin sa o gasim: inlauntrul nostru.

Elementul religios din natura noastra este la fel de universal ca si cel rational sau social. S-ar putea oare ca, modificand chimia creierului, umbland la niste circuite ale placerii si ale vizualului, in timp ce reducem la tacere acele lucruri care ne guverneaza - imaginea despre noi insine, cunoasterea, orientarea si cronologia..., sa se produca un extaz transcendental, o experimentare a lui Dumnezeu? Se poate declansa acea supraincarcare electrochimica fantastica numita kundalini, puterea sarpelui care se ridica de-a lungul coloanei vertebrale catre iluminare? Cum putem oare calatori continuu de la placere la entuziasm, la bucurie, extaz si iluminare?

Aceasta este intrebarea pusa deopotriva atat de teisti*, cat si de oamenii de stiinta necredinciosi, in incercarea de a intelge nevoia noastra de spiritual. Scindarea religioasa sta inca la radacina conflictelor globale in lumea moderna. Chiar si inlauntrul nostru putem experimenta personal crize de credinta, caci perceptia noastra pamanteana rivalizeaza cu credintele noastre spirituale. Majoritatea religiilor si a practicilor spirituale au o valoare “salvivica” (n.t. - de salvare a sufletului): ne salveaza de banalitatea limitarilor umane si de suferinta nesfarsita sau fara sens, ridicandu-ne si oferindu-ne o privire fugara asupra Infinitului, asupra Absolutului.

* teisti = adepti ai teismului, doctrină filosofică bazată pe admiterea existenţei lui Dumnezeu ca fiinţă absolută care a creat lumea şi o îndruma – din fr. théisme. (n.t.)

In romanul sau utopic, din 1962, numit “Insula”, Aldous Huxley a inventat cuvantul  neuroteologie pentru a descrie domeniul in care creierul interactioneaza cu Divinul. De atunci a ajuns sa insemne domeniul in curs de dezvoltare care descrie fenomenele neurologice care stau la baza experientelor mistice clasice din practicile spirituale. Se pare ca sistemul nostru nervos este “preprogramat” sa experimenteze o varietate de experiente religioase sau spirituale. Putem sa calatorim in interiorul nostru si sa exploram lumea launtrica la fel cum facem si cu lumea din afara noastra.

Cu toate acestea, studiul uman al fenomenologiei experimentarii lui Dumnezeu nu neaga in mod automat puterea unei forte divine creatoare. Chiar mai mult, aceasta stiinta transdisciplinara cauta pur si simplu sa descrie mecanismul implicat in acest proces. El exploreaza modul in care Divinul este transpus pe taramul uman, din arhetip in lumea materiala. Se combina aspecte ale religiei, psihologiei si neurologiei. Noua paradigma sintetizeaza adevarurile stiintei, ca si pe cele ale religiei, dand nastere la neurosamanism.

Programul Dumnezeu e mijlocul prin care oamenii au interpretat in mod traditional sensul celor mai importante evenimente: stresul, nasterea, identitatea, imbatranirea, moartea si deschiderea catre un simt al Infinitului. In imaginea despre Sinele nostru cantareste greu relatia noastra cu ceilalti si locul nostru in lume si in Cosmos. Este sursa credintei si temelia convingerilor noastre. Dogma religioasa a fost creata de-a lungul eonilor pentru a interpreta sau pentru a lamuri aceste dramatice intalniri personale cu spiritul.

Taxonomia (n.t. - stiinta clasificarii) experientelor religioase a fost creata in antropologie, sociologie, psihologie si studii religioase. Acestea formeaza harti ale teritoriului experientelor spirituale, din samanism pana la expresia artistica si toate formele de creativitate, incluzand starile de constiinta transcendentala (Gowan; Tart, Grof, Wilber). Dar atat misticii, cat si invatatii ne reamintesc ca “harta nu este teritoriul”.

Un spectru sau un continuu de interactiune cu Divinul este disponibil ca stare de curgere indusa prin transa, creativitate si meditatie. Dar cunoasterea lor nu e totuna cu experimentarea acestor stari induse intentionat sau spontane. Prima este doar o conceptualizare, in timp ce a doua este gratie, epifanie, manifestare divina. Aceste stari variaza de la posedare de catre un spirit pana la simpla comuniune si venerare a naturii si la pierderea de sine in coplesitoarea, unificatoarea constiinta cosmica.

Programul Dumnezeu

Credinta si biologia sunt impletite, la fel ca mintea si materia, ca cei doi serpi din Caduceu care reprezinta Iluminarea. Neurologia, ritualul si religia, toate se unesc in ceea ce Carl Jung (pionier al inconstientului colectiv) numea Mysterium Coniunctionis (n.t. - separarea si compunerea contrariilor psihice în alchimie) sau Mariajul regesc cu Divinul. Sufletul se dizolva in Sine. Dualitatea dispare.

Avem o capacitate umana naturala pentru experiente spirituale, asa cum avem capacitatea de a intelege limbajul si matematica. Experientele transpersonale, miturile, ritualurile, morala si etica sunt stranse laolalta de o ecologie religioasa atotcuprinzatoare. Mediul inconjurator cunoscut reprezinta scena experientelor. Retele de structuri neurofiziologice orchestreaza piesa pe scena. Mecanisme electromagnetice si biochimice complicate sustin ritualurile umane, miturile, misticismul si fenomenele religioase.

Daca Dumnezeu exista ca o entitate cosmica atotcuprinzatoare sau nu, in creier sunt anumite mecanisme pe care Omenirea le-a utilizat mii de ani pentru a facilita procesarea experientelor iesite din comun. Toate manipuleaza sistemul nervos al corpului fie prin sub-, fie prin suprastimularea sistemelor simpatice sau parasimpatice de excitare. Ele ne conduc catre a-L vedea, auzi, atinge si simti pe Mantuitor intr-un mod mai degraba experimental decat conceptual, care culmineaza prin fuziune.

