sâmbătă, 16 martie 2013

Pesti - Profesii





Gustul martirajului

Orientare

În momentul alegerii unei profesii, nu e de mirare că ne găsim în faţa unui adolescent din Peşti nehotărât şi uneori chiar incapabil să-şi găsească drumul. Plutind printre diversele deschideri ce i se propun, este înclinat să sufere puternic influenţa anturajului, o influenţă care se întrevede destul de periculoasă, deoarece fiinţa această complexă este greu de sfătuit. Şi totuşi, pentru el însuşi, dacă nu simte presiunea unei vocaţii, există riscul de a se angaja pe nişte piste false, în măsura în care îşi poate supraestima posibilităţile, adolescentul neştiind să-şi evalueze just forţele.


Se întâmplă destul de des să fie atras concomitent de două profesii diferite (cei doi peşti din simbol) care îl ţin cu puteri egale; dacă îi este posibil să joace pe ambele tablouri, e preferabilă o dispersie trecătoare până în ziua când va abandona una din cele două ramuri ca să se consacre integral şi definitiv celeilalte. Trebuie să i se dea posibilitatea să "tatoneze" terenul; e singurul mijloc de a împinge în umbra fantome care ulterior ar putea să lase regrete.


Tendinţa însufleţitoare a vocaţiei e legată de capacitatea de devotament, de abnegaţie şi sacrificiu pe care o are. Se poate susţine că la el alegerea profesiunii este cu atât mai fericită, mai potrivită, cu cât trezeşte, în primele ore ale pregătirii, acest impuls central al personalităţii sale: iată cel mai sigur criteriu pentru un start bun. Şi nimic nu e mai de dorit pentru o asemenea făptură decât să aibă pasiunea vocaţiei; ea îi salvează pe numeroşi nativi din Peşti de riscul de a pluti în viaţă şi de a rătăci zadarnic în căutarea unei dificile unităţi interioare.

E mai puţin, de altfel, vorba de aptitudine ori de competenţa, legată de temperamentul şi de psihologia sa, cât este vorba de o chestiune de dragoste şi de sacrificiu profesional, permiţându-i împlinirea carierei la un nivel superior.

Iată lista, provizorie şi neîncheiată, a profesiilor care au o analogie cu Peştii.


Profesii:
Tendinţe: Simţ comunitar, colectivist, umanitar şi universalist.
Funcţii: Nevoie de a se dedica unei cauze; altruism, devotament, abnegaţie, sacrificiu.
Obiecte ale muncii: Peşti, picioare, încălţăminte, băuturi, petrol, gaz, tutun, substanţe rare şi speciale...
Acţiuni: A se întrajutora, a salva, a vindeca, a îngriji, a proteja, a naviga, a explora nemărginirea, a sonda infinitul, a se ocupa de lumea de dincolo.
Locuri: Spital, azil, ospiciu, laborator, mânăstire, închisoare, casa de reeducare, societate de sprijin, de salvare; mare, port.

Soluţii:
A) piscicultură, producţie piscicolă, transporturi maritime, pescuit, construcţie năvală... b) marochiner, cizmar, pedichiurist...
C) sanitar, infirmier, medic, paznic de închisoare, salvamarist sau salvamontist...
D) explorator maritim, autor de sondaje ale opiniei publice, anchetator, astronom...

Atitudini faţă de muncă

Ca muncitor, acest tip are pitorescul sau. Mai întâi, nu îl vedem că pe un model de regularitate: îi vine foarte greu să sosească la timp la lucru şi, dacă nu este obligat, găseşte destule motive plauzibile ca să procedeze după fantezia sa. În plus, nu are prea mult plăcerea ordinii, a amenajării şi a organizării; cel puţin, în ochii cuiva străin, pare să se complacă într-o dezordine care seamănă foarte bine cu harababură; dar, deşi ceilalţi se pierd în ea, el ştie foarte bine să se descurce.
Este evident că o asemenea făptură se disciplinează destul de greu în vederea unei metode raţionale de lucru; deşi opune prea puţină rezistenţă, rămâne străin de aşa ceva şi are mult mai mult randament când poate executa cum vrea el muncă ce îi revine. Modul său de a aborda lucrul e de altfel mai curând expresia unei intuiţii personale decât un plan logic şi bine organizat. E un aspect ce poate să mire la o fiinţă care pare făcută pentru a lucra în grup, într-un colectiv, precum furnica într-un furnicar; dar, la urma urmei, poate ca în modul acesta contribuie cel mai bine la slujirea comunităţii. Să mai adăugăm că nu-i prea place şi nici nu se preocupă de detalii.

Voinţa sa de acţiune este antrenată de solicitările care se prezintă; de la sine, nativul nu are prea multe iniţiative; aşteaptă mai curând să fie provocat de circumstanţele exterioare şi în acest sens se poate revela un oportunist fericit; dar rareori nu este antrenat dincolo de propriile sale intenţii, ceea ce, în funcţie de împrejurări, e bine sau rău. Cât despre voinţa sa de frânare, ea este mai curând limitată; nu are acel self-control care să-l reţină de la primele semnale de alarmă; îşi continuă drumul presărat cu neplăceri, spunându-şi că va avea ocazia să se redreseze la timp şi încrezându-se în forţa transformatoare a istoriei oricărei acţiuni întreprinse.

Ca să-şi dea deplina măsură, trebuie să găsească un "mediu favorabil"; ca peştele în apă, totul depinde la el de potrivirea dintre acţiunea personală şi curentul ambianţei în care se scaldă.
Nu caută să se impună celorlalţi; astfel, alunecă în faţă presiunii neplăcute a unui superior de al cărei şoc încearcă să scape, tot aşa cum îl lasă în plata Domnului pe subordonat, din bunăvoinţă.
Este evident că, de la tipul inferior la tipul superior al semnului, se eşalonează o lume întreagă; cu cât primul poate să trăiască înecat în nesiguranţă, cu atât cel de-al doilea iese perfect din situaţiile încurcate şi ştie să înoate din plin în mările interzise, chemat de vastul abis al necunoscutului. Puţin contează că excelează în arta de "a face gafe"; ştie să-şi revină ca să joace la momentul oportun rolul omului providenţial care oferă într-o clipă soluţia căutată.

Destinul sau profesional este adesea instabil, când nu e chiar haotic. Să nu uităm că proprietatea dominantă a Peştilor e "Apa-mutabila", cu alte cuvinte, calitatea cea mai instabilă a elementului. Nativul trebuie doar să vegheze ca activităţile sale, pentru moment prea risipite, să nu se termine "în coadă de peşte".

În cazul disonanţelor, pot apărea încercări deosebite pe care nativul e bine să le evite; altfel, drumul care duce la reuşită este mai mult sau mai puţin întortocheat; este vorba de manevre suspecte, de procedee ilicite, de speculaţii, fraude, falimente bine calculate... Pentru tipul armonic, partea de şansă "prin banda" nu este neglijabilă; cele mai mari succese nu provin din acţiunea sa principală, ci dintr-o activitate secundară. Şi în timp ce poate eşua cu mijloacele cele mai facile pe căile cele mai accesibile, reuşeşte acolo unde majoritatea dă greş. Un colectiv cât mai vast posibil poate constitui ocazia împlinirii sale sociale: peştelui îi trebuie un ocean...

Finanţe

Dacă lăsăm deoparte tipul inferior la care dispreţul pentru bani nu este decât un alibi al dispreţului pentru acţiune şi luptă, ne dăm seamă că nu o asemenea fire face din formula "a trăi pentru a câştiga" idealul vieţii sale, deoarece nu caută nici puterea sau dominaţia, nici averea sau achiziţionarea: nu e făcută pentru asta.

Desigur, această zodie a produs mari industriaşi (în industria automobilului, Emile Mathis), mari speculatori (la bursă, Alfred Loewenstein, care, de altfel, avea să dispară pe mare), aventurieri de mare clasă (Ivăr Kreuger, "regele chibriturilor"), precum şi numeroşi "rechini ai finanţelor". Fiindcă tipul de Peşti are pasiunea obscură a anvergurii şi a lipsei de măsură, în căutarea unei dilatări extreme (tot aspiraţia profundă spre o viaţă integrată în Tot), iar pasiunea asta poate tocmai să se fixeze în lumea lui "a avea".
Dacă marile reuşite nu sunt decât excepţionale, în schimb nu rari sunt, în această zodie, făuritorii de vise neputincioşi sau acei speculatori neînfrânaţi care, prin escrocherie, ajung la averi fabuloase, dar efemere, la edificii grandioase construite pe nimic... La acest tip de Peşti care n-are în cap decât posesiunea, banii exercită o adevărată forţă magică. Aceşti utopişti trăiesc în himera lui "totul este posibil", veritabilă fată morgana; mirajul virtualităţilor se prezintă în mod simbolic ca seducţia tritonilor sau chemarea sirenelor, fantome interioare ale apelor bogate în peşti. Dar pescuitul miraculos nu umple decât năvoadele unor rari aleşi.

Deoarece, a încerca să te îmbogăţeşti sub zodia care duce la deposedare, nu înseamnă oare a vrea să înoţi împotriva curentului? Cu excepţia cazului în care te gândeşti la ceilalţi şi te dezinteresezi total de tine însuţi. Totuşi este mai rezonabil ca nativul să renunţe de timpuriu la aşteptarea pasivă a miracolului, să risipească ceţurile vieţii sale materiale, să deschidă ochii şi să încerce să ocupe o poziţie la nivelul capacităţilor sale, ca să-şi satisfacă aspiraţia spre evadare într-o sferă mai potrivită cu firea sa, adică mai elevată.


Trimiteți un comentariu