luni, 27 februarie 2012

Traind Aici si Acum



Un interviu cu Eckhart Tolle (îi mulţumim Irinei)
Mary O'Malley

Mary: Trăim timpuri incredibile, timpuri în care tot mai mulţi oameni se trezesc la viaţă, accesând acel câmp al Prezenţei Divine, care ne este pus la dispoziţie în momentul prezent. În acest proces de trezire a conştiinţei, noi suntem pregătiţi să renunţăm la autodefinirea pe baza conţinutului gândirii noastre şi să descoperim că suntem ceva mult mai amplu şi mai măreţ, decât ceea ce gândim despre noi înşine.

Tolle: Da. De mii şi mii de ani, am trăit identificându-ne cu mintea condiţionată, din care a rezultat un simţ limitat şi iluzoriu al sinelui, un eu infim, care se luptă în permanenţă, fiind veşnic temător, neliniştit şi în conflict cu el însuşi şi cu ceilalţi. Acum ne deschidem către starea naturală a sinelui nostru, unificat cu Prezenţa Divină – vastul tărâm al conştiinţei sau inteligenţa universală însăşi, în care mintea gânditoare este doar un mic aspect. Acesta este tărâmul păcii lăuntrice, din care iau naştere toate aspectele care fac ca viaţa să merite a fi trăită: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria, iubirea.


Mary: Fiecare din noi ne-am trezit în mod diferit la starea de necondiţionare. Experienţa ta a fost o trezire spontană a conştiinţei. Eu am trăit experienţa unei treziri iniţiale, ce a fost urmată de o călătorie care a durat mulţi ani, în care a trebuit să-mi observ mintea condiţionată şi să mă detaşez de ea.

Tolle: Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un proces gradual, asemănător celui pe care l-ai parcurs tu. Această dimensiune apare din lumea lor lăuntrică, din dorinţa ei de a ieşi la iveală. În ceea ce mă priveşte, totul s-a întâmplat brusc, la vârsta de 29 de ani. Eram prins în vâltoarea unei depresii suicidale, când mă gândeam cum să-mi curm viaţa. Gândul că nu mai pot trăi cu mine însumi se tot repetă în mintea mea. Apoi, dintr-o dată, am conştientizat ciudăţenia acelui gând. Dacă Eu nu pot trăi cu mine însumi, trebuie să existe doi eu: Eu şi acel eu însumi, cu care nu mai puteam trăi. În acel moment, conştiinţa mea a încetat să se identifice cu şinele meu cel nefericit, profund condiţionat şi atât de copleşit de frică. Această detaşare a fost atât de totală, încât acel sine fals, plin de suferinţă s-a năruit complet, asemenea unei jucării gonflabile, căreia i s-a scos dopul. Ceea ce a rămas a fost natura mea reală, sub forma prezenţei eterne EU SUNT: conştiinţa în starea ei pură, premergătoare identificării cu formă. A doua zi, m-am trezit în starea de extaz, care apare şi dispare. Însă, de atunci, fluxul adânc al păcii nu m-a părăsit niciodată.

Mary: După părerea ta, care este obstacolul major în cunoaşterea conştiinţei necondiţionate?

Tolle: Să nu poţi înceta să gândeşti. Acesta este un chin cumplit, dar noi nu realizăm acest lucru, fiindcă aproape toţi oamenii suferă din această cauză. De aceea îl consideră normal. Acest zgomot mental continuu te împiedică să descoperi acel tărâm al păcii interioare, care este inseparabil de Prezenţa Divină. De asemenea, el creează un sine fals, care este produs de minte şi care emite umbra fricii şi a suferinţei.

Mary: În cazul meu, mintea mea condiţionată era plină de frică. Am încercat din răsputeri să o pun în ordine şi să mă descotorosesc de frică. Acest demers nu a făcut altceva decât să mă inhibe şi mai mult şi să mă separe de viaţă. Doar atunci când am reuşit să fiu în starea de pace, m-am deschis din nou către viaţă.

Tolle: Deschiderea către viaţa presupune că tu nu mai interpretezi în niciun fel momentul prezent. Aceasta este starea de libertate. Când îi poţi permite acestui moment să fie aşa cum este, fără a simţi nevoia de a-l eticheta, în dorinţa de a-l face să fie altfel decât este, descătuşezi enorma putere ascunsă în momentul prezent. Ea a fost dintotdeauna acolo, dar a fost ascunsă. Aceasta descătuşare nu depinde de circumstanţele actuale din viaţa ta. De fapt, mulţi oameni trăiesc această experienţă, în momente în care circumstanţele exterioare sunt, după cum se spune, rele. Motivul este pur şi simplu faptul că i-ai permis acestui moment, să fie aşa cum este.

Mary: În cartea mea, eu descriu cu pasiune şi detaliat simţurile, fiindcă ele sunt un portal pentru întoarcerea la Prezenţa Divină. Odată ce oamenii se eliberează de preocupările vieţii şi îşi cultiva simţurile, ei se trezesc din nou la viaţă, capabili de a trăi bucuria pură, a momentului prezent.

Tolle: Conştientizarea simţurilor reprezintă o poartă de intrare în momentul prezent, în starea de prezenţa. Acest lucru face că mintea să se liniştească, în acel moment de conştientizare profundă. Aceasta este starea de conştiinţă liberă de gândire, iar aceasta este lucrul cel mai de preţ, care ţi s-a întâmplat vreodată. Unii oameni trăiesc această experienţă în mod întâmplător, într-un moment de pericol, de beatitudine sau de epuizare fizică. Acum, înţelegem că putem alege, în mod conştient, să intrăm în această stare.

Mary: În procesul meu de trezire, unele dintre cele mai dificile probleme cu care m-am confruntat au fost deschiderea şi închiderea, reamintirea şi uitarea. Experienţa stării de Prezenta EU SUNT, urmată de observarea minţii condiţionate, creează din nou o problemă dureroasă.

Tolle: Problemele fac parte din structura profundă a minţii condiţionate. Pentru a supravieţui şi a deţine controlul, mintea are nevoie de probleme. Ea nu va recunoaşte niciodată acest lucru, în mod deschis. Ea va spune: Nu vreau să am probleme, dar va crea, în permanenţă, probleme. Când observi că apar probleme, un mod rapid de reacţie este să te întrebi: Care este problema în acest moment? Apoi, să devii foarte alert faţă de realitatea acestui moment şi să vezi dacă problema respectivă are vreo legătură cu realitatea prezentului.

Mary: Şi, de obicei, nu are nicio legătură! Acum, îmi pot observa mintea zbuciumată, cu o mare tandreţe. Cred că o pot vedea atât de clar, pentru că inima mea este deschisă către ea. Am multă îngăduinţă faţă de această minte, care vrea, cu disperare, să mă menţină în siguranţă, până când voi deveni suficient de conştientă de faptul că sunt în siguranţă.

Tolle: Recunoaşterea faptului că nu există niciodată probleme în momentul prezent este o realizare revoluţionară. Uneori, mintea interpretează greşit acest lucru. Ea spune că tu refuzi să recunoşti realitatea, pentru că nu te concentrezi pe aceste probleme. Capacitatea de a gestiona provocările, este mult mai mare atunci când atenţia este totalmente în acum şi nu în starea de a opune rezistenţă. Prin urmare, te poţi întreba: În acest moment, oare aş putea face ceva? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci treci la acţiune. Sau poate nu e nimic de făcut în acel moment – iar atunci, momentul respectiv trebuie acceptat aşa cum este el. Această abordare simplifica enorm de mult viaţa. Provocările nu se mai transforma în probleme, iar greutăţile dispar din viaţa ta.

Mary: Un alt lucru care a contribuit enorm la trezirea mea a fost faptul că nu am opus rezistenţă la ceea ce se întâmplă.

Tolle: A accepta tot ceea ce apare în acest moment, este o practică spirituală esenţială. Chiar dacă practici doar acest lucru, nu vei mai avea nevoie să citeşti o mulţime de cărţi sau să înveţi alte tehnici de meditaţie. Acceptarea lucrurilor care apar în afară şi înlăuntrul tău îţi oferă libertatea. Mintea condiţionată îţi va spune să nu faci acest lucru, pentru că ea crede că opunând rezistenta, va deveni liberă. Lucrurile stau exact invers. Dacă opui rezistenţă, te blochezi şi mai mult. Când încetezi să crezi ceea ce îţi spune mintea, realizezi că cea mai rapidă transformare poate avea loc atunci când accepţi ceea ce este, aşa cum este. În acel moment, viaţa se poate mişca liber prin tine. Mintea condiţionată nu mai obstrucţionează viaţa.

Mary: Când ne referim la cultivarea momentului de acum, ne este uşor să ne gândim că reducem la tăcere mintea şi credinţele sale despre trecut şi viitor. Acest lucru nu e de loc adevărat. Mintea este un excelent instrument, cu ajutorul căruia acţionăm prin viaţă – dar pentru cei mai mulţi dintre noi, ea a pus stăpânire pe vieţile noastre.

Tolle: Identificarea sinelui cu mintea este cea care cauzează suferinţă. Atunci când se întâmpla acest lucru, mintea capăta un caracter coercitiv. Când reuşeşti să scapi de acest lucru, atunci mintea este doar un instrument minunat, care poate exprima ceea ce apare de la nivelurile cele mai profunde. În viaţa de zi cu zi, ai nevoie de trecut şi de viitor, dar identitatea ta nu trebuie să provină din ele. Iluzia apare atunci când îţi cauţi identitatea în trecut, când crezi că tu eşti trecutul tău. Cealaltă iluzie apare când îţi cauţi împlinirea în viitor: Trebuie să devin ceva anume, să devin mai întreg; într-o zi, voi ajunge acolo. Până şi Iluminarea poate deveni o iluzie, dacă o cauţi că pe o stare viitoare. Atunci când cultivi momentul acum, îţi aminteşti în continuare lucruri din trecut, dar căutarea de sine s-a detaşat de această reamintire. Şi încă foloseşti viitorul, pentru chestiuni practice. Puterea dominantă a minţii, care este reţeta neîmplinirii, se risipeşte.

Mary: Cu cât trăiesc mai mult în acum, cu atât simt mai multă bucurie. Întregul meu corp radiază energie, pe măsură ce mă liniştesc şi mă deschid către viaţă.

Tolle: Eu numesc experienţa pe care o trăieşti tu, corp lăuntric. Unii oameni îl numesc corp de Lumină. Este o senzaţie generală de însufleţire, în fiecare celulă a corpului. Starea de a fi în prezent nu e o stare a minţii; întreaga fiinţă participa la ea.

Mary: Vara trecută, când am ascultat conferinţa ta, am încetat să-ţi ascult cuvintele şi m-am deschis către acest corp de Lumină.

Tolle: Atunci când cineva vorbeşte din starea de linişte, cuvintele poartă o transmisie de energie, o vibraţie. Este ca şi cum cuvintele ar fi pe planul al doilea. Cunoaşterea este transmisă de energia pe care o poartă cuvintele – sau, mai degrabă, de liniştea din spatele cuvintelor.

Mary: Care ar fi mesajul tău de final al acestui interviu?

Tolle: Oamenii spun că e greu să trăieşti în acum – dar lucrurile stau exact invers. Calea normală este dificilă – şi nu a trăi în acum. Acceptarea prezentului este acceptarea vieţii înseşi, fiindcă momentul de acum este inseparabil de viaţă. Aşadar, nu vă faceţi un duşman din momentul de acum. Împrieteniţi-vă cu el. Cu alte cuvinte, acceptaţi fiecare moment şi tot ceea conţine el, ca şi când ar fi alegerea voastră. Imediat, viaţa va începe să lucreze în favoarea şi nu împotriva voastră. Apoi, priviţi miracolul pe care îl dezvăluie viaţa.

Mary O'Malley este consilier şi profesor de spiritualitate în Kirkland, Washington, şi autor al cărţii Belonging to Life: The Journey of A wakening (Să-i aparţii vieţii: Călătoria trezirii).
http://www.maryomalley.com


Sursa: newsletter Editura For You


Trimiteți un comentariu