ADAPTARI BIOLOGICE
de Art Baker, autorul cartii “Gateste mai putin, simte-te mai bine”
Ierbivorele (care pasc – bizonii, iepurii, caii, oile, caprele, caprioarele, girafele, etc) sunt inzestrate de natura pentru a avea o dieta formata exclusiv din frunze/iarba. Granivorele (in special pasarile) prospera datorita semintelor diverselor plante. Carnivorele (pisicile, leii, tigrii, lupii, etc.) se hranesc cu carne cruda, dar nici ele nu pot prospera cu o dieta bazata exclusiv pe carne. Frugivorele (maimutele) cresc hranindu-se cu fructe, vegetale suculente asemanatoare fructelor, radacini, muguri, nuci si seminte. Omnivorele (porcii mistreti, ursii, ratonii, etc) mananca orice, prospera hranindu-se cu aproape toate tipurile de hrana cruda. Insectivorele (amfibienii, alte insecte, etc.) se hranesc cu insecte. Aceste tipuri de hrana si influentele la care s-a adaptat din punct de vedere biologic o specie, sunt cele considerate „naturale” caracterului lor, ca derivand din suma totala a mostenirii sale biologice din milioane de ani de evolutie. Adaptarea cumulativa in fiecare specie de-alungul eonilor, determina nevoile sale naturale de hrana. De exemplu: ursul koala din Australia este adaptat sa manance o varietate de frunze rasinoase; gatul lung al girafei ii permite sa se hraneasca cu frunzisul copacilor; ghiarele si coltii leului ii permit sa ucida si sa sfasie prada; vederea excelenta a vulturului si ghiarele sale puternice il fac un pradator de temut pentru vanatul de la sol. Carnivorele s-au adaptat sa manance alte animale. Non-carnivorele s-au adaptat sa manance hrana vegetala. Mai mult decat orice adaptarea hranei determina trasaturile si caracteristicile tuturor creaturilor.
Oamenii nu sunt o exceptie. Este o premisa de baza in Igiena Naturala, ca oamenii – ca si celelalte creaturi – au toate conditiile si materialele necesare pentru a-si mentine sanatatea. Speciile din natura isi restrictioneaza instinctiv hrana la o varietate limitata, la care sunt adaptate in mod specific. Trebuie sa tragem concluzia ca si oamenii intentioneaza sa se hraneasca doar cu acele alimente fata de care sunt adaptati din punct de vedere fiziologic, pentru a trai o viata sanatoasa. Oamenii ar trebui sa fie studiati ca membrii ai intregii comunitati biologice si sa fie comparati din punct de vedere anatomic si fiziologic cu alte specii, pentru a ne lamuri asupra adevaratelor cerinte alimentare.
Cand analizam caracterul anatomiei si fiziologiei umane in legatura cu dieta noastra naturala, trebuie sa o facem in contextul natural, mai degraba decat in mediul artificial al vietii moderne. Astfel, consideram hrana noastra naturala ca fiind cea care este in concordanta cu inzestrarile noastre fiziologice decat cea pentru care am dobandit un gust. Determinarea hranei noastre naturale nu este o chestiune de credinta. Traditia si popularitatea sunt modurile cele mai nefericite pentru a determina o dieta adecvata. Schimbarile recente in mediul nostru inconjurator nu ne modifica adaptarile biologice, structura interna, sau nevoile naturale, pentru a instaura o stare optima de bine. De- alungul eonilor, adaptarile biologice au fost initiate de stres si de nevoia de a se adapta. Ele se dezvolta lent, necesitand perioade extrem de lungi de timp, pentru a evolua. Mediul nostru puternic industrializat initiaza mai mult adaptari sau ajustari sociale, decat schimbari fizice sau anatomice. Traind conform adaptarilor noastre naturale, putem de fapt sa facem fata stresului vietii moderne, mult mai bine decat daca nu ne respectam nevoile biologice. Atunci cand determinati care alimente sunt mai bune, singura autoritate pe care ar trebui sa va bazati este corpul. Anatomia si fiziologia sunt cele care „decreteaza” ca hrana este acceptabila sau nu.
Determinarea dietei noastre naturale nu este o chestiune de credinta: bazele dietei sunt date stiintifice referitoare la caracteristicile ei biologice, biochimice, anatomice si fiziologice. Sanatate versus profit: un conflict major de interese. Continuu suntem lasati sa credem ca boala are o cauza misterioasa, sau ca se afla dincolo de controlul nostru, din punct de vedere genetic. Cei mai multi oameni sunt dornici de scuzele care evita datele stiintifice referitoare la dieta si la cauza bolilor, acestea permitandu-le sa manance inconstienti dupa cum le convine – ceea ce este extrem de periculos pentru sanatate.
In Statele Unite, industia ce produce hrana tip junk-food, finanteaza si favorizeaza cele mai multe cercetari asupra hranei din marile institutii si universitati. In ultimii zeci de ani, cei mai mari sponsori de la Harvard pentru cercetarile legate de nutritie au fost din industriile carnii, zaharului si produselor lactate: Institutul American pentru Carne, Coca Cola Asociatia Producatorilor de Trestie de Zahar din Florida, Frito-Lay, Hershey Foods, McDonald’s, Consiliul National al Produselor Lactate, Consiliul National al Carnii, Oscar Mayer, General Mills, General Foods, Pillsbury, Fundatia pentru Studiul Zaharului, Asociatia Nationala a Producatorilor de Dulciuri, Fundatia Tuna. Societatea Americana a Nutritiei Clinice care publica Jurnalul American al Nutritiei Clinice este sponsorizata de Coca Cola, NutraSweet, Nabisco, Borden si nenumarate companii farmaceutice. Hei! Avem aici un conflict de interese? Gigantii industriei alimenteaza controleaza recomandarile privind hrana in Statele Unite. Ei au folosit, timp de zeci de ani, false dogme referitoare la nutritie, pentru a-si promova produsele (pentru detalii, vedeti „Adevarul despre proteine”).
Scolile si reclamele ne invata ca produsele lactate si carnea sunt esentiale pentru starea de bine. Acesta este rezultatul miliardelor de dolari cheltuiti pentru influentarea opiniei publice, a planului public de invatamant. Marile industrii sunt conduse de aspectele financiare, nu de stiinta. Lobiul lor puternic exercita o imensa putere economica. Membrii alesi sau numiti ai guvernului, influentati de contributii politice, dau recomandari nutritionale ce sunt in dezacord cu cercetarile stiintifice privind nutritia. Desi ultimul studiu al hranei, elaborata de USDA, nu mai pune accentul pe carne, pui si alimentele bogate in grasimi, publicarea lui a fost amanata timp de 5 ani, timp in care au fost negociate pozitii mai puternice pentru aceste produse, etichetarea eronata si inselatoare a hranei si mentinerea DZR-urilor la nivel scazut.
Intr-un recent sondaj de opinie la nivel national, doar 6% dintre cei intervievati mancasera in ziua anterioara cel putin 3 portii de hrana vegetala si 2 portii de fructe. Chiar daca publicul urmase recomandarile USDA, din noul studiu al hranei, dieta lor era inca inadecvata in ceea ce priveste nevoia de produse proaspete pentru protectia fata de antioxidanti. Noile indrumari sunt inca prea ridicate in proteine si grasimi si prea joase in nutrienti bazati pe plante si fibre. Dietele bazate pe plante sunt incarcate de fitochimicale, vitamine, minerale si fibre. De exemplu, intr-o dieta centrata pe produse proaspete, se vor consuma zilnic 1500 mg de vitamina C si bioflavonoide aditionale. Doza Zilnica Recomandata (DZR) pentru vitamina C este de 60 mg – ridicol de joasa, la fel ca si majoritatea nutrientilor pe baza de plante. DZR-urile sunt mentinute jos, astfel incat alimentele procesate sa nu apara ca fiind deficiente – asa cum sunt de fapt. Majoritatea informatiilor nutritionale comerciale si a etichetelor de pe alimente sunt de asemenea eronate si de-a dreptul inselatoare.
Producatorii de hrana procesata si de fast-food folosesc greutatea si marimea unei portii pentru a calcula informatia, prezentand minciuni cumparatorilor. De exemplu, are laptele integral 4% grasime? Calculati: laptele contine 4 gr grasime la 100 gr lapte. Dar fiecare 100 gr contine 70 calorii. Laptele are 9 calorii pe fiecare gram de grasime, astfel laptele integral contine 50% din calorii din grasime (4*9/70). Chiar si produsele lactate slabe in grasimi au multe grasimi. Manipuland „datele despre nutritie” in ceea ce priveste greutatea, se acopera gradul de continut in grasimi.
Industria alimentelor din carne si fast-food joaca acelasi joc. In burgerul fara 91% grasime de la Mc’Donalds, 45% din calorii provin din grasime. In ciuda acestei dezinformari, acum ajung la public adevaruri directe despre nutritie, deoarece mai multi oameni cauta raspunsuri referitoare la bolile lor. Faptul ramane: daca hrana animala este centrul dietei voastre este imposibil sa traiti in concordanta cu coplesitoarele dovezi stiintifice referitoare la adevarata sanatate umana. Companiile reintaresc erorile de alimentatie pe care oamenii prefera sa le faca si conving publicul ca nu conteaza ce mananca. Orice „hrana” procesata, denaturata, fragmentata, chimizata, va asigura necesitatile corpului, atata timp cat inghitim vitamine, minerale, antiacizi, remedii pentru dureri de cap si alergii si alte pastile. Mesajul transmis publicului este: e bine sa continuati dieta prezenta, atata timp cat luati suplimente si produse farmaceutice. Aceasta minciuna este atractiva, deoarece e ceea ce oamenii doresc sa creada.
Totusi, mai degraba decat deficiente de nutritie, marea majoritate a bolilor din Statele Unite sunt rezultatul excesului de hrana, biologic nepotrivita. Americanii au deficiente in anumiti nutrienti, dar nu din cauza lipsei de hrana naturala integrala. Deficientele sunt cauzate de antagonisti nutritionali si de consumul unei hrane devitalizate, supra-procesate, noi nefiind proiectati pentru acest tip de hrana. Antagonistii nutritionali fura din rezervele vitale de nutrienti din corp si contribuie la boli.
Nutritia Stiintifica versus Nutritia Comerciala
Prima intrebare care se pune pentru crearea unei abordari mai degraba stiintifica decat economica, fata de nutritia umana, este: care e natura biologica a organismului uman? Care este hrana noastra naturala? Suntem cu adevarat carnivori, care isi asigura nutrientii necesari nu numai din carne cruda ci si din sange, oase, cartilagii, maruntaie provenite din vanat proaspat? Suntem cu adevarat ierbivori, care se hranesc cu verdeturi, ierburi, grane neprelucrate, radacinoase, etc, asa cum fac caii, vacile si oile? Suntem granivori precum pasarile, care se hranesc in principal cu seminte de ierburi si grane? Suntem in mod natural omnivori, care se hranesc sanatos, indiferent de hrana consumata? Suntem frugivori, care se pot hrani cu banane, struguri, mere, portocale, pepeni, la fiecare masa?
Sistemul digestiv si fiziologia determina dieta noastra optima. Intelegand procesul fiziologic care insoteste digestia si absorbtia hranei, se pot determina obiceiurile alimentare potrivite. Principalele procese fizice ale digestiei sunt, la baza, aceleasi pentru toate fiintele umane, indiferent de rasa, cultura si localizare geografica. Aceste procese ar trebui studiate in relatie cu sanatatea umana, pentru a dezvolta o stiinta precisa a nevoilor noastre adevarate, referitoare la nutritie. Exista o abundenta de informatii referitoare la fiziologia digestiei si absorbtiei hranei. Din pacate, oricat de moderna ar fi stiinta nutritiei, aceasta a depins adesea de experimentele pe soareci si pe deficiente induse artificial, in incercarile eronate de a determina nevoile de hrana umane. O abordare mai inteleapta de a determina cu adevarat natura dietei noaste este de a studia anatomia si fiziologia umana. Astfel, se pot deduce caracteristicile hranei noastre potrivite, ce sunt in concordanta cu natura inerenta si alcatuirea anatomica a oamenilor. Aceasta abordare nu depinde de experimente nascocite, aplicate pe animale si nici nu este partinita de interesele comerciale ale producatorilor de alimente (ce includ producatorii de carne, produse lactate, cereale si junk food,- ce dicteaza de zeci de ani dieta noastra). Motivul acestei investigatii nu este profitul, ci sanatatea. Capacitatile fiziologice umane si predispozitiile noastre biologice sunt baza corecta in determinarea adevaratelor cerinte ale dietei noastre.
Gatit versus hrana cruda: care este diferenta?
