Constientizarea este o veche practica budista care are o relevanta foarte profunda pentru viata noastra de zi cu zi. Aceasta relevanta nu are nimic de-a face cu budismul in sine sau cu necesitatea de a deveni budist, ci mai degraba cu trezirea constiintei si cu viata traita in armonie cu tine insuti si cu lumea exterioara. Ea se refera la cautarea a ceea ce suntem cu adevarat si la punerea unor intrebari referitoare la viziunea noastra asupra lumii si la locul nostru in cadrul acesteia, precum si la aprecierea constienta a fiecarui moment pe care il traim. Dar mai presus de orice, ea se refera la a fi in contact cu realitatea.
Din perspectiva budista, starea de veghe obisnuita apare ca fiind extrem de limitata, semanand din multe puncte de vedere mai degraba cu un vis decat cu o stare de luciditate. Meditatia ne ajuta sa ne trezim din aceasta somnolenta caracterizata de automatisme si inconstienta, fapt care ne permite sa ne traim viata avand acces la toate posibilitatile noastre constiente si inconstiente. Inteleptii, yoghinii si maestrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au invatat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic in lumea occidentala moderna, in sensul renuntarii la tendinta noastra culturala orientata spre a controla si a supune natura din care facem parte integranta, in loc sa o onoram cu respectul pe care i-l datoram. Experienta colectiva a acestor maestri sugereaza ca prin investigarea introspectiva a naturii noastre launtrice, si in particular a naturii mintii noastre, printr-o observare de sine atenta si sistematica, putem trai o viata caracterizata intr-o mai mare masura de bucurie, armonie si intelepciune. In plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementara celei predominant reductioniste si materialiste, care predomina la ora actuala in gandirea si in institutiile occidentale. Aceasta viziune nu este neaparat „orientala” sau mistica. De pilda, Thoreau a inteles acest lucru inca din anul 1846, cand a descris cu multa pasiune in New England aceasta problema a starii obisnuite de constiinta, inclusiv nefericitele ei consecinte.
Capacitatea de a fi constient este considerata insasi temelia meditatiei budiste. In esenta, ea reprezinta un simplu concept, dar puterea ei salasluieste in punerea ei in practica si in aplicatiile sale. A fi constient inseamna sa fii atent intr-o anumita maniera particulara: sa iti focalizezi atentia asupra momentului prezent, in mod deliberat si fara a-l judeca in mod critic. Acest tip de atentie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei si la acceptarea realitatii prezente. Ea ne ajuta sa intelegem ca viata noastra se deruleaza moment cu moment. Daca nu suntem in intregime prezenti in majoritatea acestor momente, riscam nu numai sa ratam aspectele cele mai importante ale vietii noastre, dar si sa nu realizam plenitudinea si bogatia tuturor posibilitatilor de crestere si de transformare care ni se deschid in cale.
O focalizare redusa a atentiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la aparitia altor probleme, datorate actiunilor si comportamentelor noastre inconstiente si automate, generate de multe ori de temerile si de nesiguranta noastra, cu radacini extrem de adanci in subconstient. Daca nu vom incerca solutionarea lor, aceste probleme vor tinde sa se acumuleze in timp, putand conduce in cele din urma la un blocaj generalizat si la ruperea totala de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat increderea in capacitatea de a ne redirectiona energiile catre o mai mare implinire si fericire personala, sau chiar catre o stare de sanatate mai buna.
A fi constient reprezinta o cale simpla, dar extrem de eficienta, prin care ne putem debloca, intrand din nou in contact cu intelepciunea si cu vitalitatea noastra. Ea reprezinta o cale prin care ne putem schimba in mod deliberat directia catre care ne indreptam si calitatea vietii, inclusiv in ceea ce priveste relatiile noastre cu familia, cu munca si cu planeta in ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi insine ca persoana individuala.
Secretul acestei cai – care sta la baza budismului, taoismului si yogãi, si pe care il regasim inclusiv in opera unor mari ganditori precum Emerson, Thoreau si Whitman sau in intelepciunea unor americani – consta in aprecierea momentului prezent si in dezvoltarea unei relatii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atentie si de discernamant. Aceasta atitudine reprezinta extrema opusa celei prin care viata este considerata un dat si luata asa cum este.
Obiceiul de a ignora momentele prezente in favoarea celor care vor veni candva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza si de a intelege reteaua influentelor prezente care ne determina viata. Aceasta include incapacitatea de a ne intelege propria minte, ca sa nu mai vorbim de influenta acesteia asupra perceptiilor si actiunilor noastre. Ea ne limiteaza dramatic perspectiva asupra individualitatii noastre, dar si asupra relatiilor care ne unesc cu celelalte persoane si cu lumea in ansamblul ei. In mod traditional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspectii cu caracter spiritual, dar a fi constient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decat daca intelegem acest concept in sensul sau cel mai profund, acela de cale prin care omul incearca sa descopere misterul cel mai profund al vietii, inclusiv inter-relatia sa vitala cu tot ceea ce exista.
Atunci cand ne angajam atentia intr-o maniera deschisa, fara a cadea prada propriilor noastre preferinte si antipatii, opinii si prejudecati, proiectii si asteptari, in fata ni se deschid noi posibilitati si avem astfel sansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridica adeseori in cale inconstienta.
Imi place sa ma gandesc la meditatie ca la o arta a vietii traita in mod constient. Nimeni nu trebuie sa fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaste cat de cat budismul stie ca cel mai important lucru pe aceasta cale este sa fii tu insuti si sa nu incerci sa devii ceva ce nu esti. In esenta, budismul se refera la intrarea in contact cu propria natura profunda si cu manifestarea libera a acesteia. El propovaduieste trezirea interioara si perceperea realitatii exact asa cum este aceasta. Insusi cuvantul „Buddha” inseamna „cel care s-a trezit, ajungand sa isi cunoasca adevarata natura interioara”.
Altfel spus, constientizarea nu intra in nici un fel de conflict cu credintele sau cu traditiile de orice fel – fie ele religioase sau stiintifice – si nu isi propune sa convinga pe cineva de o anumita dogma sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o alta ideologie. Ea reprezinta o simpla modalitate pragmatica de a intra in contact cu propria plenitudine a fiintei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare si de actiune constienta. Constientizarea nu reprezinta un proces analitic, rece si rational, care exclude sentimentele. Esenta ei este apreciativa, delicata si linistitoare. Altfel spus, este o practica „a inimii”.
Extras din lucrarea "Meditatia - arta de a fi constient" de Jon Kabat-Zinn, ed. Kamala.
sursa: Editura Kamala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu