Balanta- Portret psihologic

Placerea de a placea

Fericit copilul care se naste sub echilibrul perfect al bratului balantei .... spunea poetul latin Manilius. Situat in mijlocul Zodiacului, tipul Balanta se manifesta pe o claviatura psihologica ce il mentine la egala distanta intre sunetele grave si cele acute, iar masura sa este media. Daca, in plus, constelatia nu este disonanta, talerele sale interioare nu oscileaza decat in cadrul nuantei indispensabile, echilibrul facandu-1 egal cu sine insusi. Este asadar un personaj care nu se prea preteaza la un portret pitoresc si mai putin la nararea unui caracter dramatic. Dar aparentele nu trebuie sa insele: "ceea ce e viu" este intotdeauna atragatar, oricare i-ar fi forma, iar universul subtil - fiindca e armonios - al Balantei are aspectete sale atragatoare.

Un nervos sanguin

Daca vrem sa-i sesizam substanta prima, ne trezim in prezenta a doua temperamente opuse care se echilibreaza.

Acest tip autumnal se impartaseste vizibil din valorile specifice anotimpului sau, care semnaleaza declinul manifestarilor organice si diminuarea elanului vital. Se simte aici prezenta lui Saturn exaltat in aceasta zodie. Un temperament nervos isi face deci aparitia sub infatisarea obisnuita a unei firi delicate, fine. Corpolenta poarta pecetea acestei subtieri vitale; in fata insuficientei de muschi si de came, intreaga incarcatura a vietii le incumba nervilor. Contraponderea stabilizatoare a materiei nu amortizeaza destul socul impresiilor, astfel ca vibratiile sensibilitatii dobindesc o anume acuitate. Bratul de balanta interior nu inceteaza deci sa oscileze, ca si cum s-ar afla intr-un echilibru instabil si acuza cea mai neinsemnata variatie, din interior ca si din exterior.

In plus, acest tip uman evadeaza din materie si exalteaza ceea ce se elibereaza din ea. Nu este fiinta realitatii concrete: instinctiv, se desprinde de gravitate si de densitatile grosolane prin rafinamentul firii sale nervoase. Are nevoie de o viata cernuta, iar epurarea materiei ii reduce realitatea la aspectele cele mai fine si mai aeriene. In fondul sau saturnian datorat temperamentului nervos ajunge in universul unei firi venusiene care face din el si un sangvin atmosferic, menit sa se implineasca, prin schimburi alcatuite din fluiditate, gratie mediului ambiant.

Conjunctia dintre daruirea tineretii (Venus) si epuizarea vietii (Saturn) face din acest tip un nervos expansiv si in acelasi timp un sangvin care si-a pierdui bogatia plastica, precum si culorile si abundenta; el este simultan un sangvin imbatranit si un nervos juvenil. Il vom vedea ezitand intre spontaneitate si meditatie, intre parasirea de sine si teama, intre chemare si retragere in fata vietii ...

Un sentimental

O functie psihica principala il orienteaza in viata: sentimentul. Lumea este sesizata prin activitatea sa predominanta, adica sub aspectul placerii sau al neplacerii. Nativul traieste cu obiectele si oamenii intr-o relatie care, mai presus de orice, ii este agreabila sau dezagreabila. "Simte" lucrurile inainte de a le intelege, deoarece viata nu are pret decat in masura in care intra in ea si sentiment. A trai inseamna pentru el a se simti in afinitate electiva, a iubi...

Daca Balanta inclina in partea extraversiunii, nativul se implineste in simpatie; se simte legat de lume printr-o intreaga retea de legaturi, de afectiuni, de a da frau liber elanurilor generoase care il arunca in bratele unui seaman. Este sociabil, deschis, comunicativ, agreabil si adesea chiar de o gentilete cu totul deosebita, ceea ce-i da stralucire, un farmec discret si o gratie naturala. Se hraneste din contactul cu ceilalti iar pasiunea sa insufleteste tot ce atinge prin caldura sa comunicativa. Stie deci sa cistige inimile si sa-si apropie oamenii, pe masura nevoii sale de simpatie. Acest ospitalier este de altfel un spontan a carui ospitalitate se extinde in evantai asupra intregului sau anturaj, mai apropiat sau mai indepartat. Ajuns intr-un loc nou, creeaza in jurul sau atmosfera de schimburi care ii este necesara. Primejdia, pentru o asemenea fire care nu poate trai fara afectiune si contacte, este de a se lasa absorbita de fiintele de care se leaga si de a se supune prea mult influentei lor, molipsindu-se de atmosfera mediului in care se proiecteaza.

Daca predomina talerul introversiunii, sentimentele sunt precumpanitoare, dar se emancipeaza oarecum de legatura lor cu obiectul care le inspira si se subiectivizeaza. Intensitatea acumulata a pasiunii creeaza uneori in jurul acestui tip o atmosfera stranie. Acesta se concentreaza asupra unei singure persoane, in loc sa se extinda cu gratie, ca in cazul extroversiunii. Daca trairile sunt mai intense, sunt in acelasi timp si mai fragile, datorita nelinistii in care il obliga pe nativ sa traiasca; de aceea el se retrage, ca sa evite duritatea lumii exterioare. Nativul este rezervat, tacut, are o dispozitie mereu egala, ceea ce ii confera un calm agreabil; dar suprafata sa aparent linistita ascunde pasiuni acute cu o sensibilitate mai mult sau mai putin dureroasa.

Pictorii Boucher si Watteau ilustreaza cum nu se poate mai bine cele doua tipuri de sentimentali. Cit despre Balanta, ea inclina spre extroversiune sau introversiune, in functie de predominanta Soarelui sau a Lunii, a lui Jupiter sau a lui Saturn. Oricum, si la unul si la celalalt, nevoia de a-si deserta inima domina, cu inclinatia spre emotionare, iar sentimentul ajunge intr-o lume in care delicatetea rafinata, blindetea si bunatatea aduc pacea inimii: in amurgul vietii noastre vom fi judecati dupa iubire (Sfintul Ioan al Crucii).

O faptura sociabila

Exista oare cineva mai sociabil decat el? Daca tipul nostru este atit de omenos si exprima acest lucru cu atata tact, asta se intimpla nu numai pentru ca pasiunea ii umple sufletul, ci si pentru ca legaturile lui cu lumea au ceva organic. Nu poate sa nu-si simta legatura cu celalalt ca fiind intemeiata din interior, "celalalt" traind in sufletul sau cu propria sa greutate pe care o pune in balanta alaturi de a lui; de aceea poate sa se puna atat de usor in locul celuilalt. Firul care il leaga de lume trece deci prin centrul sau interior, este asadar de inteles ca atitudinea sa il face sa apartina societatii si sa se contopeasca in situatiile create. In consecinta, e perfect adaptabil; in orice situatie, invata in mod firesc sa se acomodeze cu evenimentele, sa se modeleze dupa imprejurari si raspunde nevoii mediului si a momentului - asa precum o linie plina s-ar ajusta dupa un relief - cu toata supletea ce il caracterizeaza. Evoluand conform normelor si masurilor admise, stie ce asteapta colectivul de la el si are o mare capacitate de a opera armonios in grupul unde traieste. Simtul social il impinge sa adere cu cea mai mare naturalete. Aceasta naturalete, facandu-i si pe ceilalti sa se simta in largul lor, este expresia unei relatii armonioase, care si-a gasit un teren propriu: oratorul si auditoriul sau, indragostitul si iubita sa ...

Instinctul social poate desigur sa ia forme mai putin fericite. Daca tipul Balanta este atat de prevenitor si de plin de menajamente, e pentru ca simte si o mare nevoie sa placa, asociata cu "placerea de a face placere". Desigur, nu face parte dintre acei care, oferind cadouri, "nimeresc intotdeauna alaturi", fiindca nu il vizeaza niciodata pe celalalt: stie sa faca placere. Dar aceasta inclinatie satisface adesea o dorinta feminina de a fermeca, deoarece nativul cunoaste placerea de a seduce care nu rezista niciunei femei frumoase, niciunui cuvint de duh, niciunei "aranjari" a adevarului... Cel slab, care nu poate placea nici prin inima si nici prin spirit, se va folosi chiar de artificii, mai cu seama de artificiul linguselii. Se simte la el, ca o nevoie imperioasa, satisfactia de a fi laudat, apreciat, aprobat si nimic nu-1 copleseste mai mult decit parerea favorabila a celorlalti.

Justa masura

Reglarea unei asemenea fapturi vine deci din afara, din nevoia profunda de a se simti in acord cu ceilalti. Este opusul originalului, al celui care se singularizeaza; nu se simte bine decat daca este "in nota" sau in continuitate cu mediul.

Tipul Balanta face primii pasi in invatarea concesiilor, in cautarea unui termen mediu si acceptarea unui compromis. Mai mult ca oricine, se acomodeaza cu defectele semenului sau si duce toleranta pana la un punct extrem. In plus, stie sa ierte si o face cu atat mai usor, cu cat iubeste pacea. Intelege sa nu abuzeze de nimic si sa actioneze intr-un spirit de moderatie. Important pentru el este sa nu para niciodata rau, sa nu provoace nimanui nici cel mai mic neajuns. Intotdeauna e in cautarea unor solutii echitabile si a unui echilibru acceptabil pentru toti, prin punerea in practica a politicii de acorduri in spiritul dreptatii. Balanta a devenit simbolul Justitiei, dar efigia ei pune de obicei in prezenta o balanta foarte mica si o spada extrem de lunga... De fapt, nu exista nimic sever si justitiar in grija sa de echitate, intemeiata pe un simtamint moralizator, si nu pe o gindire punitiva; justitia sa "sentimentala" nu presupune niciodata ideea de maltratare: este un ideal uman spre care trebuie sa tinda orice fiinta.

Daca acest tip isi gaseste echilibrul in raporturile de complementaritate, el are si o balanta interioara care ii regleaza oscilatiile: unul din talere urca atunci cind celalalt coboara. La el, mai mult ca la oricare altul, orice actiune isi are replica intr-o reactie echivalenta, si orice exces e compensat de un exces contrar, desi nativii se mentin indeobste departe de excese. Placerea este proportionala cu neplacerea pe care o suprima; distractia este apreciata dupa munca, la fel cum odihna este gustata dupa efort, prelungirea unei aceleiasi stari aducand cu sine plictiseala si dezgustul. Totul se compenseaza si nimic nu este perceput in afara alternantelor indispensabile oricarui echilibru. Aceasta reglare interioara este, ca sa spunem asa, instinctiva; ea nu este comandata sau impusa in mod natural, chiar daca nativul are constiinta de a-si cantari in fiecare clipa actele vietii.

O vointa zdruncinata

Nu incape indoiala ca tipul Balanta este, in deplina acceptiune a termenului, o fiinta "de bunavointa". Dar nu degeaba se afla Soarele in cadere in zodia aceasta: vointa propriu-zisa e pusa la grea incercare.

Se situeaza exact la antipodul Berbecului, care propovaduieste lupta pentru viata, ca o fiinta a aurorei care isi contempla intregul elan desfasurat in fata sa. Sub semnul crepusculului de toamna, al implinitului, al declinuiui vital, tipul Balanta se prezinta ca un decadent, elegant si rafinat, "de rasa aleasa"; are calitatile si defectele corespunzatoare. Gafiind repede de oboseala, nu "rezista" in fata obstacolului. Cei doi astri care sunt "slabi" in zodie sunt Soarele si Marte (cadere si exil), adica planetele masculine, in timp ce feminina Venus e predominanta. Aceasta polarizare convine femeii, care infloreste repede sub acest semn zodiacal; nu acelasi lucru se intampla cu barbatul, a carui virilitate scade, in timp ce-i creste feminitatea. Ceea ce ii lipseste in primul rand este forta de agresivitate combativa. Lipsit de mijloacele de atac, de un resort ofensiv, de o vointa de afirmare, e opusul unui cuceritor si e inclinat sa caute facilitatea.

