miercuri, 5 ianuarie 2011

CAND ADMIRAM SAU JUDECAM PRIVIND IN OGLINZI


     Iubesc barbatii evitanti sau, oricum, asa imi spun legile Universului, cel putin cea a Rezonantei.Vibrez dom'le pe aceiasi frecventa cu ei! Toti amicii mei sun metaforici, adica, fofilati dupa paravane adunate, mai ceva ,ca poalele Dochiei. De cate ori se incumeta la "comunicare", ma poarta prin sfere, planuri, dimensiuni, de mi se balanseaza convergent si divergent privirea si nu mai stiu de-s cu susu' in jos sau invers, de atata nistagmus. Ma apuca o ameteala, un vertij, un cutremur in neuroni, mai greu decat pe naveta spatiala in care ei vor, deja, sa ma vada proiectata.

    Zice-se ca, Gagarin, nu-ntalni pe nimeni acolo, sus, atunci eu la ce m-as duce?! Pentru ca iubesc barbatii evitanti si distanta e conditia esentiala ca ei sa se manifeste in liniste. Deunazi, unul mi-a propus o schimbare de look:
         -Fa-te blonda, senzuala, un pic mai accentuat fardul, fustita in loc de pantaloni, lasa mai mult decolteu la vedere, inroseste-te cand auzi badaranii si nu mai scrie, fata, texte culturale ca mi
se-ngrozesc urechile!
         -Ai uitat de pedigree si dreptul de monta, completez eu.

     Mi-am dat seama ca omul sta cam rau cu testosteronul si m-am oferit sa-i imprumut. Vroia doar sa iesim la o cafea, de-o barfa, dar nu se simtea suficient de macho. Cica il eclipsam! Daca atata cheltuiala si osteneala pe cosmeticale, fetelor, pentru o amarata de cafea, ce-mi va cere al' de vrea
sa ma duca in iatac. Evit, de data asta, eu, sa-mi inchipui.





    Ca daca mai si gandesc, metrosexualul nici nu-i un trend prea nou. Mai stiti voi basmele cu Fat- Frumos si Ileana Cosanzeana? Plete el, plete ea, blond el, bruna ea, rochie ea, poale el (un fel de mini), iubitor si visator el, barbata si neinduplecata in fata Zmeului ea. (Desi eu cred ca ultimii doi au ajuns, pe nespuse, la un compromis.) Deci, povestea-i veche de cand lumea!

     Universul mi-a pregatit o farsa pe cinste cu voi, iubitii mei metaforici, reali si virtuali. Dar unde-i frecventa nu-i tocmeala! Mai bine va pun o peruca pe masura, ciorapii mei de plasa si va platesc cafeaua. Amicii mei imi spun ca-s buna. Eu ii aprob, plictisita. Intr-o vreme, chiar, ajunsesem sa cred ca-s buna, de atata intarire pozitiva. Acum stiu ca sunt perfecta! De la o vreme, Universul s-a indurat de mine, acum vreo 14 ani, si mi-a dat un sot, tot evitant, cum altfel, dar sarb. Astia sar peste cafea, raspund monosilabic si au multe garzi de noapte (sacrificiu pe altarul medicinei). Tot ce mai sper este ca Ingerul meu pazitor sa nu aiba gen. Altfel, am doar 50% sanse sa fiu ajutata la greu.

IN MEMORIAM


Randurile de mai sus sunt dedicate lui Gigi care se intoarce, azi,
in pamant.

Sa-i fie tarana usoara si sufletul liber!

Cand te-ai nascut, plangeai si toti in jurul tau radeau.
Acum, razi, cand toti plang pe langa tine.

Intr-un februarie, by Ellena

Niciun comentariu: