Experienţa
umană
Orientare
Când vine
momentul alegerii unei profesii, adolescentul din Vărsător creează probleme
anturajului său. Dacă gustul sau pentru modernism nu-i impune de la bun început
o vocaţie tehnică, într-o corporaţie nouă, riscă să se împiedice de o aspiraţie
profesională mai mult sau mai puţin utopică, în măsura în care simte dorinţa
să-şi profesionalizeze un dar de neclasificat în nomenclatorul meseriilor, său
greu de practicat. Se pune întrebarea dacă aspiraţia sa socială îl poate duce
la o activitate de normă întreagă şi îi poate oferi o situaţie stabilă. Sau,
poate să încline pentru o ramură total nouă care nu are încă nişte cadre bine
statornicite şi nici debuşeuri bine fixate. Alături de tipul Berbec, este unul
dintre cei care se precipită în profesiile de avangardă, fără să ţină seamă de
aventură pe care o comportă acest lucru; are bucuria de a ocupa primele locuri
şi de a lansa meserii noi. Dar putem înţelege riscul unei asemenea angajări
care poate duce la o activitate în cadrul căreia cererea este insuficientă faţă
de ofertă.
De aceea
nativul nu trebuie să neglijeze "micile sfaturi care duc la reuşită",
prea adesea subestimate, şi are tot interesul să nu rateze ocaziile care
creează relaţiile utile sau sprijinul preţios, deoarece persoanele pe care le
frecventează au un rol major, şi mai presus de orice contează să bată la uşa
potrivită.
Dacă îi sunt
cunoscute dificultăţile pe care le-am menţionat, trebuie şi, în acest moment de
început al carierei, să fie conştient de limitele şi de resursele sale. Nu
trebuie să se bizuie prea mult pe forţa fizică ce îl poate trage înapoi într-o
competiţie, chiar dacă subactivitatea sa este compensată de o supraemotivitate
stimulatoare. Din această cauză, o ocupaţie "pasionantă", nu prea de
rutină, ca cercetarea, explorarea, retuşarea, experimentarea sau orice alt
exerciţiu care trezeşte atenţia în faţa necunoscutului, a incertitudinii, care
reclamă "găselniţa" este preferabilă şi mai avantajoasă, de exemplu,
decât o carieră administrativă care îl poate totuşi tenta. În fine, nu trebuie
să piardă din vedere că libertatea de iniţiativă este preţioasă (ea trebuie
salvgardată în meseria pe care o va alege), tot atât de necesar cât este
satisfacerea sentimentului sau de utilitate socială.
Profesii
- Tendinţa: Afirmarea independenţei într-un
spirit corporativ şi cooperativ; simţ novator.
- Funcţii: Nevoia
de a se dedica unei cauze prin cercetare intuitivă sau tehnică,
experimentare, reformă sau învăţământ.
- Obiecte ale muncii: Omul cu
problemele sale fizice şi morale, societatea şi grupurile umane, aparatele
perfecţionate şi prototipurile, produsele sintetice.
- Acţiuni: A
ajuta, a întrajutora, a orienta, a preda, a cerceta, a perfecţiona.
- Locuri: Şcoli
(publice, particulare, tehnice...), centre de educaţie şi de reeducare,
cabinete medicale, psihologice şi sociologice, centre culturale,
aeroporturi...
Soluţii:
A) Electricitate,
siderurgie, aeronautică, inginerie;
B) Transporturi aeriene,
însoţitoare de bord; producţii de cinema, de radio, de televiziune;
C) învăţământ, educaţie;
D) Sociologie, medicină,
psihologie, psihotehnică, asistenţă socială, expertiză medico-legală.
Atitudini
faţa de muncă
Deşi nu are
nici pasiunea vocaţiei ca Leul, nici, ca Fecioara, simţul meseriei şi deşi nu
este nici un mare "tocilar" ca Taurul, şi nici, precum Capricornul,
un ambiţios tenace, tipul Vărsător are de partea sa grijă de a-şi aduce
contribuţia în societatea umană, iar aspiraţia această reprezintă mobilul
esenţial al unei activităţi care poate ocupă un loc important în viaţa sa.
Sa nu-i cerem
să furnizeze o activitate titanică; nu e făcut pentru aşa ceva. Să-i acordăm o
frumoasă conştiinţa profesională care se exprimă printr-o, anume disciplină şi
un simţ pronunţat al responsabilităţilor. Nu decepţionează pe cei care au
încredere în el: se ţine de cuvânt şi se achită atent de îndatoririle care îi
sunt impuse. În plus, concepe muncă drept o pradica inteligenţă: trebuie să
acţioneze în cel mai bun spirit.
Are în cel mai
înalt grad simţul cooperării şi se ataşează de interesele corporaţiei sale,
pentru care e capabil să se cheltuiască fără preget. Dotat cu simţul dreptăţii
sociale, e făcut să lucreze în echipă ori într-un colectiv, chiar dacă încearcă
să-şi păstreze independentă. Nefiind nici gelos, nici profitor, este în stare
să înţeleagă interesele celorlalţi şi să se retragă, la nevoie, spre binele
general al unei întreprinderi. Dar, cum nu suscită nici o animozitate şi pentru
că aduce cu el bună dispoziţie şi bună înţelegere, rareori se întâmplă să nu
fie avantajat, cu atât mai mult cu cât se aranjează în aşa fel încât ambiţiile
personale să coincidă cu interesele colective ale întreprinderii. În bune
relaţii cu superiorii, că şi cu subalternii; fratern cu aceştia din urmă, pe
care îi ajută cât poate; excelent colaborator şi asociat, cum să nu devină el
un lucrător stimat şi apreciat? Să mai adăugăm că grijă sa de a comunica se
traduce prin darul de a corela activitatea sa cu a celorlalţi: ştie să dea
ordine cu arta de a prezenţa, a explica, a transmite, la fel cum se pricepe sa
transmită experienta sa tinerilor recruţi spre a-i învăţa meseria.
Lucrează
într-un mod pe cât de raţional, pe atât de intuitiv: are idei şi caută să le
raţionalizeze. Deplina măsură a lucrului său nu poate să fie atinsă decât dacă
i se acordă o mare libertate de acţiune. Tipul său de spirit sintetic şi
judecată sa, alcătuită din recul, îi permit să abordeze problemele profesionale
sub diverse aspecte şi să contribuie la îmbogăţirea sau la perfecţionarea
meseriei sau întreprinderii sale; ţine la asta! Căutarea calităţii (adesea în
detrimentul cantităţii) răspunde principalului sau efort. Punctul său slab este
poate faptul că acordă prea puţin timp inventarelor sale; nepreocupat de
detalii, este uneori obligat să revină pentru a-şi completa documentaţia şi
a-şi lărgi câmpul de acţiune.
Poate face o
carieră frumoasă: să nu uităm că se apropie de "Pasionatul" din
caracterologia clasică. Fără a fi un mare ambiţios, uneori poate deveni
"pisălog" ca să obţină maximum de rezultate într-o direcţie anume.
Ştie că numai în continuitate stă valoarea, ca doar perseverenţa asigură
competenţa; urmăreşte totuşi mai puţin să ajungă la un rezultat important, cât
să obţină o satisfacţie de fineţe. Îl vedem şi neglijând destul de multe
lucruri şi intensificându-şi probitatea spre a atinge, nu o frumoasă reuşită sau
o mare carieră, ci o experienţă profesională interesantă, cât mai vie posibil.
Ambiţia sa vizează mai ales ca efortul să-l ducă de la o practică la o
experienţă umană, deoarece este mai puţin vorba, în cazul lui, să fie
"cineva", cât să reprezinte "ceva", devenind slujitorul
unui adevăr sau unei nevoi sociale.
Mulţi nativi
din Vărsător, mai ales când domină Uranus, duc o viaţă instabilă şi o existenţa
chinuită; destinul lor este pitoresc, dar accidentat, plin de neprevăzut, de
răsturnări bruşte de situaţie, de deznodăminte neaşteptate, de
"belele" şi de "noroace" excepţionale!
Finanţe
E nevoie să
mai precizăm că tipul Vărsător nu e un cuceritor financiar? Fiind opusul unui
egocentric, a cărui politică e axată în întregime pe afirmarea eului şi a
intereselor personale, el "alunecă" peşte chestiunile băneşti, poate
cu o uşurătate condamnabilă. Prea puţin preocupat de mijloacele care pot să
ducă la avere, îi este destul de greu să devină un om bogat său un om puternic;
numeroşi nativi celebri au murit chiar, mai mult său mai puţin, în mizerie...
Dar "a
avea" nu îl priveşte. De ce să acumuleze averi dacă a câştiga nu este un
scop al vieţii lui şi dacă o existenţa opulenţa său luxoasă nu-l interesează?
Nimic nu îl determină să trăiască pe picior mare: mai curând îi convine o anume
modestie materială că să nu devină prea "îndesat". Atunci, cum ar
putea să se simtă nefericit materialmente? Ca şi cum un Pergolesi, un Mozart,
un Schubert, un Stendhal sau un Rousseau Vameşul, care au cunoscut sărăcia, nu
ar fi fost fericiţi de condiţia lor umană...
Adevărul e că,
pentru el, contează mai presus de orice "a fi", chiar în detrimentul
indispensabilei posesiuni. Bogăţia Vărsătorului este bogăţia naturală, adică ce
îi rămâne când este despuiat de orice avere, ceea ce îi rămâne în clipa morţii.
Două reflecţii ale nativului din Vărsător Marivaux spun mai mult decât orice:
"O burgheză mulţumită într-un sătuc valorează mai mult decât o prinţesa
care plânge într-un apartament frumos... Celor care nu au nici rang nici avere care
să impună, le rămâne un suflet, şi asta e mare lucru!"
Ca toţi generoşii şi
dezinteresaţii, acest ţip este un prost proprietar şi un prost econom. Are
oroare de socotelile "coşniţei" şi îşi plăteşte cumpărăturile fără să
se tocmească ori să caute chilipiruri; abia dacă protestează dacă este
exploatat; se gândeşte la un cadou ca să aducă mulţumiri pentru cel mai
neînsemnat serviciu care i s-a făcut şi se teme mereu că nu dă destul în
schimbul a ceea ce primeşte. Preferă dăruirea posesiunii, distribuirea acumulării,
circulaţia lucrurilor, conservării lor. Dar trebuie să fie mai atent cu această
înclinaţie spre deposedare care se poate întoarce împotriva lui, că la acel
intelectual care are bibliotecă deschisă tuturor şi nu mai poate găsi lucrarea
împrumutată chiar în ziuă în care are nevoie de ea... Există un prag când omul
se descalifică din lipsă unei averi suficiente; antrenat de instinctul de
renunţare, tipul nostru trebuie să vegheze necontenit că acest instinct să nu-l
depăşească.
Când Vărsătorul este un om
de afaceri (ca Beaumarchais), tendinţa această îi vine în general de la o
constelaţie străină; dar dacă semnul e puternic, nu este sigur că aventură va
ieşi bine; un exemplu e Hugo Stinnes, singurul mare magnat dominat de Vărsător.
Se întâmplă uneori ca acest tip să fie interesat de speculaţii şi de afaceri;
dar o astfel de pasiune e mai curând uraniană decât tipică pentru nativul din
Vărsător şi vom remarca faptul că este vorba mai curând de o pasiune
intelectuală, în care dorinţa de a câştiga e complet umbrită de gustul pentru
risc şi aventura sau de nevoia de a experimenta un sistem personal. Inutil sa
mai spunem că, în aceste cazuri, curbă averii urmează un grafic de
seismograf...
Se mai întâmplă şi ca, în
ciudă inaptitudinii sale de a câştiga pentru şine însuşi, acest tip să se
dezvăluie perfect competent ca să asigure bunăstarea sau să contribuie la
prosperitatea unei societăţi ori unei acţiuni întreprinse, în plan intelectual
ori spiritual, în care el nu are decât un interes moral. Tot atât de adevărat
este că întoarce spatele "ingreunării materiale" în profitul unei
spiritualizări a înseşi existenţei sale! Şi acesta nu este meritul sau cel mai
neînsemnat, nici şansa lui cea mai mică de a fi fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu