sâmbătă, 29 septembrie 2012

Momentul acum, care ne scapa: Yeti, Omul zapezilor si viata spirituala.

de Robert Rabbin, autorul cartii 

PUNE SUFLET IN CEEA CE FACI, 

publicata de editura FOR YOU 

     Din 1971, de la publicarea cartii lui Ram Dass " Fi aici si acum", pentru multi cautatori ai adevarului acum acesta a fost o destinatie spirituala exotica populara, precum Tibet. Spre deosebire de Tibet, nimeni nu a mai mers, de fapt, spre acum, nimeni nu s-a mai minunat vreodata de strazile lui, nu a facut cumparaturi in magazinele lui, nimeni nu a mai fotografiat instantanee ale peisajelor lui sau sa aduca inapoi suveniruri. 

     Momentul acum este precum omul zapezilor mitic, care are scopul de a se invarti dupa prada, pe platourile inalte, albe si singuratice ale Himalayei. Nimeni, niciodata, n-a atins vreunul sau a dormit alaturi de unul. Poate ca cineva a intalnit vreo urma sau doua de pasi, inexplicabile, cufundate adanc in zapada; poate ca altcineva sa aiba o poveste ca a vazut ceva sau altceva intunecat, plin de par si mare. Indiferent de mituri, povesti si pretentii: nu exista nici un om al zapezilor, nici un moment acum. Dar nu este totul pierdut. Exista si vesti bune, chiar daca sunt tulburatoare; acel fel de vesti pentru care maestrii Zen sunt iubiti si urati, pentru ca le aduc; acel fel de vesti pe care noi le vrem si nu le vrem, in acelasi timp. Un pic precum un koan al raiului: toata lumea vrea sa mearga, dar nici unul nu vrea sa moara. 

     Un intelept chinez anonim a remarcat odata: „99,9% din tot ceea ce faci sau gandesti este pentru binele tau. Si nu ai unul." Aceasta este o o idee la fel de buna ca oricare alta, pentru ca asa cum nu este nici un "sine", nu exista niciun "acum". Cel putin, nu este nici un moment acum, pe care sa-l percepi sau sa-l traiesti ca experienta, niciun momentacum, la care sa ne gandim ca la trecut, viitor, bere, zile de nastere sau placinta cu peste. 

     Inainte de a merge mai departe, ar fi intelept sa reflectam la ceea ce Rumi, marele poet al momentului acum, are de spus: " Oricum te gandesti ca este, e diferit de ce iti inchipui !" Doar pentru ca momentul acum nu exista, asta nu inseamna ca el nu este real? Haideti sa facem o pauza aici. Inspirati asta: momentul acum este real, dar el nu exista. Respirati, relaxati-va, respirati. Ok. Haideti sa continuam. 

     Cum poate momentul acum sa fie real, dar el sa nu existe? In acelasi fel cum cuarcul poate sa fie acolo, in timp ce el este inca aici. In acelasi fel este si atunci cand ni se dau doua posibilitati, iar noi ar trebui ca intotdeauna sa o alegem pe a treia. In acelasi fel in care Woody Allen spune : "Studentii care ating starea de Unu, pot sa mearga mai departe la cea de Doi. In acelasi fel in care experienta deja vu vine, de fapt, din viitor pentru a bantui prezentul, deghizat ca trecut. 

     Un participant la unul dintre workshop-urile mele mi-a spus odata ca a avut probleme " existand in acum ". I-am cerut sa-mi arate unde s-a dus, cand nu a fost in acum. La inceput, nu a inteles. Am spus : " Te rog, ridica-te in picioare si mergi spre locul unde te duci cand parasesti acum. " El a crezut ca incercam sa-l pacalesc. (Chiar nu incercam, nu ar fi frumos.) Dupa alta conversatie si lucru cu el, pentru a-i clarifica sensul si pentru a identifica adevarata problema, el a spus: „Pai, cred ca tocmai m-am pierdut in gandurile mele." 

     L-am intrebat ce fel de ganduri sunt cele in care s-a pierdut. El a spus : „Ganduri despre trecut sau despre viitor. "Apoi, el a facut greseala fatala: „Daca as putea sa-mi mentin gandurile concentrate in prezent, in momentul acum, stiu ca as fi mult mai linistit, mai fericit si mult mai eficace. " 

     Aceasta este unde omul zapezilor, momentul acum, cuarcul, timpul reversibil, placintele cu peste si comentariile maestrilor Zen turbulenti se ciocnesc de sistemele stelare cosmice care se impercheaza pentru a produce cele mai mari dureri de cap ale neplauzibilitatii. Aspirina nu va fi de ajutor. Cartile nu vor fi de ajutor. Maditatia nu va fi de ajutor. 

     Pe oglinda cu vizibilitate in spate, a multor masini, este scris acest mic text : Atentie : obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par a fi. Gandurile noastre sunt precum aceste oglinzi, fiecare distorsionand realitatea intr-un anume fel. Spre deosebire de oglinzile auto, textul de pe gandurile noastre ar trebui fi citit: Obiectele in ganduri sunt mai indepartate decat par a fi. Gandurile despre momentul acum sunt la fel de distorsionate precum gandurile despre trecut, viitor sau bicicleta rosie a bunicii. 

      Acesta este motivul pentru care Lin-Chi, un mare maestru Zen, a spus odata : " Daca il intalnesti pe Buddha, omoara-l. " Asta inseamna ca orice gand, idee, imagine sau concept despre Buddha nu este Buddha. 

      Toate gandurile si imaginile despre Buddha trebuie sa fie ucise, pentru a-l realiza (a-l aduce in realitate) pe adevaratul Buddha. Acelasi lucru se petrece si cu momentul acum. Noi nu putem sa gandim ca gandurile despre acum reprezinta acum. Acelasi lucru se petrece si cu sinele. Noi nu putem sa credem ca gandurile despre noi insine, propriul Sine, sau despre nonsinele nostru au ceva de-a face cu realitatea, care este departe, departe, departe si mult mai departe de orice este vazut in ganduri-oglinzi sau in mintile noastre. 

     De ce am spus " nimeni nu a fost vreodata in momentul acum "? Deoarece sinele este un obiect in gand, care apare mai aproape decat este el in realitate. Acelasi lucru se petrece si cu timpul. Sau cu totul. Noi traim intr-o realitate virtuala, compusa din limbaj si gand, din centimetri si ani-lumina, eu si altul, aici si acum, inainte si dupa, sus si jos, negru si alb – deci unde este adevarata realitate? Cand atingem suprafata luminoasa si stralucitoare a vietii reale? Unde sunt sucurile si mirosurile care ne ametesc? Unde este mancarea, nu meniul, cel iubit, nu fotografia? 

     Multi oameni vorbesc despre momentul acum, despre a fi prezent, despre puterea intuitiei si a spontaneitatii, dar ei nu vorbesc din momentul acum, in timp ce sunt in prezent, intuitivi si spontani. Ei vorbesc din trecut, din ceea ce ei au spus anterior, din ceea ce ei deja stiu. Ei vorbesc totul incurcat in sine sau in Ssine - concepte, concepte, concepte - care apar mai aproape decat sunt ei. Ei spun ca au fost in Tibet, ca i-au vazut pe Yeti, oamenii zapezii, ca ei cunosc momentul acum. Cum ar putea sa-l cunoasca? Cine ar putea sti? 

     Daca va urma sa vorbim despre momentul acum, despre realitate, atunci amandoi ar trebui sa actionam ca de Ziua Independentei, aruncand in aer focuri de artificii care bubuie si explodeaza, arunca scantei si gheizere de lumina nemaivazute inainte, namaiauzite pana atunci, surprinzatoare si incantator de originale. Acolo exista. Acela este locul unde este realitatea: gol golut. 

     Chiar dincolo de mintea care gandeste, exista un camp nesfarsit al dragostei si o frumusete linistitat. Oricine se poate stabili acolo si trai in eternitate. Acest camp nu poate fi vazut de minte, nu poate fi cunoscut de minte; poate fi simtit si descoperit numai de inima. Mintea care gandeste nu poate cunoaste acest gen de frumusete si minune; mintea care gandeste nu are sentiment, nu are suflet. Ea poate sa calculeze doar distanta, greutatea si pretul. Mintea care gandeste nu iubeste, nu plange, nu rade. Mintea care gandeste doar se cearta si se apara; ea isi justifica existenta lipsita de suflet, cu violenta. Acesta este motivul pentru care noi trebuie sa invatam sa traim in inima, sa ne asezam in taramurile frumusetii, unde putem sa simtim sufletul si Linistea existentei. Si acum, cand traim in aceste taramuri, putem plange, rade si iubi. Si acum traim in acest taram al eternitatii, unde mintea care gandeste este doar o floare singuratica, abia vizibila, in mijlocul ierbii inalte, sub cerurile albastre si a sutelor de sori, care se invart si se rasucesc incolo si incoace. 

sursa: Editura For You Newsletter
Trimiteți un comentariu