Racul - Caracteristici fizice

Rac-Fizic

"Un bolnav închipuit"

Morfologie

Nu există un semn morfologic care să ne permită să regăsim un aer de familie în portretele Racilor. Mai înainte de orice, caracterizarea planetară e cea care dă tonul: saturnienii din Rac seamănă între ei prin subţirime, paloare, fire plăpândă, delicată; jupiterienii, prin grăsime digestivă, putere placidă...

Cu toate acestea, ramificaţiile planetare converg spre un tip ideal al cărui portret poartă urmele unuia sau mai multor semne reunite: este vorba de tipul lunar.

Acest tip aparţine temperamentului limfatic-digestiv şi psihicului. Este în general un dilatat, un adipos, cu forme îngreunate, cu tendinţa spre obezitate, spre moliciune. Pe faţă, predomină etajul inferior, cu buze camoase sau gura mare; cu vârsta, îşi fac adesea apariţia pungile pe fălci, bărbia dublă. Faţa este rotundă, uşor aplatizată, adesea ca o lună plină; fruntea e bombată, cu limite neprecise, cu arcade trasate uşor, cu ochii ieşiţi din orbite; nasul este mai degrabă mic, scobit la rădăcină şi cârn. În ansamblu, contururile sunt unduioase, contopite, învăluitoare, fluide; trăsăturile estompate, nedecise, şterse, profilul în linie ondulată cu ceva abia schiţat, neterminat. Impresia generală e a unui chip destul de copilăros. Tenul este adesea palid, livid; privirea, blândă, visătoare, vagă, pierdută departe; expresia, temătoare, naivă, mirată sau absenţa. Mai mult decât orice alt tip, Racul e expus să-şi vadă morfologia pasivă primând pecetea deformantă a constelaţiei sale natale. Pentru un caz de evidenţă asemănare (ca Schubert sau Corot), câte altele nu se depărtează de portretul ideal? În majoritatea cazurilor, nu se percep decât unul sau două elemente evidenţe: la unul, faţă rotundă, la altul, fruntea bombată, la un al treilea, privirea pierdută în nori... restul feţei trădând o caracteristică străină.

Mers şi mimică

0 oarecare nonşalanţă, un fond de moliciune, iată ceea ce, în mare, caracterizează mersul tuturor Racilor. Dar, între unul şi altul, deosebirile sunt mari: de exemplu, limfaticul cam greoi, de genul omuleţul liniştit, şi sclav al nervilor mereu crispaţi, epuizându-l. Între cel adormit şi cel supravoltat, mimica nu poate nici ea să semene. Introversiunea primului îi permite să ascundă ceea ce simte sub o mască de indiferenţă: este un sensibil rece. Celălalt, ai cărui nervi reacţionează la cea mai mică excitaţie, fără carapace, este uşor de rănit, roşeşte pentru un fleac, plânge repede, tresare la cel mai mic gest: pe ^ chipul său mobil se pot citi toate emoţiile care îl năpădesc.

Dar toţi au o prezentă umană, accentuată de simplitatea, de familiaritatea lor. Strângerea lor de mână e puţin moale, dar rotundă şi învăluitoare; la fel, vocea lor este destul de slabă; murmură, mai mult confidenţial decât oratoric.

Sănătate

0 omonimie supărătoare cu teribilă boală nu trebuie să le inspire nativilor teama că, mai mult decât alţii, sunt vulnerabili la atacurile ei. La drept vorbind, pentru asta e nevoie de o cu totul altă înclinaţie morbidă decât locul ocupat de Soare în Rac, iar tradiţia nu ne spune nimic - şi nici statisticile moderne - în legătură cu poziţiile astrale care pot predispune la această boală.

S-a observat totuşi că în timpul perioadei (1914-1940) cât Pluto a tranzitat prin zodia Racului, boala a proliferat: cancer la sân, în special, la femei, iar la bărbaţi cancer al organelor digestive. Întrucât Pluto reprezintă pentru omenire în general, ca şi pentru fiecare dintre noi, un soi de demon interior, el poate fi considerat ca un flagel care exaltă aspectele malefice ale zodiei, fără însă că ea să fie destinată cancerului că boală specifică. Tuberculoză, ca şi bolile respiratorii, au marcat trecerea lui Pluto în Gemeni înainte de 1914, fiind adesea semnalate în temele individuale prin acţiunile malefice ale lui Mercur, stăpânul zodiei. Din 1940, dimpotrivă, Pluto aflându-se în semnul Leului, statisticile oficiale situează în fruntea cauzelor de mortalitate bolile vasculare, cardiace si circulatorii, în legătură - s-ar părea - cu necazurile Soarelui, stăpân al zodiei, şi cu analogiile dialecticii Leu-Varsator pe plan medical.

Acestea fiind stabilite, să spunem că la Racul-tip predomină tendinţa spre un temperament limfatic, spre “umori”, cum se zicea pe vremuri, şi să remarcăm faptul că Luna, stăpână a zodiei, este astrul care generează cel mai des schimbările de umoare. Dar mobilitatea nu e apanajul acestui tip decât prin anumite lături şi, în general, pe plan psihic. Se constată reacţii lente, adesea neprevăzute, dar leneşe. Caracteristică principală este o nevoie irezistibilă de somn, trezirea musculară este îndelungată; cu ochii deschişi, nativul îi închide de mai multe ori şi trebuie să şi-i frece ca să îi deprindă cu ambianţa, căscatul, întinderea şi pocnirea falangelor sunt preludiile necesare oricărei decizii pentru o activitate fizică. Siesta e de rigoare, iar nativii din Rac sunt adepţii cei mai convinşi ai păpucilor şi fotoliului la gura sobei, pentru veghea de seară.

Cu un asemenea temperament, boala ia forme ciudate, cu simptome imprecise, insidioase, multiforme, cu o incubaţie lentă, urmărind de aproape fazele lunii sau suferind modificările orare ale ritmului zilnic: reacţii organice instinctive la cel mai de jos nivel între orele patru şi şapte de dimineaţă (cu excepţia instinctului genezic) şi, din nou, o perioadă critică la sfârşitul după-amiezii, cu tulburări funcţionale şi angoase. Convalescenţele, dacă nu intervine un aspect major al unui Marte sau al Soarelui, nu pot să fie decât lungi, ducând la o stare de vindecare imprecisă. în fond, sunt boli ideale pentru un dr Knock! Şi, cât de puţin preponderent ar fi Saturn în horoscop, se poate constata imediat astenia, presiunea arterială anormal de scăzută, complicaţiile de natură obstructivă în bolile curente ale semnului zodiacal.

Ele provin în principal dintr-un dezechilibru neurovegetativ, cu toate consecinţele psihosomatice pe care le atrage după sine o asemenea diateză supusă urmărilor multiforme şi reciproce ale acestor simptome. La glandele endocrine se observă disfuncţii atât hiper - cât şi hipo -, puseuri şi anomalii de pubertate, nanism sau gigantism timic ori hipofizar. Timusul, care dispare aproape în întregime în adolescenţă, pare să fie de altfel glanda specifică a Racului. Aceşti bolnavi par să pună enigme medicinii, dar, paradoxal, sunt uşor de îngrijit dacă perseverează destul de mult timp. Pentru simptomele vagi, organe ca: ficatul, pancreasul, vezica, stomacul, intestinul sau alt viscer digestiv pot fi simultan încriminate şi tratate, dar, pe scurt, pare să fie vorba de un fond de necesităţi niciodată îndeplinite spre totală satisfacţie a subiectului. Dar Racii renunţă repede la un tratament, nelăsându-i timp să acţioneze, şi schimbă medicul.

Hiperemotivitatea infantilă îi face tributari nevrozei, care poate merge de la plasticitate psihică anormală până la isterie, în temele foarte distonanţe. În anumite cazuri, docilitatea, receptivitatea ajung până la vampirism reflex. Tendinţa spre escapade, astenie, schizoidie poate reprezenta etape succesive ale acestei nevroze.

Plecând de la simbolurile specifice ale semnului - stomacul şi mamă -, o lucrare datorată doctorului Flanders Dunbar stabileşte o relaţie între ulcerul stomacal şi un conflict afectiv legat de mama: complex de înţărcare sau de ranchiună; psihanaliză modema ne indică, de altfel, punctul de plecare al acestui complex, corespunzând pe de o parte aspiraţiei la independentă şi, pe de altă parte, nevoii de a se lăsa răsfăţat. Natura acvatică a semnului este vizibilă, în diversele afecţiuni legate de umori: migrene menstruale, umflarea sânilor, celulită, obezitate hidropezica, faze de tensiune mare şi mică în sensibilitatea superficială. Şi, după unii medici, această abundenţă de simptome tulburi ar fi legată de verminoze, tot un simptom lunar, parazitismul fiind una din formele limită ale satelitismului. Pe de altă parte, se pretinde ca maternitatea este mai uşoară la nativele din această zodie, cu condiţia să nu apară un aspect negativ al Lunii în tema lor.

0 terapeutică logică pare a fi schimbarea terenului: se poate recurge fie la regimuri alimentare, fie la practici termale, fie la sugestie, la magnetism şi la hipnotism, dar cu precauţii. La polul opus, se poate concepe tehnică modernă a hibernării, repaus complet pentru reflexele defazate, repaus urmat de o lentă readaptare.

Vestimentaţie

Sub semnul Racului, trăsătura esenţială a modei feminine este... femininul. Femeia Rac îşi îngrijeşte drăgăstos corpul, ca o pisică; delicateţea ei o îndeamnă să folosească dantelă, tot ce e mătăsos, să prefere culorile calde, părul abundent... Impresia dominantă este a unei elegante discrete şi a unei simplităţi graţioase. Maria-Antoaneta (Ascendent Rac) şi epoca ei evocă destul de bine stilul Racului. În zilele noastre, femeia din această zodie urmează cu multă docilitate capriciile modei; dar nu reţine decât ceea ce o feminizează mai mult.

Deşi se poate întâmpla ca un tânăr Rac să manifeste în îmbrăcăminte o grijă excesivă, chiar manierism, bărbatul Rac este în general prea interioriză ca să se preocupe de felul cum se prezintă; cel mai adesea se îmbrăca neîngrijit, fără eleganţă şi chiar foarte neglijent.