vineri, 27 mai 2011

POVESTE TERAPEUTICA

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:
- Stiu cine sunt!
Si Dumnezeu a raspuns:
- Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?
Micul suflet a strigat :
- Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zambit cu drag:
- Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.
- Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.
Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :
- Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?
- Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu.
- Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.
- Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.
- Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.
- Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :
- Ar fi totusi un lucru.
- Ce? intreba Sufletelul.
- Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.
- Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.
- Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?
- Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie.

Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :
- Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.
- Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.
- Este ceea ce tu nu esti.
- Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.

- Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric .
- Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :
- Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special.
- Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.
- Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti ca ”special” nu inseamna “mai bun”. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special.
- Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!
- Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :
- In ce mod iti doresti tu sa fii special ?
- Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.
- Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :
- Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.
- Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.
- Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti?
- O, da! e foarte special.
- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.
- Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.
- Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.
- Nu ai pe cine sa ierti.
- Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
- Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi.
- Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.
- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.
- Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
- Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?
- Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.
- Poti face tu acest lucru ?
- Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.
- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine – care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.
- Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.
Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat.
Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta.
- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat.
- Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :
- Ai avut dreptate inainte, sa stii.
- La ce te referi ?
- Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.
- Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.
- Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.
- Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit numai ingeri.

Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:
- Ce pot sa fac pentru tine ?
Sufletul cel Prietenos raspunse:
- Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.
- Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.
- Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.
- Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui – chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:
- Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.

Neale Donald Walsch

duminică, 22 mai 2011

GEMENII- Portret psihologic

Superficialitate si vastitate























Ne putem face o impresie generala despre nativul din Gemeni daca tinem seama de cele doua proprietati caracterologice dominante: primaritatea si amploarea campului constiintei.
Primaritatea desemneaza dispozitia nativului pentru impresiile mobile si fugitive: impresiile primite produc imediat un efect maxim, dar fara sa lase vreo urma, astfel incat evenimentele nu au nici o repercursiune de durata.
In amploarea campului constiintei, atentia nativului se etaleaza, se destinde in multiplicitatea reprezentarilor, mentinand intr-un vast camp luminos un joc mobil de impresii; dispozitia aceasta confera o anume tendinta spre distractie, spre hoinareala, spre nehotarire.
Aceste doua proprietati se conjuga iar accentul cade pe mobilitatea impresiilor - trasatura dominanta la Gemeni , astfel ca prima produce adesea un efect asemanator cu a doua. Otto Gross, care a definit notiunea de primaritate, il numeste chiar pe primar un "superficial-vast". Prin asta intelege acea amploare virtuala pe care o mare mobilitate o confera constiintei, deoarece nu proiecteaza in fiecare clipa decit un fascicol ingust de atentie asupra lucrurilor, fara sa insiste asupra sesizarii acestor lucruri insesi, de unde si ecoul slab al impresiei. Dar noi sintem de parere ca, pentru nativul din Gemeni, fascicolul atentiei matura o suprafata mai vasta de reprezentari.
Emmanuel Mounier a prezentat "atmosfera generala" a acestui semn zodiacal intr-un portret surprinzator
"... Tip esentialmente labil, a carui experienta e supla, dar fragila. Primarul, intr-adevar, se manifesta printr-o intelegere prompta si o utilizare instantanee a impresiilor produse de aspecte exterioare. Acestea dispar la fel de repede pe cat au aparut. Emotiile sunt puternice si scurte. Dupa un acces de furie, primarul se linisteste imediat si nu se mai gandeste la motivul maniei lui. Se consoleaza relativ repede dupa o incercare sau un doliu, reluandu-si curand treburile si distractiile. In tot ce face, are o mare aptitudine pentru uitare. Este irascibil, dar supararea lui se degradeaza usor in injurii, care apoi se sting. Primaritatea tinde asadar sa atomizeze durata constientizata. Nevoia de unitate este inabusita de nevoia de actualitate. Inconstant in simpatiile sale, se inflacareaza brusc pentru o prietenie si o abandoneaza la fel de repede, renegand dupa aceea sentimentele pe care le manifestase cu mare infocare. Este un mare infidel. Nu e interesat decat de impresii noi si de prieteni noi, nu acorda duratei alta valoare decat cea de constrangere si amortizare. Daca, in general, este oricand gata sa rosteasca si sa pretinda juraminte ori promisiuni, aceasta se intampla pentru ca simte cat e de fragil pe dinauntru si ii judeca pe ceilalti cu aceeasi masura. Dar promptitudinea instantanee a angajamentelor sale nu este si o garantie pentru durata lor. Docil fata de mode, lacom de idei noi, usor de convins si de pacalit, fie ca e vorba de instalarea propriei sale case, de etalarea cunostintelor sale sau de cercul de relatii mondene, simte nevoia sa vada si sa incerce mereu altceva. Isi schimba la fel de usor profesia, specialitatea sau marota. Acest ansamblu de trasaturi il face sa fie usuratic, nepasator, instabil."
In actiune, nevoia de rezultate imediate depaseste intotdeauna ideea rezultatelor in timp. Are arta de a face fata imediat si cu brio solicitarilor sau neprevazutului actiunii. Nu-si bate capul sa asigure concordanta intre principii (daca are), cuvinte si acte, fiind de fiecare data omul solutiei imediate si eficiente, oricare ar fi mijlocul folosit; dar nu e totdeauna sincer si nu intotdeauna se poate stapini in fata avantajelor imediate pe care i le-ar aduce minciuna.

