Principiul calauzitor: "Aceasta mi-e vointa!”
In flecare an, cand, in perioada cuprinsa intre 23 iulie si 22 august, Soarele strabate cel de-al cincilea semn zodiacal, Leul, pasim in a doua iaza a verii, prima fiind asociata cu Racul, iar ultima, cu Fecioara.
Putin conteaza ca, de fapt, constelatia Leului aminteste mai mult sau mai putin de marea felina si ca ea nu se mai afla astazi in zodie. Pentru noi, Leul ramine portiunea zodiacala situata la distanta egala intre solstitiul de vara si echinoctiul de toamna, la jumatatea drumului dintre 0° Rac, unde Soarele atinge declinatia nordica maxima, si 0° Balanta, unde intilneste ecuatorul ceresc.
Cu alte cuvinte, ne aflam in inima anotimpului verii. in ciclul anual al naturii. E momentul culminatiei vegetale: toate formele sunt etalate, parguite, aurite si coapte sub soarele cel mai stralucitor din an. O data cu deplinatatea rodului, suntem la varsta maretiei si maturitatii anotimpului.
De aceea s-a ales, pentru a reprezenta acest semn zodiacal, "regele animalelor", faptura maiestuoasa a leului, emblema a puterii suverane, a fortei nobile. Aflandu-se in afinitate cu stralucirea si caldura amiezelor de vara, simbol al grandorii implinite si al autoritatii naturale, nu trebuie sa ne mire ca leul este animalul cel mai frecvent reprezentat in heraldica. El ocupa un numar nesfarsit de blazoane franceze si straine, este figura de electie a ordinelor cavaleresti si predomina in arte, de la celebra Poarta a leilor de la Micene, pana la operele moderne.
Hieroglifa semnului stilizeaza coada animalului cu un cerculet deasupra caruia se afla o curba mare; in spirit grafologic, este vorba de o miscare ce pleaca dintr-un centru si se indeparteaza de el cu amplitudine; daca ne uitam mai de aproape, observam ca in aceasta schita grafica este cuprinsa intreaga noblete stralucitoare a semnului.
Pentru a intelege bine Leul, trebuie sa-1 situam genetic in structura Zodiacului. In calitatea sa de al cincilea semn marcheaza o etapa precisa din cucerirea umana. Simbolic, daca Berbecul e spermatozoidul, Taurul, ovulul, daca Gemenii reprezinta unirea lor, iar Racul gestatia, Leul semnifica iesirea la lumina, nasterea, aparitia unei unitati noi. In Rac, omul este legat de mama prin cordonul ombilical. In Leu, el isi dobindeste autonomia; se naste ca celula personala. Individualitatea sa se intrupeaza concomitent cu aparitia constiintei. Cucerirea cea mai importanta, cand aparitia lui "Eu" in limbaj dezvaluie nasterea vointei si a libertatii personale. Este si momentul aparitiei omului ca fiinta sociala.
Leul apartine esentei elementului Foc. In trinitatea zodiacala a acestui element, isi are locul, ca FOC-FIX, intre Focul-cardinal al Berbecului si Focul-mutabil al Sagetatorului. Trei termeni succesivi ai aceleiasi stari: scanteie-flacara-cenusa; trei aspecte diferite ale aceleiasi manifestari: caldura-lumina-fuziune. Fata de Focul nediferentiat din Berbec, forta animalica, impulsiva, spontana, haotica, creatoare si distrugatoare, oarba si sublima si de Focul epurat, destinat pornirilor spirituale din Sagetator, semnul matur al Leului reprezinta focul stapanit, flacara domesticita, forta de foc individualizata, consacrata puterilor Eului, mobilizata de o vointa dirijata. Raportata la inima care, in "Omul-zodiac", e organul acestui semn, zodia Leului reprezinta forta centrala, reglementatoare si iradianta care comanda intreaga economie interioara.
Fata in fata cu Leul se afla Varsatorul, opusul sau polar. Dialectica respectiva traseaza drumul de parcurs intre independenta si Libertate, intre acceptarea de sine si acceptarea celuilalt. Aici este vorba de cultul vointei Mele suverane; in fata se afla sacrificiul imbogatitor, implinirea in sensul vointei Tale. Este evident asadar ca, daca stadiul leonin este, psihologic vorbind, o etapa de culminatie, analoaga maretiei amiezelor de vara, el nu este decat o faza ce se cere depasita pentru implinirea integrala a conditiei umane.
Era de asteptat: astrul atribuit Leului e Soarele. Stapinului i se aduc toate onorurile. De la unul la altul, aceleasi ecouri isi raspund: semn zodiacal si astru al vietii, focului, caldurii, luminii, iradierii, stralucirii etc. Inima este pentru astru ceea ce este si pentru zodie.
O inrudire astrala atat de augusta nu poate decat sa-i maguleasca pe nativii din zodie, "fii ai soarelui". Cu toate acestea, orice e relativ, atat in cer, cat si pe pamint. In pofida uluitoarei sale grandori, la scara planetara, Soarele nu este, ca stea, decat un mic punct in univers, o pulbere in galaxie. Si totul e dialectic. Asociat cu carul Soarelui, Leul intruchipeaza apoteoza zilei si a luminii. Oricat ar fi insa de interesanta, aceasta relatie nu trebuie sa ne constringa sa o ridicam in slavi si sa desconsideram noaptea si intunericul: ziua, nu vedem decat un soare; noaptea ne arata milioane...
La toate popoarele, astrul zilei a facut obiectul unui cult divin, adesea asociat chiar cu viata sociala si religioasa; astru al luminii, el este in acelasi timp si simbolul spiritului, al luminii launtrice, al divinului din noi. In Grecia, zeul solar Apollo era inzestrat cu toate atractiile tineretii, fortei si gratiei.
Nu mai este nevoie sa argumentam influenta considerabila exercitata de Soare asupra Pamintului. Lumina lui conditioneaza functia clorofiliana a plantelor, iar caldura lui dirijeaza toate manifestarile vietii organice. El este arbitrul anotimpurilor si principiul tuturor energiilor utilizabile. Tot el se afla la originea furtunilor magnetice, a aurorelor boreale si a curentelor telurice. Furtunile si eruptiile fantastice care se produc la suprafata lui si pe care ne-am obisnuit sa le numim pete solare provoaca perturbari in energia de iradiere a astrului. Fiecare valvataie solara se traduce printr-o recrudescenta a diverselor dezordini: crize sociale, accidente, sinucideri, crime, mortalitate crescuta... ca si cum insasi planeta noastra ar fi intr-o stare de febra; s-a ajuns chiar la a pune in paralel curbele activitatii solare si graficele epidemiilor, ale productiei forestiere, viticole, cerealiere, industriale... In fine, ultimele statistici stabilesc un raport destul de precis intre repartitia razboaielor si revolutiilor si amplificarea petelor solare.
Din unghiul de vedere astro-psihologic, Soarele simbolizeaza instanta psihica pe care psihanalistii o numesc Supraeu, adica acea functie a fiintei umane care, pe tot parcursul vietii, perpetueaza directivele morale si interdictiile derivate din educatie, mai ales sub influenta tatalui. Este un soi de jandarm interior, de controlor al psihismului care pretinde renuntari in zona instinctelor si face sa prevaleze valorile societatii. Dar desi acest jandarm poate fi benefic, devenind o mare parghie spirituala, el poate fi si malefic, tiranizandu-1 pe cetateanul onest si ducandu-l la nevroza sau chiar la psihoza (cand Soarele este foarte disonant la nastere). Fata de Luna care reprezinta natura, Soarele intruchipeaza deci, in fiecare dintre noi, cultura; daca astrul noptilor personifica viata infantila, arhaica, emotiva, astrul zilei reprezinta apartenenta la societate, latura celor mai mari exigente, punctul aspiratiilor celor mai elevate, al pretentiilor celor mai importante. Zona solara a psihismului defineste intregul program al Apollinicului: este zona in care revendicarea constiintei este dintre cele mai vehemente, unde lupta contra somnului vietii si a betiei instinctelor e constanta , unde batalia dusa de fiinta spirituala e cea mai crancena. Este zona deplinatatii constiintei si a angajarii, a constiintei creatoare. A trece de la etajul lunar copilaros la etajul solar adult, inseamna a te educa infruntand si vrand sa frecventezi ceea ce James numeste "linia celei mai mari rezistente": rezistenta la automatisme, la sugestie, la neastamparul instinctului, la emotivitate, privatiuni consimtite, supuneri, franari. Viata solara, este, in cele din urma, viata rafinata si sublimata, chipul complex oferit de personalitate in sintezele sale elevate. Inaltat la stadiul solar, individul dispune de deplinatatea facultatilor sale, se bucura de integritatea fortelor, isi implineste particularitatea individuala in unitatea psihismului total, nu-si mai suporta soarta, ci isi implineste menirea. Devine atunci un centru creator, un soare. In istorie, vedem adesea ridicandu-se din mase ori din stat un erou national, un tip de actiune sau de sensibilitate care se impune ca un model exceptional de atragator si cizelat din mii de indivizi, concetateni imitatori: un cavaler, un condottiere, un indragostit romantic, un self-made man... Soarele este cel care simbolizeaza rolul acestor modele oficializate de succes; el simbolizeaza preceptele, idealurile, principiile societatii dupa care indivizii isi fixeaza conduita. Soarele este Eroul care modeleaza omenirea prin exemplul sau, prin succesele, prin ispravile sale. Numeroase mituri presupun o conceptie funciar eroica despre Soare: asemeni razboinicilor din marile epopei, Surya si Helios isi mana carele la care sunt inhamati niste cai focosi. Mircea Eliade a constatat ca predomina cultul solar acolo unde, gratie regilor, eroilor, imperiilor, "istoria este in mers". Dupa ce a remarcat solarizarea frecventa a Fiintelor Supreme,el constata afinitatea teologiei solare cu elitele: suverani, initiati, eroi; hierofaniile solare tind sa devina privilegiul unei minoritati de "alesi". Arbore al vietii- Rege - Dumnezeu, aceasta e de altfel formula mitologiei solare.
In raport cu implinirea aceasta, semnul e doar rareori la inaltimea astrului. Daca "regele animalelor" simbolizeaza ceea ce este regal in viata psihica, ceea ce este mai nobil in instinct, Leul intruchipeaza prea adesea forma inferioara a fiarei oarbe, iar tipul Leu sucomba in fata fortelor pe care nu le poate domestici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu