vineri, 13 ianuarie 2012

Capricornul - Portret psihologic




Marile ambiţii 
   Prima impresie pe care o face tipul Capricorn este... lipsa de impresii. Trebuie privit cu atenţie spre a se sesiza particularitatea să care rezidă într-un calm, o anume detaşare, chiar o înfăţişare ştearsă, formând o lume dintr-o bucată. Spre deosebire de oamenii care se ştiu atât de personali încât le place să îşi accentueze originalitatea trăsăturilor, din persoană lui nu emana nici un magnetism; dimpotrivă, el pare să se menţină într-un soi de indiferenţă.   
   Vom spune fără doar şi poate că această făptură este cea mai simplă dintre toate făpturile omeneşti. Această impresie care îşi ajunge sieşi ne oferă doar o viziune periferică a tipului Capricorn, altfel atât de profund, de unde riscul să nu ajungem să îl cunoaştem niciodată. 


Un rece 
   După chipul naturii îngheţate şi despuiate din ianuarie, acest tip este un "rece". Ca şi pruncul din ieslea de la Belisem, el este mai întâi omul în sărăcia să despuiată, redus la spaţiul strâns al celulei sale individuale. Răceală care îl cuprinde sau pe care o simte se traduce printr-un proces de aglutinare, de retracţie ori de atonie. Personalitatea sa se construieşte într-o mişcare de retragere în sine şi de concentrare care îndepărtează din oficiu orice efort de exteriorizare. De la început, drumul vieţii sale e gata trasat: nu să participe la cel mai mare număr de lucruri, să invadeze cea mai mare suprafaţă din teatrul evenimentelor exterioare, să-şi acumuleze bunuri până ce se pierde printre ele, ci, dimpotrivă, să trăiască aplecat asupra sa însuşi, să intensifice un eu care se împlineşte absent la lucrurile din jur, să atingă maximum de densitate printr-o reducere sau o despuiere care să-i poarte spre valorile esenţiale, uneori chiar să se abstragă în realizarea cea mai impersonală. Nu trebuie deci să se teamă de refugierea în lume, dar este înclinat să elaboreze un sistem de apărare împotriva exteriorului şi, drept urmare, să fugă de lume.  
   I se pare uşor şi firesc să se izoleze, să intre într-un soi de singurătate care constituie climatul său obişnuit. Nu trăieşte în afară şi nu iese din forul său interior decât constrâns de circumstanţele şi manifestări spectaculoase.  
    Aceasta interiorizare îi consuma o mare parte din resurse şi nu-i permite să-şi folosească decât prea puţin din bugetul vital pentru exteriorizare. Sub acest aspect, este mai degrabă dezavantajat: doar rareori atrăgător şi nu face nimic ca să remedieze absenţă de farmec sau de magnetism personal; nu îi place să vorbească despre sine şi, mai puţin, să atragă privirile asupra persoanei sale; din lipsă de spontaneitate, de fantezie, de căldura sau de prospeţime, nu străluceşte şi nu ştie să-şi pună în valoare meritele; uneori are chiar ceva ingrat care face corp comun cu el; orice ar spune sau ar face, vitalitatea lui nu e îndreptată spre exterior; este un introvertit puternic accentuat. 

   Acest "rece" nu are numai chipul introversiunii; traducându-se printr-o scădere a intereselor afective şi personale, are toate proprietăţile lipsei de emotivitate. 

   "Răceală" este deci o dominantă a firii Capricornului, dar trebuie să ne înţelegem asupra semnificaţiei ei. Nativul nu are decât un contact slab cu instinctul; acesta, în măsura în care este o forţă vie cu bătaie scurtă şi cu o fecunditate îngustă îi este străin. Impulsurile sale vitale sunt temperate, asurzitoare de un sistem de securitate care amenajează şi consolidează poziţiile de retragere, adesea înălţate la rangul de principii intelectuale sau morale. El se gândeşte adesea că, rupând legăturile cu pasiunea, încetează să se lase tras pe sfoară. Poate aşadar să fie un neemotiv veritabil, cu sensibilitatea parcă amorţită: are un temperament anesteziat. Cel mai adesea, totuşi, nativul din zodia Capricornului este un "pasionat la rece"; lipsa de emotivitate nu este decât o aparentă care ascunde o hiperemotivitate profundă mai mult sau măr puţin refulata ori baricadata, al cărei sistem de sensibilitate e greu de pătruns şi se apăra prin multiple mecanisme de inhibiţie. Şi adeseori impasibilitatea acestui tip este supra compensarea unei vulnerabilităţi interioare oarecum dureroase, printr-un exces de rigiditate ori de răceală. De unde o înfăţişare care, îndeobşte flegmatica şi indiferentă, poate deveni închisă, trufaşă sau înţepată. Nimic nu e mai agitat decât inima sa şi totodată nimic nu e mai sigur de sine decât spiritul său. 

   Fie că este o dispoziţie naturală sau o formaţie reacţionala, lipsa de emotivitate atrage după sine aceleaşi consecinţe caracteriale. Nativul pierde sub aspectul simpatiei, al elanului, al căldurii, al spontaneităţii, ceea ce câştigă din punctul de vedere al calmului, al stăpânirii de sine, al constantei. Este mai ales protejat în mod excesiv faţă de drama evenimentelor şi a celorlalţi; are acea linişte care nu se miră de nimic, acea seninătate hotărâtă care rezistă la contagiune, la sugestie, la intimidare, ca şi la identificarea cu fiinţele şi cu lucrurile pe care le ţine la distanţă. Aceasta răceală contribuie deci la a-i dărui o stăpânire de sine deosebită. Stăpânire care nu face decât să-i accentueze ritmul vital încetinit; deoarece, deşi este un "rece", el este în acelaşi timp şi un lent. Lentoarea întreţine la el o predispoziţie la calm care, la tipul inferior, nu este decât încetineală, indolenta, apatie, dar la tipul superior ea constituie o condiţie propice pentru ponderare, meditaţie, perseverenţă, stabilitate. Abia sub influenţa saturniana, această structură ajunge la o stare de taciturnitate, de solitudine morală, de pesimism şi de melancolie. 

   Am schiţat deja caracterul văzând în acţiune introversia, lipsa de emotivitate cu inhibiţiile sale, precum şi lentoarea ritmului vital, proprietăţi care, toate, se pot recunoaşte dincolo de calitatea elementară care se numeşte Răceală. Dacă ţinem seama de faptul că la aceasta Răceală se asociază cealaltă valoare principială care este Uscăciunea, înţelegem că nativul din Capricorn îşi trăieşte calităţile reci mai ales pe un mod de tensiune, de retracţie, de afirmare aspră şi rigidă. Nu trebuie să-i considerăm un limfatic, un fip "moale". El este tocmai contrariul: acest nervos "dur" are soliditatea unei stânci şi aminteşte adesea de un granit abrupt şi deşertic. Alături de Scorpion, nimeni nu este capabil să "ţină" în condiţii ostile şi dificile. După chipul seminţei îngropate, poseda o puternica rezerva de energie comprimată care caută să-şi croiască drum prin obstacolul material.


   Opusul delicatului, este un aspru care beneficiază de un echilibru solid derivat în acelaşi timp din stăpânirea sentimentelor şi din fermitatea caracterului. Cu un asemenea echilibru, se îndepărtează din instinct de soluţiile precipitate, de proiectele seducătoare prin imaginaţie, dar fără legătură cu realitatea. De aici îi vine şi acel sânge-rece, acea forţă spirituală cu care acceptă responsabilităţile şi chiar merge în întâmpinarea lor. Nu se grăbeşte, cumpăneşte lent orice decizie, orice proiect, dar o dată adoptate, se dovedeşte tenace în execuţie, se leagă solid de ea, până la obţinerea rezultatului. Prin exercitarea unei atenţii profunde şi oarecum reculese realizează aplombul pe care îl pretinde imperios firea să adâncă pe care poate să construiască orice. Atinge mai uşor această stare în singurătate decât cu un anturaj numeros care îi perturbează procedura obişnuită de gândire şi munca. S-ar spune că, datorită aplombului său solid, această făptură nu-şi dobândeşte adevărata fizionomie decât atunci când se afla în faţa unei datorii sau a unei responsabilităţi; totul respira atunci stabilitatea morală şi o seninătate sufletească robustă. Siguranţa caracterului se asociază cu simplitatea, cu ponderaţia, cu o disciplină calmă şi fără zguduituri; în furtună poate să se menţină dârz, hotărât şi liniştit, insuflând curaj, susţinând voinţei, impunându-se tuturor prin calm, triumfând asupra oboselii generale prin obstinaţie, mergând drept înaintea lui, decis să nu se lase deturnat de la scopul său, dând dovadă, în clipele dificile, de o seninătate care impresionează... Iată într-un cuvânt o făptură de o mare voinţa şi o judecată solidă, care ţine în mână destinul propriu şi pe cel al celorlalţi. Un asemenea rezultat se datoreşte densităţii sale interioare şi solidului punct de sprijin pe care îl întâlneşte în centrul propriului său eu. 

    Pe bună dreptate putem deci compara acest tip rece şi uscat cu o stâncă; dar îl putem asimila şi cu valoarea Pământ, cu tipul Pământesc cu proprietăţile sale clasice: simplitate, greutate, densitate, fixitate, duritate, rigiditate... Dacă ne lăsăm în voia asociaţiilor de idei, ajungem să-i evocam, în legătură cu acest tip, pe omul de la munte cu viaţa să aspră, pe ţăranul legat de sol, încăpăţânat în munca lui, prins în realitate, trăind pe urma lucrărilor palpabile, credincios prietenilor, dar ireconciliabil cu cei care 1-au nedreptăţit, nedevenind niciodată asupra impresiilor sale..., ca orice făptură care, indiferent de gradul de evoluţie, nu se îndepărtează de drumul trasat de la început şi îi dedica toată existenţa sa. Fie că ne vine în gând o stâncă de neclintit de care să te poţi agăţa sau pământul conceput ca un bloc compact şi nemişcat pe care să te poţi odihni, nu trădăm valoarea esenţială a simbolului acestui semn. 

Un flegmatic 
    Sub aspect caracterologic, este uşor să situăm un nativ din Capricorn printre Flegmaticii al căror tip îl reconstituie cu destulă puritate. Flegmaticul se caracterizează prin formula: non-Emotivitate-Activitate-Secundaritate. Am plasat deja lipsa de emotivitate în întregul context al răcelii. Or, dacă aceasta reprezintă la tipul Capricorn o proprietate dominantă, Secundaritatea este în aceeaşi măsură preponderenţă. 

   Gross numeşte secundarul un "profund-îngust" datorită ecoului prelungit al reprezentărilor, astfel încât orice impresie primită sapă în el o brazdă care îl pătrunde fără să se întindă. Ca atare, secundarul nu sesizează şi nici nu elaborează pe loc stimulii exteriori, mai ales dacă sunt numeroşi şi disparaţi. Prima sa atitudine în faţa vieţii, în faţa unui fapt sau a unei fiinţe, este un soi de interogaţie; despre ce este vorba? Senzaţia marchează o întârziere, iar sistemul rezista în fata agresiunii fiinţei de către lucruri. Totuşi, impresia se instalează, excitaţia se produce încet, dar şi dispare lent; persistă, frământa fiinţă mult timp şi, până la urmă, se solidifica în ea. Aceasta secundaritate permite nativului din Capricorn să reziste presiunii intereselor imediate şi să le sacrifice unor interese importante mai îndepărtate; ea îi conferă o răbdare de benedictin care se însoţeşte cu prudenţă, circumspecţia, calculele; ea îi dă în acelaşi timp profunzime, ca urmare a acestei persistente care stabileşte o perspectivă de continuitate în acţiune. Nativul rezista în mod firesc la schimbări, la adaptări rapide este rareori primul şi nici nu ţine de altfel să fie (aşteaptă să devină indispensabil ca să fie căutat). În plus, nu se prea adaptează la o diversitate de medii şi reacţionează anevoios la o răsturnare de situaţie. În schimb, se instalează în circumstanţe stabile şi le demonstrează permanentă. Este un conservator care tinde chiar să cadă în brazda obişnuinţelor, a rutinei, a automatismelor. Când îl preocupa o muncă, tinde să o termine în pofida oboselii, pe care o simte târziu; dacă totuşi trebuie s-o abandoneze gândul lui n-o părăseşte până ce n-o reia, şi o reia din stadiul în care o lăsase, fără să o regândească de la început. Să adăugăm că tinde să acţioneze cu o conformitate riguroasă şi uneori rigidă faţă de principiile sale, adesea bine statornicite. 

   Ce rezultă din încrucişarea lipsei de emotivitate cu secundaritatea? Relaţia ne pune din nou în prezenţa unei fiinţe puternic introvertite pentru care prima atitudine în fata realului este un recul. Prin acest recul, obiectivează lucrurile al căror martor este; se detaşează de ele, se îndepărtează într-atât, încât nu mai are nici o posibilitate de identificare ori de participare; în relaţia sa cu obiectele, are tendinţa să devină impersonal. În acelaşi mod păstrează distanţa şi faţă de sine, spre a fi pentru sine un obiect mai mult decât un subiect. Fugă de orice subiectivizare este însoţită de refuzul imaginarului. Nu există fiinţă mai puţin lirica, mai puţin prolifica, mai puţin părăsită în voia sa; nu are fantome interioare şi nu cunoaşte nici coşmaruri, nici panici: face vid în casa lui sau nu vrea să lase să intre în ea decât ceea ce aparţine domeniului conştiinţei şi s-a maturizat într-o elaborare lucidă. 

   Cu introversiunea, îmbinarea lipsa de emotivitate-secundaritate produce şi o disciplină care este o adevărată armatura interioară. Volantul greu al secundarităţii plasează nativul în interiorul unor virtuţi reci. Dacă este ordonat, el nu este mai puţin sobru şi, de asemenea, sever, atât faţă de sine, cât şi faţă de celălalt, care nu-i inspiră prea multă simpatie; forţa sa de rezistenţă rămâne exemplară atât în situaţiile dificile, cât şi faţă de propriile sale defecte, acceptate sec. Este o fiinţă onorabilă, demnă de încredere, punctuală, care îşi pune faptele în acord cu spusele. Minciună lui este conştientă de imoralitatea ei: când minte, nativul este mai vinovat, dar nu minte decât din "raţiuni de stat". Virtuţile civice formează cadrul ideal pentru comportamentul său: are simţul legii şi e dornic să ducă o viaţă bine reglementata. Desigur, este autonom în opinii şi fuge de comunitate, dar societatea este pentru el un obiect de reflecţie care îi dă o ordine logică şi îl înclină spre precizie în conduita, foarte adesea ireproşabila sau exemplară, uneori chiar inflexibilă (când câmpul conştiinţei lui e îngust). Are spiritul concis al logicianului, al juristului, al filozofului, care conceptualizează ceea ce îi prezintă experienţa şi este împins spre un raţionalism care se învecinează cu sistematizarea abstractă. 

   Dacă luăm acum în consideraţie factorul Activitate în raport cu lipsa de emotivitate şi cu secundaritatea, observăm Capricornul cuprins de o voinţă rece care se bazează în acelaşi timp pe simţul realităţii şi pe o judecată chibzuită. Această voinţă este deci foarte conştientă de mijloacele şi scopurile sale. Desigur că se pune încet în mişcare deoarece are nevoie, ca să se trezească, de o suficientă intelectualizare a motivelor; dar în fata obstacolului, dovedeşte o reculegere, o putinţă de a se concentra asupra punctelor dorite; prelungeşte şi amenajează efortul controlându-şi resorturile, susţinându-şi slăbiciunile. Regăsim aici forţa unui sânge rece neobosit, energia liniştită, grijulie faţă de un viitor îndepărtat şi de scopuri cu bătaie lungă, în care nativul, concentrat cu totul asupra unei afirmaţii, se cheltuieşte în actul responsabil, în fata realului, în faţa oamenilor. 

    Calitatea nativului din Capricorn este până la urma funcţie de coeficientul lui de activitate. Dacă acesta coboară la un nivel scăzut, suntem în prezenţa doar a unui Apatic (non-emotiv-non-activ-secundar): este Capricornul inferior cu un caracter sumbru, care se lăsă în voia melancoliei (nu râde niciodată, vorbeşte puţin, rumega la rece), a egoismului, a solitudinii, a avariţiei, a automatismelor sale. Poziţia intermediară între acest Apatic şi Flegmaticul superior (vezi celebrităţile zodiei) este cea a numeroşilor Capricornii care sunt mai mult sau mai puţin nişte "Flegmatici parapatici". Se poate întâmpla ca o valoare solară uraniana sau marţiană "să-i încălzească" pe "pasionat la rece" şi să facă până la urmă din el un Emotiv-Activ-Secundar, adică un Pasionat (conform formulei lui Le Senne, Flegmaticul este un Pasionat devenit rece); aceasta îl apropie în mod sensibil de tipul Leu. Este vorba, bineînţeles, de o deformare a tipului pur care nu reprezintă decât o minoritate în sânul marii familii a nativilor din Capricorn; dar mai numeroşi sunt aceia care se apropie de această formulă caracterologica şi trebuie să fie clasaţi printre "Flegmaticii parapasionati". Fireşte, nu ne ocupăm aici decât de problemă generală a semnului zodiacal, dar fiecare caz în parte tine de constelaţia să specifică. 

   Apare un moment când destinele psihologice ale nativilor din Capricorn se bifurca: e momentul când linia tendinţelor lor deviază spre latura materială sau eliberarea morală, spre ambiţia terestră său ambiţia spirituală. Capetele extreme ale acestor linii 1-ar produce pe organizatorul de imperii, Cezar, şi pe omul Evangheliei, Cristos. Să urmărim itinerarul acestor două tipuri. 

Ambiţiosul 
   Cel mai adesea, nativul din Capricorn este cuprins de o aprigă dorinţa de afirmare, care îl face să simtă voinţa de putere ca pe o adevărată sete, dacă nu ca pe un adevărat orgoliu retras în sine, de dominare. Marte, exaltat în această zodie, îl determină să dorească, să lupte pentru a ajunge la obiectul dorinţelor sale, iar Saturn, stăpânul, îi conferă clarviziunea şi tactică ce-i trasează drumul. De vreme ce nu poate iubi lumea, se pune problema de a o domina şi, de vreme ce nu o poate suprima, vrea să şi-o pună la dispoziţie. Îl vedem deci cheltuindu-se pe parcursul unei vieţi drepte pentru a-şi înălţa eul terestru până la poziţii eminente, spre a atinge scopul fixat. Acest scop este omul în culmea propriei sale fiinţe, în întreprinderea cea mai dificilă şi cea mai completă, care reuneşte în jurul aceleiaşi limite înalte, analoaga cu o creastă mare de munte, toate forţele acumulate în timp. 

   Nu-i lipsesc resursele pentru realizarea acestei tăcute şi răbdătoare ambiţii: calculul rece, supleţea diplomatică ca un tăiş de oţel, caracterul nestăpânit, duritatea de granit... Şi, mai presus de orice, simţul politic: ştie să degaje anume date precise ale fiecărei situaţii şi nu le pierde din vedere spre a le urmări pe parcursul lor cel mai lung, astfel încât privirea să pătrunde viitorul cu maximum de cuprindere şi de luciditate. Este, prin excelenţă, administratorul, şeful care ia asupra sa sarcinile celorlalţi, cu vocaţia de a-şi asuma nu numai partea sa de responsabilităţi şi de riscuri, ci şi pe cea a celorlalţi, care se simt, în preajma lui, eliberaţi de această parte de responsabilitate; ştie deci să vrea şi să decidă pentru alţii, ajungând chiar să-şi ia uneori rolul unui sacrificator. 

   Enumerând diferitele firi de oameni capabili să aspire la funcţii de comandă, Clausewitz îi pune pe prim plan pe cei care, după noi, reprezintă Capricornul: "... oamenii cu pasiuni energetice, profunde şi ascunse, care nu asculta decât de îndemnurile puternice şi nu se pun în mişcare decât încet şi progresiv, dar ale căror sentimente au pe câtă forţă, pe atâta durată (...)... un caracter puternic este cel care, chiar în emoţiile cele mai violente, nu-şi iese din echilibru." 

   Nativii tipici din Capricorn, ca Mazarin, Louvois, Talleyrand, Gladstone, Wilson, Poincare, Joffre, Hindenburg, Stalin, ajunşi singuri, în vârful muntelui, ilustrează de minune acest tip de şef. 

   Desigur, exagerarea tendinţei degradează rezultatul pe o întreagă gamă de valori, fie că este vorba de tiranul politic care nu se dă în lături în faţa nici unui sacrificiu că să le impună oamenilor cine ştie ce mare obiectiv dramatic în numele raţiunii de stat, sau de fanaticul unei ortodoxii intransigente, de sfântul rătăcit pe căile intoleranţei, de asupritorul banal sau de micul tiran domestic... 

Detaşatul 
    Se întâmplă destul de des însă că eul nativului din Capricorn, în loc să se afirme, să ia drumul invers, acela al despuierii, al renunţării în fata lăcomiei posesiunilor materiale şi a marilor realizări: libido-ul sau se desprinde de lumea pământeană. Marte îi dă şi elanul şi forţa de cucerire, dar aici clarvăzătorul Saturn devalorizează obiectele dorinţelor şi scopurile naturale ale acestor dorinţe într-atât încât blochează orice ambiţie.
Să ne grăbim să denunţăm falsă spiritualitate care, în prea multe cazuri, acoperă această aparentă seninătate. Ea nu este, într-adevăr, decât o ambiţie refulată, nativul supracompensând o dorinţă de putere sau o sete de elevare, disproporţionata faţă de mijloacele de realizare, printr-o atitudine exagerată de umilinţă, de dezinteres. Nu mai are chef de nimic, nu mai doreşte nimic, încearcă mai mult sau mai puţin un complex de inferioritate cu scrupule dureroase, cu chinuri morale sau se poartă ca un schizoid care fuge de viaţă practică şi trăieşte într-o oarecare despuiere. Maniera sa retrasă e prea accentuată, prea inadaptata, ca să fie un indiciu de sănătate psihologică. Acest tip care renunţă reprezintă calitatea defavorabilă a Capricornului, dacă nu chiar patologia lui. În rest, contradicţiile cu sine însuşi nu sunt excluse şi putem vedea acelaşi personaj, apostol al egocentrismului, dispreţuind lumea din vârful turnului sau de fildeş, zăvorit într-o singurătate orgolioasă de neînţeles. Simţindu-se la îndemână într-o anumită clasă, el exprimă un soi de "aristocraţie a refuzului", dar se retrage mereu în spatele fortificaţiilor inexpugnabile care spun multe despre "detaşarea" lui. 

   Există totuşi nativi din Capricorn la care această detaşare nu implică o ambiguitate, de vreme ce îi duce spre seninătate. Ne gândim la Proudhon, cu profesiunea sa de credinţă de om sărac, la Leautaud şi, mai ales, la Peguy, care dispreţuia ambiţia temporală şi a cărui opera este, pe lângă un protest împotriva bunurilor lumeşti, un mesaj de sărăcie şi de despuiere. 

   Începând din acest moment, îl vedem într-adevăr pe nativul din Capricorn smulgându-se din lume cu umilinţă, dar este, şi el, un ambiţios: un ambiţios moral în căutarea unei elevaţii spirituale. Efortul său vizează un potenţial de valori mai înalt. Acest detaşat autentic nu pretinde neapărat căinţă, penitenta sau mortificarea spre a atinge perfecţiunea spirituală. Fie că alege calea ascezei, a meditaţiei, a contemplaţiei sau orice altă cale, el învăţa să se controleze, să se cucerească; urmăreşte adesea deplină stăpânire de sine pentru a obţine acea eliberare spirituală în care omul sondează iluzia dorinţelor sale efemere identificându-se cu profunzimea valorilor permanente ale vieţii. Nu este nevoie să căutăm anahoretul care, pentru a sfâşia valul Maiei, săvârşeşte etapele unei întregi iniţieri. Eliberarea poate constă într-o consacrare totală a sa în folosul celorlalţi, trăind într-un mod impersonal, dăruindu-se unei mari opere; ea constă, în toate cazurile, în depăşirea, printr-o disciplină constantă, pantelor aride care duc la vârfurile luminoase. 

   Dar frontierele sunt oare bine trasate pentru a-l departaja pe ambiţios de detaşat? Ca în orice proces dialectic, dacă accentul este pus în general pe un pol în detrimentul celuilalt, extremele nu se exclud totuşi; cel mai frumos exemplu ne este oferit de împăratul Carol Quintul (Luna şi Ascendent Capricorn în trigon cu Saturn la meridianul inferior) care, de o ambiţie nebunească ce-i făcea să urmărească monarhia universală, a renunţat la coroana spre a-şi sfârşi zilele în austeritatea unei vieţi monahale nu lipsite de mortificări, într-o melancolie profundă care 1-a împins până la a-şi celebra încă în timpul vieţii propriile funeralii... 

Spiritul de geometrie 
   Se pot ghici avantajele pe care le procura spiritului calmul unei firi atât de reci: este cea mai bine plasată ca să observe cu detaşare, imparţialitate, rigurozitate. Despuiat de subiectivismul pasiunilor, nativul poate să acceadă mai uşor la o viziune obiectivă a realităţii. Iar dacă lipsa de emotivitate îi permite să vadă limpede şi just, secundaritatea îl incita să-şi extindă viziunea, să vadă departe. În acest scop, este adesea în căutarea unui loc superior de unde să poată vedea dintr-o ochire toate consecinţele lucrurilor şi să domine înlănţuirea fenomenelor, aşa cum un observator ar vedea un oraş întinzându-se la poalele unui turn.
   Aceasta "viziune în surplomba" îl punea în situaţia de străin în fata lucrurilor şi îi da acea cunoştinţă detaşată care vrea să meargă în profunzime ca să sesizeze structura obiectelor. Dar o asemenea inteligentă de arhitect ştie prin ce lent puseu se acumulează sucul în ciorchine, câtă răbdare favorizează aceasta maturaţie. Scriitor, ştie cât timp îi trebuie unei cărţi bune ca să se desăvârşească. Vedem bunăoară un Saint-Simon începând să-şi adune materialele pentru Memoriile sale la nouăsprezece ani; Montesquieu îşi dedică întreaga viaţă Spiritului Legilor, ca să vadă "din înaltul turnului sau" aceleaşi legi istorice care se repetă la mii de ani interval... 

   O asemenea inteligentă se probează, prin concentrare şi meditaţie, în siguranţă judecăţii. Spre a o obţine, inteligentă poate căuta erudiţia şi poate ajunge la spiritul enciclopedic; dar ea poate să urmărească şi cucerirea absolutului. Iată de ce nativul din Capricorn are atât de adesea un spirit geometric, cu tot ceea ce comporta el fix, definit, precis. Simte nevoia să se sprijine pe valori indiscutabile, pe baze imuabile. Îi trebuie certitudini; om politic, are un spirit de claritate juridică şi este înclinat să se bazeze pe texte semnate şi ratificate cum trebuie; intelectual, este sensibil la greutatea şi la permanenta realităţilor profunde cu care îşi întemeiază o reţea fără breşe, nici surprize. Tipul superior poate chiar să practice un soi de asceză a lucidităţii dedicându-se unei lungi şi aspre activităţi de repunere în discuţie a cuvintelor, de dislocare a ideilor, de revizuire a formulelor, spre a despuia adevărul de artificiile sale şi a-i prezenta în toată puritatea. Bineînţeles, cunoştinţele abstracte sunt domeniul privilegiat al Capricornului, fie că e vorba de ştiinţele exacte, de matematici, de tehnică, de filozofie ori de metafizică. 

   Primejdia care ameninţa un asemenea spirit este că gustul pentru organizare să precumpănească asupra gustului pentru real, spiritul de sistem, asupra spiritului de adevăr. Dogmatismul nu este exclus când inteligenta devine conservatoare. 
   O sistematizare, oricând posibilă, a acestei gândiri poate să ducă la doi poli extremi: la un "materialism" îngust, incapabil să se desprindă din concret şi decis să nu creadă decât în palpabil; sau la un conceptualism dintre cele mai abstracte, care rupe legăturile cu realul, expresie a fugii în fata solicitărilor vieţii şi a refugiului în gândirea cea mai spiritualizata.
Trimiteți un comentariu