Biologic, starile de extaz depind de sistemul limbic sau de partea emotionala a creierului si de secretiile hormonale. Starile mistice nu sunt fantezii, amagiri sau evenimente intangibile: ele sunt rezultatul final al unui proces chimic si neuronal complex. Ele incep cu un sentiment instinctual de respect, teama si uimire,  amestecat cu fiori nedefiniti, senzatii de plutire si, poate, o foame spirituala.

Moartea Ego-ului poate surveni cand Eu-l hiperactiv se preda, cedeaza unei supra-incarcaturi senzoriale  care il copleseste. Hipoexcitarea conduce catre o reducere la tacere a mintii, specifica, sau la golire, atunci cand Ego-ul se supune voluntar unificarii subiectului cu obiectul, a lui Eu cu Sinele. Activitate corticala si sub-corticala fuzioneaza intr-un mod aproape insesizabil. Nu mai exista nici un Eu separat care sa perceapa realitatea obiectiva. Astfel, dualitatea este stearsa, paradoxal, intr-o excitare extrema a sistemelor - hiper si hipoactivare.

Pentru ca produc o euforie personala si o inspiratie creativa, aceste stari initiale sunt aceleasi la poeti, artisti si mistici. Numai ca misticii ne spun ca aceste stari de extaz pot fi nimic altceva decat supraincarcarea canalelor emotionale. Extazul este dorinta de contact, o tanjire dupa contopire. A intra pe aceste taramuri complet constient indica o mare maturitate spirituala. Stabilizand aceste stari la nivelul personalitatii inseamna ca faza aparitiilor ocazionale s-a terminat si ca iluminarea devine o stare constanta. Schimbarile neuronale au devenit integrate si permanente.

Cele mai vechi tehnici ale samanilor includ: postul, batutul regulat in tobe, dansul in transa, calatoriile interioare si folosirea plantelor care produc stari modificate de constiinta. Tehnicile de relaxare transcendentale includ meditatia, vizualizarea, rugaciunea, posturile specifice si incantatiile. Toate lucreaza asupra fiziologiei pentru a schimba chimia mintii/trupului si pentru a induce stari de extaz total, care sunt  atotconsumatoare sau esentialmente pline de pace si liniste.

Orice stimul constant, ritmic, aplicat sistemului nervos central va induce o stare de transa si de inaltare. Impingerea sistemului catre oricare dintre poli (excitare sau linistire) duce la o intoarcere paradoxala catre exact opusul acestuia, la fel cum excitarea sexuala duce la senzatia postorgasmica. In mod similar, la un anumit moment, meditatia poate elibera o intensa avalansa de energie si emotie, partial datorita sistemului limbic.

O metoda produce o supraincarcare senzoriala, in timp ce a doua goleste campul senzorial prin abaterea atentiei de la semnalele senzoriale. Ar putea sa se produca si un amestec sensorial: un fenomen numit sinestezie, cand poti sa ”vezi” muzica sau sa “gusti” culorile.

Cand trupul este ori epuizat, ori golit de semnale externe, mintea este libera sa proceseze infinitele meandre ale propriei manifestari, propriile procese interne. Teama si rusinea fac loc gratiei, unui simt al Prezentului, perceptiei sfinteniei, raspuns la constientizarea Divinului. Timpul, spatiul si Ego-ul, separat, par a fi suspendate sau trecute Dincolo, in experienta constiintei cosmice. Totul in Unul. Dincolo de experimentarea unitatii este experienta nondualitatii Vidului.

Daca ratia perceptiilor este restransa sau largita peste anumite limite, starea normala de constiinta produce stari modificate, fiecare avand caracteristici specifice. Aceasta experienta universala are noua calitati tipice: 1) unitate, 2) transformarea spatiului si timpului, 3) dispozitie buna/pozitiva simtita profund, 4) caracter sacru, 5) obiectivitate si realitate, 6) paradox, 7) asa-zis inefabil, 8) efemeritate si 9) schimbari pozitive constante in comportamentul ulterior. O intalnire directa si nemediata cu nivelul sursei realitatii este simtita ca sfanta, coplesitoare, fundamentala si inefabila (Gowan, 1976).

Moartea Ego-ului ce se recreeaza

Alchimistii au cautat viata eterna prin consumarea panaceului (atotvindecator), a medicamentului universal, a elixirului vietii. Paracelsus, alchimist si medic medieval, spunea: ”Cel care intra in regatul lui Dumnezeu trebuie sa intre intai in mama sa si sa moara”. Daca Dumnezeu este Tatal, atunci Natura este Mama noastra. Moartea sta mereu pe umarul nostru, asteptand rabdatoare randul fiecaruia dintre noi. Iar noi suntem acut constient de acest fapt, pe masura ce imbatranim mai mult sau experimentam pierderi si infirmitati. Constientizam cu sfiala ca acum existam, dar ca intr-o zi nu vom mai fi.

Putem reactiona la propria cunoastere ca suntem muritori prin negare, pragmatism sau credinta nezdruncinata in viata de dupa moarte sau in reincarnare. Moartea va veni inexorabil in orice eveniment, la sfarsitul calatoriei noastre. Nu putem cunoaste direct natura acelei experiente pana cand nu vom fi trecut prin ea. Dar, inca inainte de moartea fizica, sufletul poate muri incet pentru lucrurile din exterior: Sinele este eliberat si trecut de partea cealalta. Cand simturile si mintea nu mai functioneaza activ, trupul devine ca al unui cadavru. Moartea Ego-ului oglindeste procesul de experienta in preajma mortii (NDE = Near-Death Experience).

Fazele NDE includ: 1) senzatii subiective ca esti mort, 2) pace si o stare de bine, 3) iesire din corp, 4) viziuni ale obiectelor materiale si ale evenimentelor. Faza transcendentala include: 5) tunelul sau zona intunecata, 6) evaluarea vietii trecute, 7) Lumina, 8) accesul la o lume transcedentala; intrarea in Lumina, 9) intalnirea cu alte fiinte, 10) reintoarcerea la viata.

