Sagetatorul- Portret psihologic

Instinctul grandorii

In originile acestei personalitati este usor sa se discearna un Eu in expansiune sau in intensitate care isi cauta propriile limite si aspira sa le depaseasca in vederea atingerii unui "dincolo" de sine. Simte ca ce-i mai bun in om nu este neaparat faptul ca ocupa o larga suprafata de viata in care sa instaureze forta narcisiaca a eului. O tentatie de acest ordin poate sa existe, deoarece instinctul anvergurii se poate multumi, in lipsa de ceva mai bun, cu o expansiune pe orizontala. Dar efortul sau vizeaza mai degraba spre un mai sus potential de valori. 



Senzatia imbatatoare a unei vieti complete ii da gustul marii aventuri. Se simte repede ingradit intr-un cadru limitat si cauta evadarea; sa iasa din limitele impuse de conditia umana (rasa, familie, patrie) ca sa participe la o lume tot mai vasta. Simte nevoia sa fie insutit, transfigurat de entuziasm, de pasiune, de delirul divinizat. Vointa sa este pentru el, mai mult decit pentru oricine altul, o forta deschisa care il smulge din el ca sa-1 centreze asupra unui scop exterior si superior, fara a-1 dezradacina din intimitate. Aceasta idee directoare a lui "in-afara-Eului" il face sa caute tot ce depaseste limitele lucrurilor si fiintelor, tot ceea ce le prelungeste, la fel cum il face sa fuga de tot ceea ce este meschin, masurat, stramt. Fortele eliberatoare ale fiintei sale il poarta deci spre zonele marginale si il incita sa frecventeze la maximum, dincolo de constiinta sa organizata, umbrele infraconstientului si licaririle supraconstientului. Cauza, efect sau simpla simultaneitate, acest Eu se intemeiaza, se resimte, in sentimentul acut al participarii la viata lumii, in impresia profund resimtita a integrarii in coeziunea universala. Simte deci nevoia sa vibreze la unison cu ambianta cea mai larga si sa nu fie un solist, ci un instrument din cea mai vasta simfonie colectiva. Vrea sa fie destul de legat, intim, de grupurile si miscarile sociale al caror reprezentant, printre altii, este. Acest instinct de asimilare si de solidaritate capata un evident caracter dionisiac, fiindca ceea ce vrea aceasta faptura mai presus de orice este sa se amestece in hora bahica a lumii si sa simta betia senzuala a centaurilor indragostiti de o comuniune paminteana. Desigur, ca si Taurul dionisiac, Sagetatorul dionisiac face corp comun cu natura si farmecul ei, dar nu este atit de exclusiv inlantuit de bogata sa senzualitate ca cel dintai. In orice caz, cu el, incintarile terestre urca spre spiritual, iar tumultul bahic il duce in cele din urma la o stare de ebrietate mistica ce poate fi inceputul unui sentiment religios. La radacina acestei fiinte vedem deci aparind o anume facultate de relatie, de transport. Poate fi vorba de o simpla permeabilitate morala fata de mediu, de o identificare pasionala grosolana cu comunitatea, de un simt innascut de solidaritate, de asimilarea in cadru... In orice caz, acest lucru atrage dupa sine o atitudine de ansamblu: subiectul se adapteaza cu usurinta, se mladiaza cu incredere, isi asimileaza bunele maniere, se conformeaza regulilor bunei-cuviinte; il vedem simpatizand cu anturajul, plin de antren, de buna-vointa, de fervoare; spiritul sau e indulgent, tolerant, deschis; simte placerea sa-si deschida inima, sa fie apreciat, sa radieze, sa infloreasca liber... Intr-un cuvint, e o faptura care traieste in deplina sintonie cu mediul, prin care Eul sau se prelungeste la infinit.

Desigur, poate, mai mult sau mai putin, sa esueze in elanul sau de participare, in febra sa dionisiaca. Totusi, prin jocul dinamismului acestuia integrator, Sagetatorul isi fundamenteaza echilibrul psihologic; are nevoie de o anume dimensiune: ii este absolut suficient sa-si traiasca grandoarea dincolo de sine, intr-o investitie "afectiva" care se poate intinde la infinit, in creatiile sociale, miscarile culturale, institutiile... la care participa. Dar ajunge ca, pentru diferite motive, acest sentiment de acord simfonic sa-i fie refuzat, pentru ca Eul exclusiv sa devina sediul unui proces de expansiune, de inflatie. Drept urmare, putem asista la umflarea egocentrica a unei fiinte cu aspiratii si pretentii senioriale. Totul merge atunci in sensul betiei si al grandorii pentru sine; la extrema, e delirul puterii geniului nerecunoscut care se retrage intr-o vanitate ofensata, priveste lumea cu un suflet dispretuitor, si, din inaltimea unde sta cocotat, nu simte decit repulsie pentru mediocritatea terestra de care fuge cum poate...

Nu este insa obligatoriu ca delirul grandorii sa fie pretul inevitabil al refuzului de integrare in univers. Focul Sagetatorului poate sa se consume si intr-o revolta impotriva unui aspect al acestui univers, revolta ce-l determina sa ajunga la lipsa de masura care ii este oricum indispensabila. Integrare sau revolta, iata dilema care apare, expresie a dualitatii semnului.

In final, Sagetatorii pot fi clasificati in doua mari familii opuse, in functie de atitudinea lor fundamentala. De o parte, Sagetatorul asimilat care se integreaza si se contopeste armonios cu mediul; de cealalta, Sagetatorul independent, rasculat impotriva stapanirii aceluiasi mediu. Daca ne referim acum la valorile tipologice cunoscute, putem sa-1 asemuim, in cadrul clasificarii lui Kretschmer, pe primul, cu tipul ciclotimic, si pe cel de-al doilea, cu tipul schizotimic. Sagetatorul ciclotimic apare in general in cazul unei dominante planetare "umede" - Jupiter-Neptun-Venus-Luna - in timp ce dominanta planetara "uscata" - Satum-Uranus-Marte-Soare - genereaza Sagetatorul schizotimic. Este mai usor sa purcedem mai intai la schitarea portretului celui de al doilea tip, cu profilul decupat, si sa abordam apoi studiul celui dintai, care se diferentiaza si se lumineaza in functie de celalalt.

Un rebel

Deci, daca Sagetatorul domina intr-un cer in care sunt predominante planetele de tip uscat, mai cu seama intr-un ansamblu de aspecte disonante, adica de tensiune, avem de-a face cu tipul schizotimic. Apartine acelei rase indraznete care, de la Titani la Prometeu, isi cauta norocul chiar impotriva zeilor si pare menit sa vietuiasca salbatic in paroxismul independentei, al libertatii morale, al scandalului.

Din instinct, acest Sagetator rebel se rascoala impotriva adevarului mediului sau si se comporta ca un neadaptat in ruptura fata de realitatea care il inconjoara si vrea sa i se impuna. Nevoia de emancipare primeaza si, cum ii trebuie o certitudine, isi afirma inclinatiile, isi reclama drepturile si se impune cu generozitate si cu asprime in egala masura. De timpuriu este in lupta deschisa cu locurile comune, obiceiurile curente si, mai ales, cu prejudecatile, ideile preconcepute. Cum, pe de alta parte, simte nevoia flacarii exaltarii morale, isi cauta cu pasiune si infocare adevarul pana ce dobindeste asupra lui toata clarificarea interioara si este luminat de el. Pofta sa de viata este imperioasa, iar ambitiile, bine determinate. Nimic echivoc la o asemenea fire, de o sinceritate brutala, de un elan indraznet, de o vointa insurectionala si a carui pasiune vizeaza de la bun inceput departe.

Activitatea sa se manifesta in salturi, cu ambalari, actiuni indraznete; dar cunoaste si descurajarea, starea abatuta. Loviturile de copita ale acestui pursinge sunt redutabile, maniile galagioase, desi trecatoare, infrigurarile si furiile, adevarate furtuni: simte nevoia sa se dezlantuie periodic ca sa isi cheltuiasca toata infocarea, toata ardoarea. Atat timp cat nu si-a stapinit reflexele elanului vital, acest pasionat incearca sa-si destinda fortele in toate directiile posibile, interesandu-se mult de lucruri, pana ce gaseste calea definitiva ca sa se cufunde in ele. Nimeni mai mult ca el nu simte nevoia unei directii precise; este un arc intins care isi asteapta tinta; o data pornit spre o destinatie, isi centreazeaza energiile, isi mobilizeaza intregul capital de forte in vederea unui elan cu limitele cat mai indepartate posibil.

Un conformist

Cind Sagetatorul domina intr-un cer in care precumpanesc planetele de tip umed, mai ales intr-un ansamblu de aspecte armonice, ne gasim in fata Sagetatorului ciclotimic care se apropie de tipul jupiterian.

In loc sa se revolte impotriva mediului, el se simte la indemana, se complace si infloreste in el; profita de mediu la maximum pentru ca se prelungeste in el. Gaseste ca viata e bine facuta si nu intreprinde nimic ca sa sc adapteze la circumstantele exterioare: se afla la acelasi nivel cu oamenii, cu lucrurile, cu locurile... Fireste, se conformeaza uzantelor stabilite, este partizanul ordinii, al legalitatii, recunoscind suprematia dreptului prin forta. Pretutindeni, admite regula jocului conventiilor sociale iar simtul onorabilitatii ocupa un important loc la aceasta fiinta care pune pret pe consideratia anturajului si este dornica de distinctie, de prestigiu, de atentii. Inclina spre un conformism confortabil. Aceasta fire infloritoare este facuta pentru a fi fericita.

Forta sa consta in usurinta jocului sau, in comportament, in alura. Stie intotdeauna cum sa se poarte si cum sa procedeze si, drept urmare, cum sa devina simpatic. Mai inainte de orice, il vedem debordand de bucuria de a trai, bine dispus, optimist, vesel, demonstrativ, exuberant, indragostit de hrana pamanteasca si de confortul material: e un euforic. Sociabilitatea sa este mare; e omenos, pacifist, liberal, intelegator, generos, binevoitor, larg in idei si in gesturi. Are o latura cavalereasca, o oarecare grandoare de suflet. Drept, cinstit, loial, ii place sa joace cu cartile pe fata, fara ganduri ascunse, cu o sinceritate mai diplomatica decat cea a celuilalt tip. Constiinta sa morala ii interzice orice josnicie, orice ticalosie. Fata de primul tip, acesta e mult mai destins; este chiar destul de decontractat si, dincolo de unele faze ciclice de exaltare si depresiune, se prezinta sub o lumina pasnica si ponderata; in raport cu anturajul, are adesea o influenta impaciuitoare, binefacatoare; e capabil de o frumoasa seninatate pe care o comunica si apropiatilor sai.

In principiu, cele doua personaje se exclud unul pe celalalt, dar observarea cazurilor psihologice dovedeste ca ele pot, intr-o oarecare masura, sa coexiste in aceeasi persoana, in proportii diferite, numerosi Sagetatori fiind niste rebeli care traiesc si lupta pentru mai multa comuniune sau niste conformisti destul de independenti.

Nu trebuie sa uitam ca, prin structura sa complexa, Sagetatorul tinde sa sudeze energiile opuse si sa prezinte o fiinta omeneasca, pe cat posibil, completa: concomitent petrecaret si plin de aspiratii morale sau religioase, insufletit de pasiuni puternice si totusi stapan pe el. Aceeasi coexistenta se prezinta, in grade variabile, la Sagetatorul extrovertit (dominanta Jupiter, Marte, Uranus) si Sagetatorul introvertit (dominanta Saturn, Neptun, Luna) care formeaza insa doua tipuri specifice de Sagetator. E adevarat ca atitudinile de extroversiune si de introversiune exista in orice fiinta, dar cu precumpanirea uneia in raport cu cealalta, ca ziua cu noaptea.

Spre aventura...

In masura in care rebelul o ia inainte conformistului si sageata tinteste un scop exterior (extroversiune), Sagetatorul se indreapta spre aventura in intilnirea cu lumea. Acest accent se precizeaza mai ales daca fortele animalice (intarite de astri de foc precum Marte si Uranus) sunt puternice. Subiectul se impartaseste de la natura titanilor si centaurilor victime ale sirenelor la ale caror cantece nu au putut sa reziste; forta sa senzoriala il antreneaza spre un "dincolo" exterior, cu necesitatea unei victorii asupra iluziilor care vrajesc. Atunci, instinctul de expansiune reclama desfasurarea unei actiuni debordante, de ordin fizic, emotional sau mental. Firea sa pasionata, combativa si violenta trebuie sa infloreasca intr-o experienta independenta si salbatica in care sensibilitatea sa frematatoare gaseste ceea ce doreste. Focul sau interior are inflacararea uraganului si merge in intimpinarea furtunilor naturii si societatii. Vedem deci cum i se aprinde sensibilitatea pentru idei grandioase sau actiuni eroice. Aceasta exaltare are gustul proiectelor scinteietoare, al intreprinderilor prestigioase, al splendorilor furioase.
Nu lipsit dc orgoliu, subiectul prefera riscul si bravarea pericolului: este facut pentru aventura. Intr-o masura mai mica, se multumeste cu un regim de viata atletica: exercitiile in aer liber, campingul, sportul, vanatoarea, echitatia si vitejiile lor... Uneori este vorba de practica exclusiva a unei singure activitati sportive: schi, scrima, sarituri... sau antrenarea la judo, dusa pina la stapinire si perfectiune morala. Dar, mai presus de orice, are o pasiune favorabila: sa calatoreasca. Marea sa destindere este sa vada regiuni noi; temperamentul sau nomad il incita sa plece cu rucsacul in spinare, sa incalece pe motocicleta,, sa conduca masina cu mare viteza pe sosele late si libere sau sa foloseasca avioanele si vapoarele, parcurgand provinciile tarii sale si trecind frontierele, studiind limbile straine si adnotand ghidurile turistice. Acest mare calator este un explorator innascut care se lanseaza in necunoscut, neobosit descoperitor de colturi pitoresti, aflat vesnic in cautare de orizonturi noi.

Desigur, accasta tendinta a Sagetatorului poate sa se degradeze mai mult sau mai putin. Lipsit de un coeficient de activitate suficient, subiectul se poate multumi cu voiajuri imaginare citind carti despre explortori, romane de aventuri, westernuri... Evadarea poate sa se degradeze astfel incat sa nu mai fie elan spre departari, ci atractie pentru un risc mai mult sau mai putin absurd, supunere in fata hazardului cand miza este importanta si chiar o pasiune devoranta pentru jocurile de noroc... Este forma esecului la Sagetator. De aceea actul exterior prin care incearca acest tip sa scape de nelinistea sa interioara si sa-si asume lipsa de masura poate sa faca din el un cautator de aur, un aventurier de proasta calitate, dar si un cuceritor curajos sau un om de actiune plin de grandoare.

Spre intelepciune...

Rebel sau conformist, Sagetatorul poate sa fie axat pe furtunile sale interioare, fara sa le proiecteze insa in convulsiile din exterior. Reprezinta cazul sagetii care vizeaza o tinta interna, subiectul cunoscandu-si si traindu-si aventura in intilnirea cu sine. Acest Sagetator introvertit, adesea marcat de o dominanta saturniana, incearca sa-si afirme puterea domesticind infocarea calului sau interior; apartine rasei centaurilor binefacatori si a inteleptului Chiron.

Cauta in sine un "dincolo" si il gaseste ajungand la maximumul fortelor sale morale si spirituale. Cautarea de cunostinte, dobindirea de forte pentru a merge tot mai departe, a tinti tot mai sus, iata destinatia prima a acestui centaur in vederea realizarii unei ordini, a unei armonii sau a unei sinteze in care calitatea fiintei conteaza mai mult decat tot restul, fara sa se disocieze totusi de impactul social. Deoarece, atingandu-si centrul interior, ajunge in acelasi timp la un centru comun multor altora. In cele din urma, fie ca e artist, savant, medic, moralist, idealist, calugar, filozof... acest Sagetator poate deveni un intelept dupa chipul lui Chiron sau, cel putin, poate ajunge la seninatate, la capatul calatoriei sale interioare.

Inteligenta

Sagetatorul schizotimic are desigur mai presus de orice un spirit de fronda. Revoltat impotriva mediului, este mai bine plasat ca oricine ca sa-si afirme independenta in gandire, libertatea de judecata care se indreapta ca o sageata impotriva prejudecatilor, invatamintelor oficiale si tuturor conformismelor intelectuale. Este asadar capabil sa-i elibereze pe ceilalti de sub jugul unor traditii greoaie si al unor rutine daunatoare, chiar daca se abandoneaza impactului violent al unor idei noi, mai mult sau mai putin indraznete.

Sagetatorul ciclotimic este, dimpotriva, un spirit asezat, care se aliniaza la opiniile cuminti ale mediului sau; ceea ce stie sa faca cel mai bine este sa se dovedeasca scrupulos in alegerea autoritatilor pe care le invoca sau de la care se inspira. Tipul inferior prezinta o anume latura "moale". Se lasa purtat de generalizari premature, deductii lipsite de o coordonare si de o logica riguroasa. In viziunea sa asupra lumii, accepta mai usor formula ansei si a hazardului, decat fermitatea vointei, la fel cum se pliaza imperativului legal si social mai degraba decat sa accepte responsabilitatea liberului arbitru. Pe scurt, ii lipseste rigoarea, iar inteligenta lui nu este foarte rationala. Dar tipul superior are o privire ampla, o viziune de vultur; este mai sensibil la ceea ce uneste decat la ceea ce separa, iar spiritul sau simte mai bine asemanarile, punctele comune dintre lucruri, decat diferentele si particularitatile. Aceasta viziune globala depinde si de largimea cimpului sau de constiinta; stie sa imbratiseze in prezent cel mai mare numar de date organic inlantuite; este asadar cel a carui privire patrunde viitorul cu maximum de largime si luciditate, desi simte, mai mult decit analizeaza, amploarea vederilor care se aliaza cu precizia viziunii.

Ambii Sagetatori au nevoie de o certitudine, de un adevar interior care sa-i ilumineze; patrunsi de forta coeziunii morale sau intelectuale, resimt fervoarea comunicarii; ii vedem adesea propagandu-si ideile, suscitand conversiuni ca niste adevarati misionari; spiritul lor apologetic este inclinat spre prozelitism. Fireste, tipul desavarsit de Sagetator prezinta cele mai bogate dispozitii ale spiritului. El intruchipeaza valorile acestui semn inclinat spre cunoasterea dezinteresata a universului si a carui sageata simbolizeaza elanul filozofic, religios, metafizic sau mistic, in cadrul umanismului sau universalismului spiritual. Inteligenta Sagetatorului raspunde definitiei lui Pascal despre spirit - "o miscare pentru a merge tot mai departe" - si genereaza, la capatul extrem, ceea ce Nietesche numea "ginditorul hiperbolean", care respira pana in strafundul plaminilor atmosferele cele mai rarefiate.