luni, 4 aprilie 2011

NOI CONSTRUIM REALITATEA

                         FII CEEA CE DORESTI SA FII

”Un ziarist mi-a povestit ca marele nostru savant, Robert Millikan, i-a spus odata ca el îsi fixase un scop la o vârsta frageda, când era înca foarte sarac si nerecunoscut în domeniul în care avea sa-si faca mai târziu un mare nume. Si-a condensat visul de maretie si siguranta într-o afirmatie simpla, afirmatie ce implica faptul ca visul sau de maretie si siguranta era deja realizat. Apoi, si-a repetat afirmatia lui însusi iar si iar, pâna ce ideea de maretie si siguranta i-a umplut mintea si a alungat toate celelalte idei din constienta lui. Se poate ca aceste cuvinte sa nu fi fost ale dr. Millikan întocmai, dar sunt cele care mi s-au transmis mie si citez, „Am un venit  generos, regulat si sigur, pe masura integritatii si avantajelor reciproce”.

Dupa cum am spus în mod repetat, totul depinde de atitudinea noastra fata de noi însine. Ceea ce nu afirmam ca fiind adevarat nu se poate dezvolta în viata noastra. Dr. Millikan si-a scris visul de maretie si siguranta la persoana întâi, timpul prezent. El nu a spus, „Voi fi maret; voi fi asigurat”, caci asta ar fi sugerat ca nu era maret si asigurat. În schimb, si-a facut visul de viitor un fapt actual. „Am”, spunea el, „un venit generos, regulat si sigur, pe masura integritatii si avantajelor reciproce”.

Visul de viitor trebuie sa devina un fapt actual în mintea celui care cauta sa îl realizeze. Trebuie sa experimentam în imaginatie ceea ce am experimenta în realitate atunci când ne vom realiza scopul, fiindca sufletul ce se imagineaza pe sine într-o situatie accepta rezultatul actului imaginar. Daca nu se imagineaza pe sine într-o situatie, va fi vesnic lipsit de rezultate. Este scopul acestor învataturi acela de a ne ridica la o stare de constienta mai înalta, de a stârni mai-marele din noi în credinta si afirmare-de-sine, caci stârnindu-ne mai-marele din noi, devenim învatatorul si vindecatorul nostru.

Cel dintâi cuvânt al îndreptarii ori vindecarii este întotdeauna, „Ridica-te”. Daca va fi sa întelegem motivul acestui îndemn constant al Bibliei, sa „ne ridicam”, trebuie sa recunoastem ca universul, înteles launtric, este o serie infinita de niveluri, iar omul este ceea ce este potrivit locului în care se afla în acea serie. Pe masura ce ne înaltam în constienta, lumea noastra se remodeleaza pe sine în armonie cu nivelul la care ne situam. Celui ce se ridica din rugaciune un om mai bun, rugaciunea înseamna ca i-a fost ascultata. Pentru a ne schimba starea actuala, si noi, precum dr. Millikan, trebuie sa ne înaltam la un alt nivel de constienta. Aceasta înaltare se realizeaza prin afirmarea ca suntem deja ceea ce vrem sa fim, prin asumarea sentimentului dorintei împlinite.

Drama vietii este una psihologica, pe care o facem sa se desfasoare prin atitudinile noastre, mai degraba decât prin faptele noastre. Nu e scapare din situatia noastra actuala, oricare ar fi aceea, decât printr-o transformare psihologica radicala. Totul depinde de atitudinea noastra fata de noi însine. Ceea ce nu vom afirma ca fiind adevarat despre noi nu se va dezvolta în vietile noastre.

Auzim multe despre omul umil, „cel blând” sau „cel sarac cu duhul”, conform Bibliei – dar ce se întelege printr-un om blând? El nu e presul proverbial cel sarac si aplecat, asa cum e el conceput în general. Oamenii care se fac a fi precum viermii în proprii lor ochi si-au pierdut viziunea asupra vietii în asemanarea careia cu adevarat este rostul spiritului de a-si transforma viata aceasta. Oamenii ar trebui sa-si ia masurile nu din viata asa cum se vede, ci de la oameni precum dr. Millikan, care, desi sarac si neconsacrat, a îndraznit sa-si asume ca avea „un venit generos, regulat si sigur, pe masura integritatii si avantajelor reciproce”.

Asemenea oameni sunt blânzii din evanghelii, cei care vor mosteni pamântul. Orice concept de sine mai prejos decât însusi idealul ne priveaza de aceasta mostenire. Fagaduinta este, „Fericiti cei blânzi, ca aceia vor mosteni pamântul” [Matei 5:5, Psalmi 36/37:11]. În textul original, cuvântul tradus prin blând este opusul cuvintelor ranchiunos, mânios. Are întelesul de a deveni „îmblânzit” precum se îmblânzeste un animal salbatic. Dupa ce mintea e îmblânzita, poate fi asemanata unei vite, despre care se spune, „Iata vita aceasta. Am aflat-o arbust salbatic, a carui grozava putere s-a rasucit  în ramurele razlete. Dar am tuns rasadul si s-a domolit din risipa de frunze fara rost, si s-a egat precum îl vezi în acesti ciorchini curati si plini, pentru a rasplati mâna ce cu întelepciune l-a ranit” [Robert Southey, „Thalaba the Destroyer: A Rhythmical Romance”, 1801].

Un om blând este un om auto-disciplinat. Este într-atât de disciplinat încât vede numai ce-i mai frumos, gândeste numai ce-i mai bun. El este cel care împlineste îndemnul, „fratilor, câte sunt adevarate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gândul” [Filipeni 4:8].

Ne înaltam la un alt nivel de constienta, nu fiindca ne-am înfrânat patimile, ci fiindca ne-am cultivat virtutile. Cu adevarat, un om blând este un om ce are control complet asupra dispozitiilor sale, iar dispozitiile sale sunt cele mai înalte, fiindca el stie ca trebuie sa-si mentina o dispozitie înalta de va fi sa umble în tovarasia celor înalti. Este credinta mea ca toti oamenii pot, asemenea dr. Millikan, sa-si schimbe cursul vietilor lor. Cred ca tehnica dr. Millikan de a face din dorinta sa un fapt actual pentru el însusi este de mare importanta pentru orice cautator al „adevarului”.

Este, de asemenea, scopul sau înalt în a produce „avantaje reciproce”, adica, inevitabil, scopul nostru, al tuturor. Este cu mult mai simplu sa imaginam binele tuturor decât sa fim pur egoisti în imaginarea noastra. Prin imaginatia noastra, prin afirmatiile noastre, ne putem schimba lumea, ne putem schimba viitorul.

Daca esti atent, vei observa în acest mesaj ecoul sau raspunsul rapid la fiecare dispozitie de-ale tale si vei fi capabil sa-l aplici în împrejurarile vietii tale zilnice. Când suntem siguri de relatia dintre dispozitii si împrejurarile din viata noastra, primim cu drag ceea ce ne iese în cale. Stim ca tot ce întâlnim este parte din noi. În crearea unei noi vieti, trebuie sa începem cu începutul, cu o schimbare de dispozitie. Fiecare dispozitie înalta a omului este deschiderea usii spre un nivel superior pentru el.

Haideti sa ne modelam vietile dupa o dispozitie înalta, ori dupa un grup de dispozitii înalte. Individualitatile, la fel ca si grupurile, cresc spiritual proportional pe masura ce se pozitioneaza pe un nivel si mai înalt. Daca idealul lor este coborât, si ei se cufunda în adâncurile acestuia; daca idealul lor este pe culmi, ei sunt ridicati la înaltimi de neimaginat. Trebuie sa ne mentinem o dispozitie înalta de va fi sa pasim alaturi de cei înalti; si înaltimile au fost menite locuirii.

Toate formele de imaginatie creativa implica elemente de traire launtrica, de simtire. Trairea launtrica este fermentul fara de care nicio creatie nu e posibila. Nu e nimic gresit în a dori sa ne transcendem starea actuala. Nu ar exista progres în lumea asta, de n-ar fi insatisfactia omului în ceea ce-l priveste. E firesc sa cautam o viata personala mai frumoasa; e bine ca ne dorim o mai mare întelegere, o mai buna sanatate, o mai solida siguranta. Este consemnat în capitolul saisprezece al Evangheliei Sfântului Ioan, „Pâna acum n-ati cerut nimic în numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina.” [:24]

O reînviere spirituala este necesara omenirii, dar prin reînviere spirituala înteleg o atitudine religioasa adevarata, una în care fiecare individ, el însusi, accepta provocarea întruparii unei mai înalte valori de sine, asa cum a facut dr. Millikan. O natiune nu poate da dovada de o întelepciune mai mare în întregul ei decât cea care genereaza din oamenii care o alcatuiesc. Din acest motiv, eu personal am propovaduit mereu auto-perfectionarea stiind ca, de ne vom stradui în acest tip de auto-ajutorare, adica sa întrupam un nou si mai înalt concept de sine, atunci orice ajutor de alta natura ne va fi la dispozitie.

Idealul caruia îi servim si pe care speram sa îl obtinem este pregatit pentru o noua încarnare; dar, daca nu-i oferim descendenta umana, e incapabil de a se naste. Trebuie sa afirmam ca suntem deja ceea ce speram sa fim si sa traim ca si când am fi, stiind, precum dr. Millikan, ca asumptia noastra, desi falsa pentru lumea de afara, daca persistam în ea, se va întari în fapt.

Omul perfect nu judeca dupa aparente; el judeca „dupa judecata dreapta” [Ioan 7:24, 8:15; Galateni 2:6; 1Samuel/1Regi 16:7 etc.]. El se vede pe sine si pe altii asa cum doreste ca el si altii sa fie. El aude ce vrea sa auda. El vede si aude numai binele. El cunoaste adevarul, si adevarul îl face liber si îl conduce spre bine. Adevarul va elibera întreaga omenire. Asta e reînvierea noastra spirituala. Caracterul este în mare masura rezultatul directiei si persistentei atentiei voluntare. „Gândeste drept, si gândurile tale vor satura foamea lumii; Vorbeste drept, si fiece cuvânt de-ale tale va fi o samânta roditoare; Traieste drept, si viata ta va fi un crez nobil si maret.” [Horatio Bonar, 1808-1889]
        
Neville Goddard

Trimiteți un comentariu