Cei care s-au aflat la un pas de moarte sau au experimentat o moarte initiatica a Ego-ului revin pentru a arata si a relata cum ar putea fi aceasta experienta de nedescris. Ei raporteaza durere si panica ulterioare desprinderii de corp, fericire si incantare. Apoi urmeaza intrarea in bezna, cautarea Luminii si pasirea in acea Lumina. Acelasi lucru e valabil si pentru mistici, care devin morti pentru lumea exterioara. Trupul este profund afectat, caci respiratia, bataile inimii si conductibilitatea pielii se modifica.

Cand nu este brusca, moartea e un proces prin care nivelul de oxigen cade, creste bioxidul de carbon si rata conexiunilor neuronale scade. Aceasta succesiune descrie fazele mortii creierului: inchiderea sistemului senzorial, disociere mentala, eliberarea in creier a unei mari cantitati de dopamina si endorfine, care inlatura durerea si induc o stare de euforie, blocarea cortexului vizual, caci celulele nervoase continua sa moara, apoi coma. Si coboara intunericul.

Desi este o calatorie universala, rapoartele de NDE cuprind decoruri si personaje ce coincid cu programarea culturala. De exemplu, budistii tibetani nu povestesc niciodata ca l-au vazut pe Iisus in tunel, in timpul unei experiente in preajma mortii. De fapt, dupa Dalai Lama, ei nici macar nu par sa aiba astfel de experiente sau le percep in termeni complet diferiti. Totusi, exista niste corelari interculturale in procesul eliberarii de granitele de spatiu si timp, de Ego, moartea fiind luata in sens initiatic sau ad literam.

Aceste etape includ: 1) o reintoarcere in pantec sau starea primara de nenascut, care se intampla in procesul mortii, cand centrii vizuali si senzoriali se inchid si suntem lasati in stralucirea rosiatica si cetoasa a fazei fetale, 2) disolutia, dispersia, dezmembrarea sau fragmentarea ne slabesc legaturile cu constiinta de sine, pe cand ne deplasam dincolo de regrete, neputinta, rigiditati, frica si durere catre unitatea primordiala de dinaintea aparitiei Ego-ului, 3) includerea a ceva mic  (personalitatea) in ceva mare (n.t. - pleroma =  grec. Plhrwma = plenitudinea incognoscibila a Divinitatii, termen folosit de gnostici mai ales),  4) renastere, reintinerire, imersie in fluxul creator al energiei, in timp ce contactul experimental cu taramul halucinogen al existentei ne inunda cu senzatii ocrotitoare de bine, 5) calvarul purificarii in timp ce ne luptam cu orice rezistenta mentala, conflicte si reminescente ale atasamentelor pamantene; purificare karmica, 6) solutii la toate problemele, caci toate conflictele se rezolva in beatitudinea absorbtiei; vindecare, 7) procesul de topire/usurare sau abandonarea finala si uniunea subiectului cu obiectul; o scufundare spirituala in vastul ocean de constiinta profunda ( Miller, 1993).

In felul acesta, invierea “mortilor”, in sensul mistic, capata sensuri noi. In mod paradoxal, descrie atat transformarea catre o constiinta superioara, sufletul devenind din ce in ce mai absorbit in contemplarea lui Dumnezeu, cat si intoarcerea la constiinta comuna. Extazul, “Inaltarea la Ceruri”, are si conotatia inaltarii catre culmi spirituale in experienta mistica, care te ridica sau te inalta din starea normala de constiinta.

Circuite mistice

Dar ce se intampla cand procesul mortii nu urmeaza cursul complet catre decesul final sau este pur si simplu simulat spontan sau intentionat prin meditatie? Relatia dintre fiziologia creierului si comportamentul uman este recunoscuta a fi dificil de inteles si usor de aplicat in mod eronat.

Evident, constiinta, subiectivitatea si experienta religioasa ale oamenilor nu se reduc doar la  o simpla explicatie a legaturilor neuronale. Suntem obisnuiti sa le asociem cu gratia divina, expansiunea mintii, intuitie, transcendenta, extaz, metamorfoza si salvare.

Ramane un mister daca creierul nostru creeaza puternica experienta a Dumnezeirii  sau daca Dumnezeu creeaza circuitele noastre psihofizice. Numai cercetarea sufletului poate sa ofere un raspuns personal satisfacator. Ar putea parea un sacrilegiu pentru unii sa faca experimente cu dozari si cantariri omenesti pentru a masura spiritualitatea. Totusi, asta nu neaga frumusetea cercetarii stiintifice a adevarului prin creativitate si pasiune, la fel de autentice ca orice alta forma de arta.

Cunoasterea  partilor corpului care sunt mobilizate in aceasta comuniune nu diminueaza experienta, pentru ca intregul este cu mult mai mult decat suma partilor sale. Neuroteologia respecta atat stiinta, cat si spiritul. Este un pas spre abordarea holistica, nu doar o analiza reductiva. Experiente natural expansive au loc intr-un numar mare de situatii, dar implica urmatoarele elemente comune: 1) atentia este captata, perceptia - canalizata sau concentrata pe un singur eveniment sau senzatie; 2) pare sa fie o experienta dincolo de frumusete sau valoare; 3) valori sau legaturi nebanuite sunt brusc sau instantaneu accentuate; 4) se finalizeaza cu o mare bucurie si o experimentare a extazului ce frizeaza orgia ; 5) barierele individuale care separa sinele de ceilalti sau de natura sunt daramate; 6) rezulta o eliberare a iubirii, increderii sau puterii si 7) are loc o anumita schimbare ulterioara de personalitate, comportament sau produs artistic dupa ce trairea extatica a luat sfarsit (Gowan, 1976).

Am putea stabili cu precizie ce parte a creierului se activeaza sau dezactiveaza in timpul starilor de constiinta modificata inedite, religioase sau vizionare? Da, oamenii de stiinta folosesc tehnici dinamice de imagistica a creierului, cum ar fi SPECT si MRI functional, pentru a vizualiza activarea circuitelor nervoase din creier. Putem vedea, in timp real, atat circulatia sangelui, cat si activitatea electrica.

Rolurile amigdalei*, hipocampului, lobilor temporali, parietali, ale glandei pineale sunt fundamentale pentru senzatia noastra de bine, intuirea unui sens, expansiunea identitatii personale si perceperea luminii interioare. Putem acum vedea direct cum creierul coreleaza atat stimulii interni si externi, cat si reactia noastra la acestia. Fata de ritualurile antice, de multumire a zeilor, ritualurile noastre sunt acum protocoale experimentale stiintifice.

        * amigdala = nucleu amigdalian = nucleu cenusiu situat in lobul temporal. Amigdala este un centru-cheie al creierului care coordonează răspunsurile comportamentale, imunologice şi endocrine la provocările mediului extern.

Scanarea creierului unui numar mare de persoane dintr-un grup test, care erau adancite in rugaciune sau meditatie profunda, a scos la iveala cateva interpretari neurologice comune. Acestea au fost corelate cu stari religioase variind de la transcendenta la viziuni, iluminare si sentimente de veneratie/evlavie. Atentia sau concentrarea din lobii frontali este indicata de activarea acestei zone a creierului in timpul meditatiei. In stari meditative, se petrece o schimbare de atitudine si o detasare de alte ganduri, in afara, probabil, de iubirea pentru Dumnezeu.

Sunet si viziune

Raspunsul nostru la cuvintele religioase este mediat la conjunctia a trei lobi (parietal, frontal si temporal) si guverneaza reactia la limbaj. “Vocea lui Dumnezeu” emana probabil din activitatea electrica din lobii temporali, care sunt importanti in perceptia limbajului. Discursul interior este interpretat ca avand originea in afara Sinelui, cand zona lui Broca se activeaza.

Stresul ne poate influenta abilitatea de a determina sursa unei voci. Este parte din raspunsul nostru “lupta sau fugi”, care se poate declansa chiar si atunci cand incercam sa ne relaxam. Fenomenele de destresare pot varia de la reactii de panica, cascat, caldura excesiva pana la tremuraturi si zbarlirea parului de pe piele, contractii ale gatlejului, lacrimarea ochilor, fulgere sau valuri de lumina in fata ochilor, contractii musculare involuntare, senzatii de neliniste  sau socuri electrice.

Parte anterioara dreapta a corpului calos se activeaza daca un stimul isi are originea in exterior sau daca este o halucinatie auditiva. O mare varietate de sunete mistice au fost descrise: bazait de albina, sunete de clopote, instrumente cu coarde, tunet, ecouri indepartate, valuri de ocean, vant, discutii in surdina in limbi necunoscute.

Abilitatea de a construi reprezentari interne ale stimulilor senzoriali sustine perceptia si cunoasterea. Vazute obiectiv, aceste refulari mentale sunt manifestari concrete si perfecte, dar au si un aspect subiectiv atunci cand devenim constienti de ele. Constiinta noastra este experimentata prin perceptiile noastre. Orice perceptie a Universului se poate manifesta ca o experienta interna sau externa.

Am putea experimenta multe forme de dialog eu-tu de-a lungul starilor de continua hiper sau substimulare. Imaginile sacre sunt generate in partea inferioara a lobului temporal, care raspunde, de asemenea, si la folosirea imaginarului si iconografiei ritualice. Empatia are nevoie de o fatza. Teama si sentimentul de respect si coplesire isi au originea in amigdala. Emotiile religioase isi au originea in partea de mijloc a lobului temporal, generand beatitudine, veneratie, bucurie si alte sentimente de bine, ca si o sesizare a  Prezentei.

Dincolo de spatiu si timp

Einstein avea realmente o intelegere aproape mistica a naturii spatiului si timpului, care apare in ziarul N.Y. Times din 29 martie 1972:

“O fiinta umana este parte dintr-un intreg, numit de noi Univers. O particica limitata in timp si spatiu. Isi experimenteaza sinele, gandurile si sentimentele ca pe ceva separat de rest - un fel de iluzie optica a constiintei sale. Iluzia e ca o inchisoare pentru noi, limitandu-ne la dorintele noastre personale si la afectiunea pentru cateva persoane apropiate noua. Sarcina noastra ar fi de a ne elibera din inchisoare prin largirea cercului nostru de compasiune, pentru a cuprinde toate creaturile vii si intreaga natura, in toata frumusetea sa. Nimeni nu e in stare sa atinga acest tel in mod total, dar lupta pentru atingerea unei astfel de realizari este, in ea insasi, parte din eliberare si o fundatie pentru securitatea noastra launtrica.”

O tripla «inchisoare» pentru mistici - spatiu, timp si personalitate - defineste si specifica starea normala de constienta. Extazul mistic ofera o privire rapida inspre libertatea spirituala si o evadare din prizonieratul Ego-ului. Ramanerea cat mai nemiscat posibil faciliteaza acest efect. Cand lobii parietali sunt redusi la tacere, simti in primul rand detasare de tirania perceptiilor, apoi experimentezi identificarea cu Unitatea Cosmica a Universului.

Distorsionarea temporala anunta evadarea personala din timp, semn al incercarii de eliberare din cocon. Apoi are loc mariajul dintre aspectele personale si non-personale ale sufletului. Conflictele metafizice transcend, lasand in urma o fiinta intreaga, completa.

Cand zona orientarii este lipsita de alimentare neuronala, ce trece prin hipocamp, simtul Sinelui se dilata. Daca nu are o pozitie sau directie in spatiu, Sinele local se dizolva intr-o expandare omnidirectionala. Daca ramai nemiscat, nu mai exista nici un semnal extern de referinta care sa te orienteze in spatiul tridimensional si nici un motiv ca aceasta parte a creierului sa se activeze. Meditatia continua poate ocoli unele zone din creier si, aparent, ne transporta intr-un alt univers.

