DESPRE „UN NOU PAMANT” – cu ECKHART TOLLE

A TE TREZI LA SCOPUL VIETII TALE 

                     Interviu luat lui Eckhart Tolle, de Kathy Juline 

Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle („Un Nou Pamant”) se inspira dintr-un pasaj biblic ce promite un Nou Rai si un Nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr-un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba sa ne deschidem catre ele decat le studiem. Autorul spune ca „Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor”. 

     Intrebare: In viziunea dumneavoastra despre un Nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti „actiune treaza”. Ce vreti sa spuneti cu asta? 

     Raspuns: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai. In „actiunea treaza” exista o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, „a face” nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru a veni in aceasta lume constiinta. A te alinia pe tine insuti cu Acum inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci. 

Asa cum am explicat in cartea „Un Nou Pamant”, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista niciuna dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent. 

     Ceea ce numesc “Un Nou Pamant ” - formele exterioare create prin actiunea treaza - se ridica pe masura ce tot mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac. 

     I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare? 

   R: DA! Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei.  Evolutie sau moarte - acum asta este singura noastra alegere. Luand in considerare doar lumea occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc.Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un Nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara. 

Daca se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper in viitorul omenirii mult mai mult decat atunci cand am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator. 

  I: Spuneti, in noua carte, ca, pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru? 

   R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti (de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre), exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti. 

   Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta. Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma sau sa-i rezistam, intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar, cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este ego-ul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa. 

   I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate. 

   R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor, si nici trecut. Exista doar prezentul, si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc „vid” si Iisus numeste „plenitudinea vietii”. E acelasi lucru, mai degraba non-lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, iar asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile ego-ului. 

   Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare a atentiei noastre. Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului - o schimbare de la constienta orizontala catre cea verticala - este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent. 

   I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent? 

   R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini - doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta. 

     O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul „atmen” inseamna „a respira” si deriva din „atman”, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda sau Sinele nostru universal. 

   I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire? 

     R: Gandirea sau, mai precis, identificarea cu gandirea naste si mentine ego-ul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara controlului. Ego-ul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Cand ego-ul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lasa ego-ul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile in acest mod. 

   Filmul „O minte minunata - A Beautiful Mind” exprima clar cum mintea ne poate amagi daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata a unui om care e un geniu, dar care este nebun - in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care ego-ul ne tine prinsi. 

    I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire? 

   R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luati gandul drept viata voastra”. Din aceasta „stare de Fiintare” se naste o mare creativitate. Indemnul „Schimba-ti gandirea!” poate fi inteles cu adevarat ca spunandu-ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto(ego)servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta. 

   I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal, cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta? 

   R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semiautonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp-durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra. Corpul-durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenta de nefericire. 

   I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul-durere? 

  R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu-l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul-durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea - Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel, dezidentificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constanta a experientelor dureroase. 

   I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dezidentificare. Cum functioneaza acesta? 

   R: Frica se naste prin identificarea cu forma: o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din neconstientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, neconstientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata. 

   Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu „filmele mentale” 

care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si autodistructiva, incepeti sa va dezidentificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica ego-ului. 

   Fiecare corp-durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala. 

   Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul-durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpul-durere, nu va luptati cu el sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul-durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare. 

   I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a ego-ului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna? 

   R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a ego-ului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii, care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina. 

   I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un Nou Pamant. Cum arata acesta? 

   R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile Noului Pamant, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioara a Noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile ego-ului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi Noul Pamant. De exemplu, se spune ca „lupul va salaslui cu mielul”. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui Nou Rai si a unui Nou Pamant, prezisa atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta. 

Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste, in fiecare dintre noi, un Nou Rai si un Nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i ego-ului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.