vineri, 15 iulie 2011

Starea de "VRAJITOR"

PETER RUSSEL: Cum sa fi un "vrajitor"?

Un „vrajitor” cunoaste legile creatiei si cum sa lucreze cu ele.
Un „vrajitor” ii permite sincronicitatii sa se manifeste.
Un „vrajitor” urmeaza trei principii de baza:

Primul principiu este cel al totalitatii, plenitudinii. Cu cat sunt mai odihnit, cu cat mintea si corpul meu sunt mai relaxate, cu atat sunt mai in contact cu mine insumi, ma simt mai liber, sufletul meu e mai usor, sunt mai complet, intreg. Cu cat sunt mai complet, cu atat pare ca se manifesta mai multa sincronicitate. Invers, cand sunt dezechilibrat, obosit, stresat, sleit de puteri, coplesit de griji, sau descentrat, sincronicitatea nu apare nici pe departe atat de des.

Nu putem face ca sincronicitatea sa se manifeste. Prin natura sa, ea apare „printr-o coincidenta”. Nu putem controla sau manipula lumea, pentru a crea sincronicitati – sursa lor nu este din aceasta lume. Dar putem sa incurajam aparitia lor; ne putem deschide fata de ele. Asta o facem, deschizandu- ne fata de noi insine, fata de plenitudinea noastra interioara. Un „vrajitor” permite ca plenitudinea din interiorul nostru sa fie o prioritate. Un „vrajitor” ramane relaxat, centrat, clar.

 O a doua caracteristica a sincronicitatii este ca are tendinta sa ne sustina nevoile si pare ca ne aduce exact ceea ce avem nevoie, chiar la momentul potrivit. Este ca si cum Universul se preocupa de interesul meu cel mai inalt si aranjeaza lucrurile astfel incat acesta sa se implineasca, in moduri in care nu as fi visat niciodata. Este, citand un binecunoscut invatator indian, „ajutorul naturii”. Noi ajutam natura, centrandu-ne in noi, iar natura ne sustine, dandu-ne ocaziile de a ne implini nevoile. Asta este ceea ce le face atat de magice si remarcabile – o astfel de coincidenta.

Pentru a-i permite naturii  sa ne ajute, e nevoie sa urmam al doilea principiu de baza – intuitia. Asta poate fi dificil, deoarece adesea e greu de stiut ce este cu adevarat intuitie si ce este doar „ceva” ce se ridica din inconstientul nostru. Pentru mine, a-mi urma intuitia inseamna a-mi urma simtamintele, nu gandurile.

Sa va dau un exemplu bun. Intr-o dupa-masa, pe cand scriam, am simtit brusc „chemarea” sa ma duc la o plimbare. Initial i-am rezistat si mi-am spus ca mai bine muncesc. Apoi, cand simtamantul a persistat, am iesit la o plimbare gen hoinareala. Cand hoinaresc, nu ma hotarasc de acasa unde sa ma duc. In fiecare loc unde am de ales o directie, fac alegerea atunci, pe loc.

Plimbandu-ma, am observat un afis cu deschiderea unei expozitii. A treia oara cand am vazut afisul, m-am decis sa-l urmez. Am intrat in galerie si admiram niste sculpturi, cand am observat un tip in alta camera, care lucra la un computer. M-am dus la el si am vazut ca lucra la un server de retea si voia sa faca aproape aceleasi lucruri ca si mine. Am descoperit multe lucruri comune si am devenit imediat buni prieteni. Mi-a oferit un loc pentru propriul meu site si, peste cateva saptamani, site-ul meu functiona.

Acesta este un exemplu de a-ti urma intuitia. Daca as fi continuat sa lucrez acasa la ceea ce credeam ca trebuie sa fac, poate ca nu ne-am fi intalnit niciodata. Multe lucruri s-ar fi desfasurat diferit si poate ca nu ati fi citit aceste randuri, acum.

Este ca si cum coregrafia cosmica a aranjat deja coincidentele. Ele sunt acolo, asteptand ca noi sa le descoperim. Captam posibilitatile printr-o antena mentala subtila si le observam ca o vaga zgandarire a atentiei noastre – o intuitie.

 Am mai descoperit un principiu. Pot sa fiu singur in casuta mea din mijlocul padurii, in pace cu mine insumi, centrat si intreg, conectat la intuitia mea si totusi sa se petreaca putine coincidente. Aproape intotdeauna, coincidentele semnificative par sa implice si alti oameni, intr-un fel sau in altul. Este ca si cum interactiunea noastra cu ceilalti ii ofera coregrafiei cosmice ocazii mai mari sa ajunga la noi.

Desi s-ar putea sa nu fim capabili sa facem sincronicitatea sa se manifeste, putem crea mediul care favorizeaza aparitia sa. Putem crea un mediu interior de completitudine si deschidere fata de intentie; iar in vietile noastre exterioare ne putem implica pe deplin in lume, amesteca in viata sociala. Putem sa iesim si sa jucam orice rol si joc care se potriveste mai bine cu intuitia noastra. Il jucam cu intregul nostru suflet. Il jucam in orice mod care ne aduce bucurie, implinire, plenitudine interioara – la urma urmelor, nu are rost sa suferim cand il jucam.

Acesta este al treilea principiu al „vrajitoriei” – un principiu care-l numesc „angrenarea in rolul social” – a ne juca rolul nostru in lume, permitandu-i coregrafiei cosmice sa-si joace rolul sau.

 Acestea sunt cele trei principii ale „vrajitoriei”: totalitatea, intuitia, angrenarea in rolul social.     


Trimiteți un comentariu