Nutritionistii de astazi sunt subordonati conceptelor celor „patru grupe alimentare de baza” si a piramidei alimentare, asa cum au fost perpetuate de marea industrie din aceasta tara. Conform acestor nutritionisti, oamenii nu au o dieta fixa, ca a altor animale. Mai degraba, suntem creaturi omnivore, care se hranesc cu numeroase mancaruri gatite la aproape fiecare masa, pentru a ne satisface cerintele nutritionale. Toate cele 80 de milioane de specii de pe acest Pamant se hranesc cu alimente negatite. Doar oamenii le gatesc. Gatirea implica focul. Focul arde si distruge tesuturile vii, inclusiv nutrientii, transformindu- i in substante toxice (pentru mai multe detalii, cititi Produsele proaspete magice). Nu este o coincidenta ca atacul de cord si cerebral, cancerul, diabetul si bolile cronice omoara oamenii cam la jumatatea potentialului duratei lor de viata. In medie, speciile din natura traiesc de sapte ori peste varsta lor matura. Oamenii se maturizeaza la sfarsitul adolescentei, pana la 21 de ani. Facand calculele, durata de viata medie pentru oamenii cu o sanatate robusta ar fi de peste 100-140 de ani, daca am trai in fiecare zi conform legilor esentiale de sanatate.
Stilul de viata letargic si caloriile „goale”, mult prea toxice, ale hranei fata de care nu suntem adaptati din punct de vedere biologic, ne ucid la jumatatea vietii. Suntem, in mod natural, mancatori de carne sau vegetarieni? Anumiti „nutritionisti” afirma ca avem trasaturi clare de carnivori, iar unii chiar au numit “colti” dintii nostri incisivi, pentru a-si sustine pozitia lor eronata, ca suntem in mod natural consumatori de carne! Daca priviti diversele specii din regnul animal, fiecare are dintii ideali pentru a mastica un anume tip de hrana. Ierbivorele (precum vacile), au 24 molari, 8 incisivi zimtati pe maxilarul inferior, si un cer al gurii aspru. Maxilarul se misca vertical, lateral, in fata si spate, permitandu-le ierbivorelor sa rupa si sa marunteasca iarba aspra. Omnivorele, precum porcii mistreti, pot avea canini ca niste coltii, care le permit sa sape dupa radacini. Frugivorele, precum cimpanzeii, au 32 de dinti: 16 pe fiecare maxilar, inclusiv 4 incisivi, 2 cuspizi (canini), 4 bicuspizi (premolari) si 6 molari. Dintii cuspizi sunt adaptati pentru a sparge nuci iar articulatia uniforma a dintilor permite frugivorelor sa zdrobeasca si sa mestece fructe. Carnivorele (de exemplu felinele), au canini bine dezvoltati, lungi, ascutiti, cilindrici si separati de ceilalti dinti. Coltii si canini ascutiti care penetreaza si omoara, care sfarsie carnea, sunt o trasatura a tuturor carnivorelor adevarate (cu exceptia unor pasari). Maxilarele puternice ale carnivorelor se misca numai vertical si sunt ideale pentru sfarsierea carnii, care este inghitita aproape nemestecata si apoi este digerata de sucuri gastrice extreme de acide.
Dintii umani nu sunt creati pentru a sfasia carnea, precum ai leilor, lupilor sau cainilor, ci mai degraba se apropie de acele animale care se hranesc cu fructe. Dintii umani corespund aproape identic cu cei ai cimpanzeilor si a altor frugivore. La om, absenta completa a spatiilor intre dinti caracterizeaza arhetipul nostru frugivor. „Caninii” omului sunt scurti, solizi si usor triunghiulari. Sunt mai putin pronuntati si dezvoltati decat cei ai urangutanilor, care rareori omoara si mananca carne cruda in mediul lor natural. Caninii umani nu seamana in nici un fel cu caninii lungi, rotunzi si ascutiti ai carnivorelor adevarate. Dintii omului nu sunt curbati si ascutiti ca ai lupilor sau tigrilor, si nici largi si plati ca ai speciilor care mananca iarba si graunte. De fapt, dintii omului sunt ca cei ai maimutelor care se hranesc cu fructe si gura este potrivita pentru fructe si legume suculente. Ar fi extrem de dificil, daca nu chiar imposibil pentru oameni, sa manance carne cruda fara ajutorul cutitului si furculitei. A denumi dintii incisivi „colti” sau chiar a-i asemui cu caninii este o exagerare.
Anatomie comparata
Carnivorele sunt dotate din nastere cu echipamentul anatomic inerent pentru detectarea, capturarea, uciderea si sfasierea prazii. Cainii au maxilare puternice care creeaza rani adanci prazii lor. Oamenii nu au ghiare ascutite pentru a rupe; nici colti ascutiti pentru a sfasia; nici ochii nostri si nici simtul olfactiv nu este bine dezvoltat pentru vanatoare. Nici corpul uman nu este creat pentru a alerga suficient de repede pentru a prinde prada. Oamenii nu pot apuca animalele in gura lor, precum fac cainii, coiotii, lupii, sacalii, leii, tigrii sau pisicile. Noi cream rani cu mainile noastre prin forta lor bruta. Totusi, oamenii au membre si degete minunate (inclusiv degetul mare opozabil) pentru a urca, a se intinde si a apuca. Capacitatea noastra naturala de a aduna este foarte similara cu cea a cimpanzeilor. Animalele fructivore din ordinul primatelor au de asemenea incheieturi mobile la umeri coate si mana, care permit miscarea libera in toate directiile. Frugivorele au maini sensibile, care se pliaza usor, cu degetul mare opozabil, cu unghiile plate, toate acestea fiind perfecte pentru a culege si a aduna fructe. Referitor la membrele altor specii, ierbivorele poseda copite care le permit sa mearga usor pe pajistile cu iarba, iar carnivorele poseda ghiare ascutite care le permit sa-si atace violent prada. Animalele care traiesc in copaci si cele care culeg fructe au de asemenea o vedere binocular- stereoscopica care face vederea suficient de precisa pentru a stabili pozitia obiectelor.
O alta comparatie anatomica intre specii se refera la structura pielii. Toate animale vegetariene au glande sudoripare din abundenta. La carnivore acestea sunt atrofiate si inactive. Ele nu transpira abundent, pentru a preveni o pierdere masiva de fluide, care ar determina o precipitare concentrata de deseuri de nitrogeni (datorita consumului de carne cruda). Asta explica de ce cei ce consuma carne sufera cand vremea este calda, in timp ce vegetarienii raman relativ confortabili.
Fiziologia comparata a digestiei
Lungimea canalelor alimentare difera foarte mult in functie de specie si de hrana lor naturala. Lungimea intestinului unui carnivor este de 3-6 ori lungimea corpului. Carnivorele au nevoie de un intestin scurt, fara striatii ce actioneaza rapid, deoarece carnea cruda devine rapid destul de toxica si nu poate fi retinuta mult timp in intestin, fara ca sa se petreaca putrefactia otravitoare. Intestinul ierbivorelor este plin de incretituri pentru a crea o suprafata mai mare si are de 30 de ori lungimea corpului. Iarba si plantele sunt brute si pline de fibre, necesitand o digestie mai lunga pentru descompunerea celulozei. In general, lungimea intestinului omnivorelor este de 6 ori lungimea trunchiului. Intestinul frugivorelor, inclusiv al oamenilor, este incretit si are de 12 ori lungimea corpului. La un adult, lungimea canalului alimentar are aproape 30 de picioare. Tractul digestiv uman este de aproape 4 ori mai lung decat cel al carnivorelor. Intestinul carnivorelor este scurt si fara striatii pentru a descompune rapid hrana si a o scoate rapid din sistem, inainte ca carnea sa putrezeasca Intestinul omului este incretit, pentru scopul de a retine hrana cat mai mult timp posibil, pana cand toti nutrientii au fost extrasi, ceea ce este conditia cea mai proasta pentru digerarea si procesarea alimentelor din carne. Intestinul lung al omului nu poate procesa rapid hrana saraca in fibre (incluzind carnea si produsele lactate). In consecinta, hrana animala reduce capacitatea musculaturii intestinului de a efectua miscari rapide de contractie si relaxare, astfel incat apare aproape inevitabil putrefactia (ce se manifesta prin flatulenta si scaune urat mirositoare) . Toate acestea duc la eliberarea unor produsi toxici. La oameni se poate instala constipatia in urma unei diete axate pe carne. Cancerul de colon este de asemenea obisnuit, ambele fiind rare sau inexistente cand hrana este bogata in fibre si axata pe fructe si legume.
Art Baker HealthCreation
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu