duminică, 14 aprilie 2013

Berbec - Profesii



 
Tentaţia şefiei - Orientare
În general, tânărul Berbec nu îşi face probleme în privinţa orientării profesionale. Îşi manifestă foarte devreme preferinţele, deoarece se simte chemat spre o carieră care îi atrage, fie că i se potriveşte, fie că nu.
Se simte prea muscular ca să nu se îndrepte spre o profesie în care să se poată cheltui şi să dea toată măsura presiunii sale motrice. Temperamentul îi comandă să aleagă o muncă ne sedentara şi chiar o activitate care implică exerciţii fizice.
Îi trebuie, în primul rând, o activitate care să-i stimuleze nevoia de noutate, bunăoară tipul de muncă polivalentă, variată sau itinerantă.
Desigur, se va simţi şi mai în largul său dacă profesia îi va da ocazia să înfrunte vreun pericol, să-şi arate vitejia, să facă vreo ispravă, să satisfacă senzaţii tari. O meserie e frumoasă, în ochii lui, dacă este o aventură în care poate să rişte.
Nu e de mirare dacă vrea să se lanseze într-o corporaţie nou creată, ai cărei specialişti sunt încă puţini la număr şi ale cărei debuşeuri abia se întrezăresc. Berbecii sunt cei care dau năvală spre profesiile de avangardă şi ocupă primele locuri; în felul lor sunt călăuze, dacă nu chiar persoane exemplare.
Ceea ce contează pentru astrolog nu e atât eticheta profesională, cât rolul jucat în cadrul meseriei. Or, Berbecul simte nevoia să joace un rol pe linia generală a animatorului, a celui care-i antrenează pe ceilalţi la acţiune, a conducătorului, a cercetaşului, a precursorului, a renovatorului, a şefului... Cu condiţia să fie considerat ca atare, îşi va ocupa locul cu sentimentul (indispensabil) că se află în elementul său.
Dacă admitem cifra de aproape treizeci de mii de meserii recenzate oficial, este de la sine înţeles că nu poate fi vorba să le enumerăm pe toate cele care îi convin unui Berbec. Cel mult se pot schiţa câteva linii directoare în ordinea sectoarelor profesionale caracteristice. în acest sens ne vom inspira dintr-o categorie profesională furnizată de testul lui Szondi: profesiile sadice. Incontestabil, Berbecul este un tip agresiv; meseria pe cârc şi-o alege e în general o ocazie de a-şi afirma violenta interioară, de a înfrunta agresiv obiectele, lucrurile, oamenii sau fenomenele vieţii.


Profesii
 
Nevoie instinctuală: Agresivitate, nevoie de putere, virilitate activă.
Percepţie senzorială dominantă: Sensibilitate cenestezică, sensibilitate musculară.
Obiecte instinctuale: Fier, metal, foc, maşini, animale, persoane...
Mijloace profesionale: Topor, târnăcop, cazma, ciocan, daltă, cuţit, forjă...

Locuri profesionale:
A) abator, grajd, gradina zoologică, cazarmă, uzină, mină, topitorie, club de sport...
B) săli de operaţie, tribunal...
Soluţii...
A) Metalurgie generală, siderurgie, topitorie, mecanică, industrie, extracţie de minereuri, construcţie de maşini, folosirea motoarelor...
B) Măcelărie, mezelărie, abator, ecarisaj, vânătoare, dresura, creşterea animalelor, cultura fizică...
C) Apărare naţională, armata, poliţie...
D) Barou, medicina veterinară, medicina dentară, infirmerie, chirurgie, sculptura...

Atitudini faţă de muncă

Dintre toate tipurile, Berbecul este cu siguranţă ccl care are cele mai puţine dificultăţi de a porni la acţiune. În privinţa aceasta, e uluitor.
Dar ritmul său de muncă e foarte inegal. Este fiinţa care pune oricând mâna la treabă. Se repede asupra lucrului de făcut, îl începe şi îl duce la capăt, uneori cu o grabă febrilă. Activitatea lui este mai curând inspirată de intuiţie, de ocazia care se prezintă, decât concepută în funcţie de un plan cu-adevărat metodic. Acest lucru nu satisface spiritul de echipă. Şi totuşi, nu-i place muncă solitară; arc nevoie de cooperare, dar se situează oarecum ca un lucrător la marginea colectivităţii. Văzându-i pe ceilalţi că progresează, este antrenat parcă fără să vrea şi caută să îi devanseze. Nu lui trebuie să i se încredinţeze detaliile unei operaţiuni; nu are nici gustul pentru aşa ceva şi nici nu este destul de meticulos; preferă planurile largi ale acţiunii, acolo unde se pregăteşte ceva...
Cu superiorii, nu este dintre cei mai disciplinaţi şi se manifestă uneori cu dezinvoltură. Cu atât mai mult când e strunit; din acel moment, îşi va dezvălui spiritul de fronda şi va deveni cu siguranţă un incitator. În schimb, dacă se simte bine încadrat de şefi care îl apreciază - şi pe care îi stimează - este capabil de un zel uimitor.
Cu egalii săi este direct, destul de camarad, devine repede familiar, uneori e chiar brusc şi de o sinceritate brutală, adesea autoritar.
Nu admite că inferiorii să nu îi dea ascultare; vrea chiar ca toţi să fie la cheremul lui. Există riscul ca în serviciul său să se comită nedreptăţi, datorită simpatiilor şi antipatiilor sale, cel mai adesea nerezonabile.
Condiţii pentru cel mai bun randament: fie că e cadru superior sau simplu executant, trebuie să i se lase o anumită marjă de libertate, o posibilitate de iniţiativă personală; de asemenea, nu trebuie să i se rănească amorul-propriu; are simţul onoarei..

Finanţe

Dacă ne este imposibil să facem evaluarea averii unui tip zodiacal, ne este cel puţin permis să definim o atitudine comună faţă de bani.
Pentru tipul Berbec, această atitudine e foarte instinctivă. Primar, spontan, rezistă greu plăcerii de a-şi oferi obiectele care îl tentează. Nu stic să facă economii; i se întâmplă să le aibă doar, cel mult, în vederea unei cumpărături importante; şi, chiar şi aşa, ajunge să nu poată aştepta, să abandoneze un proiect cu realizare prea îndepărtată pentru o achiziţie mai mică şi mai presantă. Această înclinaţie spre risipă este tipică pentru Berbecul tânăr. Să ne gândim la Baudelaire care şi-a tocat moştenirea de familie în câteva săptămâni, ca şi la destul alţi reprezentanţi semnificativi ai semnului. O avere, în mâinile iui, nu durează mult; e cheltuita în cel mai scurt timp. Trebuie să-şi reînnoiască posesiunile, să-şi schimbe maşina, mobilierul..., să ofere cadouri, să facă pe generosul etc. Mai e apoi şi ameţeală pe care o dă cheltuirea rapidă a unor sume mari; cum să-i rezişti?
Să nu-i subestimăm totuşi şansele: ele există, de îndată ce primul semn zodiacal cooperează cât de cât cu un alt simbol astral, bun organizator; atunci anvergura Berbecului se afirmă conform propriei sale formule: Cine nu riscă nimic nu are nimic. Magnatul John Pierpont-Morgan (Soare, Mercur, Venus în Berbec), care a înfiinţat trustul oţelului şi a pus bazele uneia dintre cele mai importante bănci de afaceri din lume, este un exemplu semnificativ.
Şansa Berbecului stă incontestabil în câştigul ieşit din comun, în afacerea survenită pe neaşteptate şi pe care o conduce fără ezitări; dar este genul de operaţiune care comportă mari riscuri şi are şanse egale de reuşită, dar şi de eşec. Dacă insistă prea mult la jocul de noroc, loterie, speculaţii, fără rezultate imediate, este preferabil să renunţe cât mai repede.

Elitele

Vrem să abordăm acum tipul Berbec în manifestările sale publice şi realizările sale superioare. Pe măsură ce individul se îndepărtează de grosolănia sa instinctivă, el se îndepărtează şi de amprenta primară a tipului său. Acesta continuă, fără îndoială, să îi însemne comportamentul, dar nu mai putem sesiza decât o urzeală subtilă. Şi cum, pe de altă parte, nu mai avem de-a face cu un tip, ci cu o personalitate, adică un individ complex, nu putem pretinde aici decât să sesizăm o caricatură sau o aproximaţie. Este soarta oricărei tipologii, fie că e morfologica, fiziologică, psihanalitică ori zodiacală.

Politică

În politică, instinctele predomină; astfel, tipul Berbec este uşor de recunoscut, dacă se schiţează un comportament. Când tipul acesta se amestecă în politică, cel mai adesea aduce cu sine tot focul avântării şi violentei sale.
Are un suflet de militant, de partizan care face corp comun cu forţa clanului; trece direct la acţiune şi şi-o doreşte îndrăzneaţă. Îi place să meargă până la capăt, reclamând pretutindeni soluţiile de forţă. Este de ajuns ca Berbecul să fie un tip luptător, şi vom avea de-a face cu un creier aprins, cu omul faptelor îndrăzneţe; este primul care manifestează, care iese în stradă, care declanşează greve.
Sunt motivele pentru care simte mai degrabă afinităţi cu partidele extremiste; acolo impetuozitatea să îşi poate da toată măsura, până la fanatism, şi nedisciplinatul din el devine atunci un aliniat, Dacă aparţine unui partid moderat, se plasează definitiv în aripa extremă a partidului respectiv. Este de la sine înţeles că devine un incitator, un conducător, un şef. O pecete Berbec foarte precisă se regăseşte la Bismarck, Blum, Caillaux, Cromwell, Doriot, Flandin, Gambetta, Goring, Hitler, Lassale, Lenin, Maurras, Napoleon al Hl-lea, Ribbentrop, Thiers, Thorez...

Artele

Artistul Berbec este făptura imaginilor frapante, a culorilor vii şi contrastante, a impresiilor puternice. Îi plac ghiveciurile literare foarte condimentate, fie că le compune în sănătatea planturoasă a epocilor clasice sau în excesele decadenţei.
Are gustul sângelui, al acţiunii, al luptei, al animalităţii, al sălbaticului, al viciului, al obscenului, al oroarei... deşi nu exprimă mai adesea decât una sau două note din gama respectivă. Aceasta e fizionomia profundă pe care o prezintă operei Berbecilor celor mai tipici: Baudelaire, Goya, Honeggcr, Van Gogh, Zola...
A dat naştere mişcării futuriste, al cărei manifest exalta frumuseţea vitezei, dinamismul vieţii moderne şi primatul agresivităţii (insomnia febrilă, saltul periculos, palma şi lovitura de pumn) într-o chemare la revoltă deschisă şi îndrăzneaţă contra muzeelor şi academiilor. Mai mulţi dintre promotorii acestei mişcări erau într-adevăr Berbeci tipici: Carlo Căiră şi Gino Severini, cel care a pictat Dansând "Pan Pan" la Monico.
Nu există un gen care să îi convină în mod special; fie că e poet al oribilului şi al excesului, romancier ultra realist, critic acerb, polemist turbat, cronicar gălăgios, pictor în culori crude... rămâne credincios temperamentului său. Nimic mai uşor, pentru el, decât să fie mereu în fronda, de vreme ce inaugurează un ciclu nou; tinde, din această cauză, să se prezinte drept un punct de plecare, fără tradiţie, fără trecut, dar trăind în nesiguranţă interioară; istoria începe cu el.
Ceea ce îl caracterizează şi mai mult este o anume calitate a imaginaţiei care ţine de natura elementului său: Focul. "Reveria, spune Gaston Bachelard, are patru domenii, patru vârfuri prin care se aruncă într-un spaţiu infinit. Ca să descoperi taina unui adevărat poet, a unui poet sincer, a unui poet credincios limbii sale originare (...), este suficient un cuvânt: Spune-mi care e fantasma ta? Gnomul, salamandră, sirena sau silfidă?" Cu siguranţă, spiritul poetic al Berbecului autentic se supune în întregime seducţiei imaginii preferate a salamandrei care, luând foc, se mistuie în propria sa flacără. Vom găsi această calitate de foc a imaginaţiei creatoare la toţi Berbecii, conform cu variantele proprii fiecărui caz (Baudelaire, Goya, Mallarme, Van Gogh, Zola...).


Trimiteți un comentariu