Dar desi nu stie sa inceapa lucrurile, desi ii vine greu sa se decida sa intre in actiune, este, dimpotriva, opusul Berbecului, care nu-si duce actiunile pana la capat. intr-adevar, are darul remarcabil sa infloreasca: este acea ultima raza de soare care face sa se desprinda fructul de arbore. De aceea, desi ii lasa pe ceilalti sa i-o ia inainte la executarea unor lucrari grele, soseste la timp ca sa finiseze opera si sa-i dea nota justa care face din ea un lucru desavarsit. Isi are deci locul in jocul vietii, iar rolul lui nu e neglijabil. Dar nu e mai putin adevarat ca nu lupta destul cu realul, in aerul liber al actiunii, pe marile circuite ale vietii, cu soarele, ploaia si vantul care dau substanta gandurilor si trupului, Fiinta aceasta, e adevarat, a luat alt drum, pe cel al fragilitatii: parasirea vointei de putere in profitul rationamentului estetic, spiritual, care la o faptura slaba devine pretiozitate, rococo, sensibilitate mofturoasa...

In plus, fiinta asta plina de bunatate nu stie sa spuna nu. Amabilitatea proprie o dezarmeaza: are vesnic de facut un serviciu, un hatar, si nu vrea sa inceteze sa placa. Atunci, cum sa enunte un nu decisiv in fata celui care are un drept legitim sau care trezeste simpatia? Morala sa amabila este foarte des vinovata, in masura in care il duce la sacrificarea intereselor personale. Or, deoarece este o persoana cu care te poti intelege usor, esti tentat sa abuzezi. El trebuie deci sa-si intareasca apararea ca sa nu abdice de la personalitatea proprie, lasandu-se devorat de lume. Desigur, traieste in buna intelegere cu toti si accepta, la nevoie, compromisuri dezavantajoase: ca sa aiba pace. Si-a pilit unghiile, si-a inclestat dintii, si-a varat arma in teaca; agresivitatea, pe care si-o refuleaza mai mult sau mai putin fiindca il sperie si o considera nedemna de etica sa, de idealui sau uman ii da de furca. Dar un asemenea pacifism intemeiat pe refuzul instinctului il duce prea des la defetism. Oscar Wilde a vazut corect: “Ne socotim generosi cind imprumutam vecinului virtuti al caror beneficiu il scontam... Cand nu vezi raul nicaieri, pacifismul e usor”. Dar daca tipul Balanta vrea sa se imbogateasca si sa acceada la o mai mare valoare, trebuie sa se antreneze la un pacifism mai vigilent, mai voluntar, care nu se teme sa infrunte obstacolul: pacea este un echilibru care se castiga, o cucerire.

Magarul lui Buridan

Balanta tipului nostru e astfel alcatuita, incat in fata talerului impulsului se afla cel al inhibitiei: dorinta si teama, elan si retinere... Cum sa nu fie sovaielnica vointa sa? Nativul cantareste, in toate argumentele pro si contra, si face un pas inainte si altul inapoi. intotdeauna, spontaneitatea si reflectia, atractia si respingerea, sau invers, dar vesnic cei doi timpi contrari care tind sa se anuleze impingandu-1 pe nativ la indecizie! Nimic nu-1 pune mai mult in incurcatura decat sa fie plasat in fata alegerii dintre doua lucruri care il tenteaza paralel, lucru frecvent. Uneori este un adevarat supliciu sa-1 vezi oscilind intre doua tentatii, fara sa se poata decide.

Aceasta situatie psihica evoca tocmai cazul magarului lui Buridan, la fel de presat de sete si de foame si plasat la distanta egala de o caldare cu apa si un maldar de fan; incapabil sa se hotarasca intre a bea sau a manca, in fata unei duble si egale atractii imobilizatoare, magarul moare pana la urma de sete si de foame... Psihologul evoca tocmai "complexul magarului lui Buridan" in cazul persoanelor care cad victime atitudinii de indecizie prin ambivalenta si sunt condamnate mai mult sau mai putin la inactiune. Evident, tipul Balanta este in mod special predispus la asta. Zodia il produce atat pe nedecisul bogat, coplesit de motive si de propuneri pe care cu greu ajunge sa le sintetizeze, cat si pe nedecisul sarac, imobilizat pe cele doua biete note de pro si contra. Astfel devine faptura semitonurilor, a pozitiilor caldute, a atitudinilor "capra-varza" care sfarsesc pana la urma prin a-1 plasa in general "intre ciocan si nicovala". Este genul de esec care il ameninta daca nu reuseste sa-si asume rolul de arbitru sau sa se situeze ferm de o anumita parte.

In conflict cu sine insusi in aceasta dezbatere interioara, tipul Balanta trebuie sa recurga mereu la forta sa de arbitrare: sentimentele. Trebuie sa lase sensibilitatea sa vorbeasca pana cand va gasi drumul spre afinitatile sale elective. Abia dupa aceasta libera elaborare isi afla in sfarsit centrul de greutate, conditie a victoriei. Ca sa vrea, trebuie mai intai sa iubeasca...

Inteligenta

Desi acest caracter este bun, e si slab totodata; dar deficienta voluntara e compensata de o inteligenta deosebit de deschisa, care se straduieste sa remedieze insuficientele Eului.

Aceasta deschidere a spiritului provine in special din darul "de a vedea si binele si raul" atunci cand se infrunta doua puncte de vedere. inzestrat mai ales ca sa compare, sa cantareasca, sa stabileasca relatii, sa conchida asupra unor masuri de luat sau sa faca apropieri, acest spirit are in primul rind probitate; se vrea cinstit si impartial.

Aceasta dispozitie intelectuala duce la toleranta; ea produce spiritul conciliant care propovaduieste concordia; dar tot ea produce si spiritul "larg" care cauta concilierea neconciliabllului sau care admite mai mult decat ar trebui sa admita.

Dar daca acest spirit este intelegator, el simte in acelasi timp si o anume fervoare de comunicare; cand are ceva de spus, simte si nevoia sa se faca bine inteles, exprimindu-se limpede. Fiindca, daca trebuie sa-i intelegi pe ceilalti, este important si sa stii sa te faci inteles de ei.

Aceasta inteligenta este deci neaparat umana. Se situeaza la fel de departe de fanatism ca si de nihilism; deoarece se sprijina pe sentimente, nu e dogmatica. Adevarul ei consta intr-un sortiment de puncte de vedere; accede la ele facand imprumuturi diverse de la doctrine diferite si chiar opuse; retine propunerile si punctele de vedere, rotunjind unghiurile ca sa poata asambla piese straine, care formeaza intre ele o sinteza greu de acceptat. Dar va accepta intotdeauna sa piarda o idee ca sa salveze un om.

Mai este oare nevoie sa adaugam ca inteligenta aceasta produce liber cugetatorii? Dar cat valoreaza oare libertatea de caracter? Acolo unde tipul inferior nu stie ce hotarire sa ia, sau incearca sa se eschiveze de la toate hotararile, tipul superior se straduie, intr-un suprem efort, sa sudeze ganduri pe care epoca sa le divida: Erasm intre Catolicism si Reforma, Bossuet - preot si cartezian - intre Biserica si Galicanism.