Pentru ca o experienta mistica sa aiba loc, perceptiile se ingusteaza si zonele din creier care ne orienteaza in spatiu si marcheaza diferenta dintre Sine si restul lumii trebuie reduse la tacere. Renuntam la trecut si viitor, renuntam la scutul de aparare. Toate sentimentele inceteaza in timp ce Sinele fuzioneaza cu elementul luminos.

Mintea devine linistita, se retrage din toate partile, instalandu-se ferm in suprema realitate.

Trebuie inchise anumite circuite din creier pentru a simti cum timpul, fricile si constiinta de sine se dizolva. Asta include chiar si intreruperea activitatii amigdalei responsabile de frica, care tine sub observatie mediul inconjurator pentru depistarea amenintarilor. Circuitele din lobul parietal, care ne dau orientarea in spatiu si sentimentul separarii noastre de cei din jur, trebuie sa fie reduse la tacere.

Zona de orientare are nevoie de informatii senzoriale pentru a-si face calculele. Meditatia intensiva blocheaza creierul sa faca distinctia dintre Sinele nostru si restul lumii. Circuitele din lobul frontal si temporal, care marcheaza timpul si genereaza constienta de sine, trebuie sa fie dezactivate. Cand se intampla asta, constienta de sine scade rapid si ne simtim ca si cand limitele noastre dispar.

Senzatia ce isi face imediat simtita prezenta este cea de vesnicie. Cele trei iluzii - spatiul, timpul si personalitatea - sunt sterse intr-o constiinta cosmica, in timp ce sufletul isi incheie calatoria catre casa sa spirituala. Constiinta umana este eliminata complet, fiind reabsorbita in esenta primordiala. Totul devine TOT fara nici o diferentiere.

Neuromagnetica

Un neuropsiholog canadian, Michael Persinger (1987), a petrecut ani de-a randul cautand sa inteleaga legatura dintre fenomenele spirituale si electromagnetism, lucrand pe numerosi subiecti. Campurile magnetice de intensitate mica orchestreaza comunicarea intre lobii creierului, mai repede decat procesele bioelectrice sau biochimice ale neuronilor. El a dezvoltat un dispozitiv, numit Caracatita, pentru a-si testa teoriile.

“La baza activitatii lui Persinger este convingerea ca fluctuatiile electromagnetice anormale (produse de exploziile solare, activitatea seismica, transmisiile radio si microundele, echipamentele electrice si alte surse externe sau cele care isi au originea chiar in creier) pot atrage dupa sine tulburari care seamana cu crizele epileptice. Aceste microcrize genereaza o paleta larga de stari modificate, incluzand aici viziunile mistice si religioase, experientele de decorporalizare si chiar episoadele de rapiri de catre extraterestri.”

“Persinger pleaca de la ipoteza ca simtul Sinelui la noi este in mod normal  guvernat de emisfera stanga a creierului – mai exact de lobul temporal stang. Cand creierul este perturbat (de o lovitura la cap, criza epileptica, atac cerebral, droguri, traume psihologice sau impulsuri electromagnetice externe), creierul nostru stang poate detecta activitate in emisfera dreapta ca si cand ar fi un alt Sine sau ceea ce Persinger numeste perceperea unei prezente. In functie de circumstante si de nivelul cultural, putem percepe aceasta prezenta ca fiind extrateresti, fantome, ingeri, zine, muze, demoni sau Dumnezeu insusi.” (Horgan)

Acest homo technicus, cu arta lui electronica, foloseste ca material o casca la care s-au adaptat multi solenoizi si un computer ce controleaza campurile ce fluctueaza. El trimite unde depolarizate uriase peste milioane de celule, eliberand tot felul de amintiri si fantezii amestecate. Memoria de lunga durata se afla la suprafata partii de jos a lobilor temporali, in cortexul parahipocampal, legat strans de hipocamp. Desi este ateu, el se opreste chiar inainte de a declara ca experimentarea lui Dumnezeu este doar un soc electric. Cu toate acestea, scopul cercetarii sale este de a-si folosi dispozitivul pentru a declansa experiente transcendentale in oameni care nu sunt religiosi si care se confrunta cu frica de moarte. El admite ca exista dovezi stiintifice ca cei cu credinte spirituale sunt mai bine adaptati si mai sanatosi, din punct de vedere statistic.

Persinger poate produce in mod artificial o mare varietate de experiente anormale prin impulsionarea creierului cu casca sa EM si cu tehnologia. El identifica lobii temporali ca baza biologica pentru experimentarea lui Dumnezeu. Bombardand creierul cu anumite fecvente in anumite zone, produce rezultate diferite. Pe cand impulsurile se deplaseaza prin lobul temporal si mai adanc, in creier, ele interfereaza si  interactioneaza cu un tipar electric complex si cu campurile neuronale.

Indreptat asupra amigdalei, dispozitivul lui Persinger produce excitare sexuala. Concentrat asupra hipocampului, produce un efect halucinogen, fara efecte adverse, altele decat iritare, atunci cand stimulul este retras. Avand ca tinta emisfera stanga, lobul temporal creeaza un simt al unei prezente negative, in timp ce, stimuland emisfera dreapta, se creeaza iluzia prezentei unei entitati binevoitoare.

Senzatia ca esti cu cineva devine din ce in ce mai normala, pana cand vine acea zi in care prezenta lui Dumnezeu este resimtita tot timpul. In experientele mistice, limbajul isi pierde valoarea. Pentru ca nu putem experimenta doua sentimente ale Sinelui, unul este proiectat ca celalalt, Iubitul, fie el romantic, fie spiritual. Astfel, este adevarat daca spunem ca cel iubit este Dumnezeu si ca, atunci cand il iubim pe Dumnezeu, ne iubim pe noi insine. Eu si Tu sunt Una. Celalalt devine Sinele.

Activitatea electrica din amigdala, hipocamp si lobul temporal se poate “revarsa” in structurile invecinate. Daca aprinde aria vizuala, atunci apar viziuni intense. Excitand zona olfactiva, se obtin miresme unice. Stimularea somatosenzoriala duce la senzatii energetice, bazaituri, furnicaturi sau perceptia de inaltare sau plutire. Activarea centrului vorbirii produce voci, muzica sau zgomote. Memoria de lunga durata din partea inferioara  a lobilor temporali produce realitati virtuale interactive, vise cu ochii deschisi. Talamusul e implicat in vizualizarea aurei. Sistemul reticular activat duce la trecerea in revista a vietii.

Prin sistemul limbic s-au inmultit noi tipare, producand senzatii diferite – de la cele subtile, pana la cele profunde. De obicei, integrarea trecutului, prezentului si viitorului se face fara probleme. Dar, in situatiile de deja vu, este prea multa comunicare intre memoria pe termen lung si cea pe termen scurt. Atunci, prezentul poate fi simtit ca fiind trecut. Perceptiile prezentului sunt “deraiate” prin zonele care proceseaza amintirile si simtim ca retraim un moment inmagazinat in memoria de lunga durata. Opusul se intampla in fenomenul de jamais vu, cand nimic din ce experimentam nu pare sa aiba ceva de-a face cu trecutul. Distorsiunea timpului este un alt fenomen experimental stimulat cu echipament electromagnetic.

Impulsurile pot induce orice: de la somn pana la rapiri extraterestre, incluzand un simt profund al prezentei, experiente auditive si vizuale stranii sau un simt al intelegerii profunde. Cercetatorul noteaza ca aceste experiente sunt temperate de trecutul cultural al persoanei. Conceptele despre Dumnezeu sunt determinate de conditionari verbale. Perceptiile sunt constructorii. Imaginarul se intinde de la peisaje pline de viata la forme de lucruri vii. Sunete, mirosuri, scene sau sentimente intense - toate reflecta zone de instabilitate electrica.

Biologia luminii interioare

Iluminarea a fost descrisa ca fiind orbita de manifestare a prezentei lui Dumnezeu. Stralucirea nu are nicio legatura cu vreo lumina vizibila. Experienta vizionara, care are continut simbolic sau religios, poate face loc acestei lumini orbitoare care a fost raportata atat in religiile Estului, cat si in cele ale Vestului. Nu e de mirare ca este denumita iluminare si ca poate conferi persoanei chiar o stralucire palpabila, care se poate percepe si dupa intoarcerea la starea de constienta obisnuita.

Imaginati-va ca sugerati corpului sa-si faca propriul drog halucinogen! Este exact ceea ce psihiatrul Rick Strassman afirma in DMT: Molecula Spiritului (2001). El sustine ca este un agent activ intr-o varietate de stari modificate, incluzand si experienta mistica. Acest mesager chimic uneste trupul cu spiritul. Activarea pineala poate trezi legaturile sintetice care in mod normal sunt latente.

Meditatia poate modula activitatea pineala, provocand ridicarea unui val prin efectele rezonatorii care afecteaza alti centri din creier in coordonarea chimica si electromagnetica. Rezonanta poate fi indusa in glanda pineala folosind energia electrica, magnetica sau cea a sunetului. O astfel de armonizare resincronizeaza ambele emisfere cerebrale. Acest lucru ar putea duce la o reactie in lant de activitate sinergica, care ar avea ca rezultat eliberarea compusilor halucinogeni.

Daca acest lucru este adevarat, e usor de vazut in ce masura acest compus chimic care altereaza mintea ar putea amplifica toate tendintele catre intelegerea mistica care isi au originea in alte parti ale creierului, dupa cum am descris mai sus. Pentru a-si fundamenta teoria, Strassman a facut testari extensive, injectand voluntarii cu puternicul halucinogen sintetic DMT (n.t. - DMT = un acronim pentru dimetiltriptamină, o substanţă psihoactivă, mai precis, un halucinogen). El este atat de puternic, incat te imobilizeaza si produce o revarsare neasteptata si coplesitoare de imagini vizuale si emotionale. Cand iei asa ceva, e ca si cand ai ajunge instantaneu la paroxismul LSD-ului (n.t. - Acidul Lisergic Dietilamid este un drog psihedelic semisintetic, ce aparţine familiei de triptamine; probabil cel mai cunoscut şi raspândit psihedelic).

El sugereaza ca misterioasa glanda pineala e implicata in producerea naturala a acestei molecule mistice, asa cum maestrii in metafizica au tot spus de-a lungul timpului. Glanda pineala a fost numita si glanda spiritului si ar putea sta la baza experientelor spirituale. Singura glanda solitara din creier, neavand pereche, poate initia si asista o varietate de stari modificate de constiinta.

Se stie ca pineala contine un nivel ridicat de enzime si elemente constitutive pentru a produce DMT, ce poate fi secretat cand procesele inhibitorii inceteaza sa-i mai blocheze productia. Poate produce chiar si alte substante chimice, cum ar fi beta- carboline, care intensifica si prelungesc efectele DMT.

Glanda pineala se adaposteste, bine protejata, in adancul creierului, scaldata in lichid cerebrospinal de ventricule, cavitati ale creierului pline de lichid care o hranesc si care indeparteaza deseurile. Ea isi elibereaza secretiile catre centrii emotionali, vizuali si auditivi din creier, plasati strategic de jur imprejur. Ajuta la reglarea temperaturii corporale si la coloratia pielii. Secreta hormonul numit melatonina. In general, dupa perioada mai plina de imaginatie din copilarie, glanda pineala se calcifica si se micsoreaza.

DMT-ul de natura endogena este descris ca fiind sursa Luminii vizionare din experientele transpersonale. Sursa sa primara, glanda pineala, a fost numita traditional “ Al Treilea Ochi”. Curios, glanda este sensibila la lumina si chiar are o lentila, cornea, si retina.

Producerea de DMT este stimulata in mod particular, dupa spusele lui Strassman, in conditii extraordinare, cum ar fi: nastere (atat la copil, cat si la mama, in travaliu), extaz sexual, stres psihic extrem, experiente in preajma mortii, psihoze, moarte fizica, dar si in meditatie. DMT-ul pineal poate juca, de asemenea, un rol semnificativ in constienta din timpul somnului.

“Toate disciplinele spirituale relateaza povestiri destul de halucinante despre experientele care te transforma si a caror experimentare justifica antrenamentul. Lumina alba orbitoare, intalnirile cu entitati demonice sau angelice, emotiile extatice, atemporalitatea, sunetele celeste, sentimentul ca ai murit si ai renascut, intalnirea cu o prezenta puternica si iubitoare ce sustine intreaga realitate – aceste experiente strabat toate religiile. Ele sunt caracteristice si experientelor totale cu halucinogenul DMT. Cum ar putea meditatia sa starneasca experienta DMT-ului pineal?”

“Tehnicile de meditatie ce folosesc sunetul, imaginea sau mintea pot genera anumite tipare de unde ale caror campuri induc rezonanta in creier. Milenii de incercari si greseli omenesti au stabilit ca anumite lumi 'sacre', imagini vizuale si exercitii mentale exercita efecte dorite unice. Astfel de efecte pot surveni datorita campurilor specifice pe care le genereaza in creier. Aceste campuri fac ca multiple sisteme sa vibreze si sa pulseze la anumite frecvente. Putem sa ne simtim mintea sau trupul rezonand, prin aceste exercitii spirituale. Desigur, glanda pineala vibreaza si ea la aceleasi frecvente… si incepe la frecvente care ‘trezesc’ barierele ei multiple catre formarea de DMT.” (Strassman)

Devino propriul tau homo tehnicus!

Vrei sa ai un rol activ in viata ta spirituala, o excursie mentala usoara si in siguranta? Ai vrea sa arunci un ochi la experientele care se profileaza aici? Sau doar sa profiti de beneficiile unei sanatati mentale datorate relaxarii profunde si cresterii concentrarii asupra Sinelui interior? Esti intimidat de perspectiva petrecerii a 15-20 de ani invatand cum sa meditezi pentru a obtine beneficii care ti-ar prelungi viata? 

Nu ai avut o experienta in preajma mortii si nici nu iti doresti asa ceva? Esti prea ocupat ca sa iti dedici viata alchimiei sau sa petreci ani buni in terapii transpersonale sau prea speriat sa permiti unui “om de stiinta nebun” sa-ti bombardeze creierul cu frecvente EM, sa-ti prinda capul intr-un scanner sau sa-ti injecteze substante halucinogene?

Tehnologia moderna ofera o alternativa usoara si “pasiva”. Oricine poate apela la o tehnica simpla si sigura care te plaseaza automat “in zona”. O forma de yogatronica este disponibila, folosind un simplu CD si castile cu inregistrarea unor frecvente subsonice. Aceasta tehnologie audio creeaza o armonizare a emisferelor dreapta si stanga ale creierului si automat conduce creierul, fara a-l rani in vreun fel, in gama undelor alfa si theta.

Acest fenomen de rezonanta, o forma de antrenament, este numit raspuns la frecventa sau tehnologia ritmului binaural (n.t. - o tehnologie noua, bazata pe un sistem multisenzor, cu o acustica spatiala). Antrenamentul este procesul de sincronizare, unde vibratiile unui obiect vor cauza o oscilatie de acelasi nivel la un alt obiect. Functioneaza pe baza integrarii a doua tonuri diferite intr-un fundal stereo. Tonuri continue de frecvente diferite si subtile (cum ar fi de 100 si 108 cicli pe secunda) sunt trimise catre fiecare ureche, independent, prin casti stereo. Tonurile se combina intr-un alt ton pulsatil “wah wah”.

Ritmurile externe pot avea un efect direct asupra psihologiei si fiziologiei ascultatorului. Fara nici un efort, creierul incepe sa rezoneze la acelasi ritm ca diferenta dintre cele doua tonuri, ideal in gama dintre 4-13 hertzi (theta si alfa), specifica pentru meditatie. Tot ce trebuie sa faceti este sa stati linistiti si sa va puneti castile. Creierul raspunde automat la anumite frecvente, comportandu-se ca un rezonator.

Poate ca nu veti deveni imediat iluminat, dar sincronizarea emisferelor ajuta la o multime de probleme care isi au radacina in asimetriile anormale ale semisferelor. Manifestarile, deseori rezultand din stes sau abuz in copilarie, includ probleme de somn in etapa REM (n.t - Rapid eye movement = miscarea rapida a ochilor), narcisism, comportamente dependente si autodistructive. Comunicarea intre emisfere este corelata cu strafulgerari de intelegere profunda, intelepciune si creativitate.

Experientele pe creierul in sectiune au aratat ca suntem formati din “doua minti” - una este rationala, lineara, legata de timp si cognitiva, in timp ce cealalta este emotionala, holistica, intuitiva, artistica. Chiar si atunci cand stim ce s-ar cuveni sa facem, facem doar ceea ce dorim. Principala distinctie este intre a gandi si a simti, analiza obiectiva si intuitia subiectiva. Fiecare jumatate are propriul mod de a cunoaste propria persoana si de a percepe realitatea externa. Oricare dintre cele doua parti poate conduce sau poate fi condusa ori poate intra in conflict, ascunzand informatii (cum ar fi amintirile traumatizante) fata de cealalta jumatate.

Emisferele sunt facute sa lucreze impreuna. Feed-back-ul interactiv al emisferelor este utilizat pentru a trata tulburari precum stresul post traumatic (PTSD), depresia, ADD, dependenta, dereglarile obsesivo-dependente, anxietatea si o multime de alte disfunctionalitati. Tulburari de hipoexcitare includ depresia, deficitul de atentie (ADD), durerea cronica si insomnia. Hiperexcitarea include anxietate, probleme de somn, cosmaruri, ADHD (n.t - tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie), insomnie, comportament impulsiv, manie/agresiune, depresie cu agitatie, durere cronica de nervi si spasme.

Deoarece creierul este de natura “plastica”, creand si folosind noi cai neuronale, poate reantrena circuitele neuronale. In timpul meditatiei, emisferele creierului devin sincrone si afiseaza tipare aproape identice de unde largi si incete. Pulsatiile ritmice pot modula sincronia neuronala colectiva. Apoi, ambii lobi concerteaza automat impreuna.

Ritmul regleaza intreg spectrul de activitate si excitare prin starnirea sau atragerea in proces a din ce in ce mai multe parti din creier. Tulburarile legate de hiper sau hipoexcitare, incluzand problemele de atentie si cele emotionale, pot fi stabilizate printr-o restructurare autoorganizata. Depresia, anxietatea, ingrijorarea, teama si panica pot fi controlate. Stimularea circuitelor neuronale neglijate creeaza noi cai, imbunatatind echilibrul si modificarile pe termen lung, in esenta “acordand” sistemul nervos.

Concluzii

Sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le stim? Suntem din nastere programati sa tanjim dupa extaz, sa ne sustragem realitatii si sa cautam experiente extraordinare sau noi, in drumul nostru spre intelepciune? Istoria omenirii inregistreaza etapele acestei calatorii. Religia si misticismul iau nastere din relatarile despre experiente spirituale spontane. In samanism, stramosii nostri le cautau intr-un mod instinctual si animalic. In arta, mit si ritual, noi le cautam intr-o maniera omeneasca, daca nu narcisista, si intr-un mod autoexpresiv si reactionar.

In creativitate si meditatie cautam, intr-un mod deplin constient, sa facilitam procesul intentionat, la dorinta, si nu numai pe cel al conectarii cu Dumnezeu, dar si pe cel al experimentarii Sinelui in procesul “devenirii” Dumnezeu. Ego-ul nu se mai percepe pe sine ca pe o expresie separata a constiintei, ci avand aceeasi esenta ca Totul.

Desigur, nu putem niciodata incheia complet procesul. Nimeni nu poate sa-L intrupeze in totalitate pe Dumnezeu, dar ne putem indrepta spre asta. Succesiunea starilor de constiinta se face catre o integrare superioara, nu catre o disociere inferioara. Procesul integrarii in cresterea catre valori pozitive are virtutile complementare de a fi in mod evident in fapt si transcedental in implicatii. Asta inseamna ca noi ne dezvoltam, din niste creaturi reactive, intr-o parte integranta a dimensiunii spirituale.

Eliade scria: “Idealul in yoga…. este de a trai un prezent etern, in afara timpului. Omul, eliberat in viata, nu mai poseda o constiinta personala…. ci o constiinta a observatorului, care este pura luciditate si spontaneitate.” Meditatia este, in esenta, emulatia creatiei si practicii pentru o trecere lucida prin moarte, in Eternul Acum.

Suntem cu totii capabili de o constienta transcendentala. Intr-un sens existential, ceea ce credem devine real. In mod paradoxal, constiinta pura genereaza, dar este si generata de procesele ce au loc in creier. Devenind calatori ai sufletului, putem explora lumea noastra interioara si multiple alte lumi, transformarea si curgerea sociala.

Putem cu totii deveni homo tehnicus, utilizand procesul modificarii constiintei, prin tehnologii spirituale. Chiar si experientele spirituale “neinsemnate” au implicatii semnificative pentru religie si teologie. Este in natura mintii mistice de a avea astfel de experiente, care au modificat religia. Astfel, este extrem de folositoare intelegerea aprofundata a modului in care mintea/corpul functioneaza pentru a le genera.

Mecanisme psihologice paradoxale opereaza in trup, in cele mai multe cazuri pentru a preveni din punct de vedere chimic atingerea unei stari superioare de euforie la oricare capat al spectrului. Dar este posibil, prin expunerea repetata la situatii paradoxale, sa functionezi efectiv la niveluri mai inalte de excitare combinata, atat simpatica, cat si parasimpatica. Creierului i se pot “reface circuitele” pentru a conecta din ce in ce mai multe zone intre ele, ca niste inele in lantul spiritual, ceea ce conduce spre asa-numita iluminare. Creierul se pare ca este infometat dupa extaz pentru a ne spori caracteristicile felului nostru normal de a fi: creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme, spiritualitatea si asa mai departe.

Sarcina meditatiei este, in esenta, de a lasa corpul sa cada intr-un somn cat mai adanc posibil, in timp ce mintea ramane centrata. De fapt, daca n-ar fi prezenta functia de inhibare, chiar si in starile mistice, am adormi de tot. Starea de somn cu vise sau REM este similara: este o excitare cerebrala extrema, chiar daca activitatea musculara este inhibata. Un alt factor este sincronizarea emisferelor, care produce unde cerebrale alfa si theta, lungi si incete, dar cu amplitudine mare. Cu cat e mai adanca meditatia, cu atat sunt mai incete si mai puternice undele.

Navala energiei in timpul meditatiei apare cand starea de excitarea ori de calm “se revarsa” si stimuleaza sistemul sau complementar. Cand ambele parti ale sistemului nervos autonom se alineaza, simultan, sistemul limbic este coplesit de emotii, cufundare in propriile ganduri si infinita fericire. Acest lucru se regaseste in reprezentarile bazate pe gen: masculin/feminin ale puterii sarpelui kundalini si in conceptele yin/yang din Tao.

Cand ambele sisteme sunt eliberate la maximum, acest flux neurochimic este perceput subiectiv ca Absoluta Unitate a Fiintei, lipsa de frontiere, atemporalitate si sacralitate.

Relatia nostra cu oamenii, Pamantul si cosmosul este una dintre relatiile cu Celalalt. Prima noastra influenta formativa este experienta empatiei. Iar empatia are nevoie de o fatza. Daca putem gasi acea fata in propria noastra experimentare a lui Dumnezeu, cine va putea comenta ceva? Dincolo de asta se afla doar larga deschidere a Neantului.

 

Brain