Mobilitate si rapiditate

Faptul ca Gemenii sunt semnul cel mai mobil din Zodiac nu ar trebui sa ne surprinda, de vreme ce provine din combinarea cuaternarului celui mai miscator (Aerul) si a ternarului schimbator (Mobil-Mutabil). Am vazut mobilitatea aceasta exprimata de primaritatea accentuala a tipului, dar si de morfologia sa: ca si Mercur, este usor, doar cu varful piciorului inaripat asezat pe pamant; e usor ca un fulg si pluteste in aer (ceea ce-l aseamana cu "leptozomul" lui Kretschmer, considerat ca un rapid). Nativul are intr-adevar o dispozitie de calator si nu se simte sigur decat in mobilitate; ii place mai presus de orice miscarea, schimbarea si mereu nu are astampar, acest lucru poate merge pana la mania de a-si schimba locul, a ratacitorilor. Pentru el, mai mult decat pentru oricare altul, viata inseamna miscare. Cunoaste un soi de fervoare a dezradacinarii si o forma de virtute a desprinderii: "Cit valoram noi, o data ajunsi imobili?" lata intrebarea pe care si-o pune, fiindca forma lui de viata este prea putin legata de loc, de fiinte si de lucruri.
Mobilitatea este in mod firesc insotita de rapiditatea ritmului, privilegiu pe care Gemenii il impart cu Berbecul. Timpii de reactie sunt diminuati, ceea ce permite un numar mai mare de gesturi la un moment dat. Gindirea lui se apleaca nemaipomenit de repede asupra a tot ce-l inconjoara si sare de la un obiect la altul. Aceasta repeziciune psihomotorie deriva din nevoia interioara de schimbare, ca urmare a unei atentii care se epuizeaza foarte repede asupra fiecarui obiect. Dar repeziciunea nu se limiteaza la o accelerare a pasilor si gesturilor; ea presupune, in actiune, solutii abile pentru scurtarea demersurilor printr-un efort inteligent. Sigaud si Corman au considerat aspectul psihologic al vitezei de reactie legat morfologic de masa corpului, fata de care aceasta viteza ar fi oarecum invers proportionala. Ei au descris un tip rapid caracterizat prin forme corporale gracile, o inteligenta si o sensibilitate vii, o fire curioasa de orice, dar repede obosita de monotonie, adaptandu-se usor la pluralitatea sarcinilor, dar instabila... un tip care coincide, se inrudeste foarte mult cu vechiul tip Mercur.

Suplete si firesc

Mobil si rapid, acest tip actioneaza cu suplete. Desi e facut sa capteze numeroase impresii, nu este tocmai virginul negativ care inregistreaza pasiv lucrurile ca o placa fotografica. Mai curand decat un suplu plastic, el e un flexibil care, in fata multiplicitatii impresiilor primite, pastreaza distantele. 

Nu este deci permeabil decat la suprafata si, precum trestia, se indoaie, dar nu se rupe; este faimoasa "trestie ginditoare"...
Cind e bine adaptata, cum se si intampla de obicei, comportarea sa este perfect elastica. Prin comanda interioara el isi distribuie fortele, la momentul potrivit, in punctele care il solicita, raspunde prompt la apeluri si la modificarile survenite in afara; reluarile lui nu prezinta discontinuitati si conexiunile se fac in mod firesc. Aceasta suplete corespunde unei anume perfectiuni a dialogului dintre nativ si lumea exterioara: de unde o anumita virtuozitate dialectica a spiritului si sentimentelor.
Obstacolul principal in fata supletii este nerabdarea, comportament prea ades adoptat de Gemenii confruntati cu o piedica. La tipul disonant, e vorba de razboiul nervilor, care se traduce prin manifestari emotive, gesturi sumare, dar pana la urma mai lungi decit gesturile normale, tremuraturi, convulsii...,
Insa cind se instaleaza supletea, aceasta duce la o anumita naturalete, un firesc de extrovertit inserat in spatiul viu care il inconjoara. Lumea incepe aici, foarte aproape, langa el: este atasat de viata asta a imediatului in care respira si vibreaza intens. Dar daca se simte legat printr-o retea cu o mie de fire de anturajul sau (nimeni nu are mai mult ca el simtul contactului imediat, al raportului direct), simte totodata o anume independenta fata de acest anturaj, pentru ca stie sa-si pastreze un spatiu liber in fata lui, sa stabileasca un joc elastic intre lumea inconjuratoare si el insusi. Nimeni nu e deci mai inzestrat ca el sa traiasca intr-o retea multipla de relatii cu anturajul (relatii, totusi, de proiectie si de identificare), dezvoltand in sine si injurul sau o sfera de firesc. De aceea contactul cu el este usor si agreabil, cu atat mai mult cu cat are un caracter juvenil si destul de vesel. Doar nenvozitatea crispata a tipului disonant poate sa constituie un obstacol in fata acestui farmec.

Adaptabilitate, instabilitate

Toata forta caracterului rezida in extraordinara sa facultate de adaptare. Mobil si suplu, este cea mai aeriana dintre fiinte. Contactul cu el este usor, firesc, epidermic chiar; se instaleaza repede in lucruri sau se asaza pe ele. Se simte la indemana pretutindeni si moduleaza, transpune, in functie de mediile si circumstantele cele mai diferite. Este parca invaluit in ele, intr-o asemenea masura incat s-ar crede ca circumstantele sunt cele care l-au fasonat. Te face sa te gandesti la cameleon; se regaseste intotdeauna acelasi in variatiile de decor exterior si cade mereu in picioare in situatiile cele mai contradictorii. Aceasta adaptabilitate provine si de la o fire asemanatoare cu un mozaic, care s-a construit procedand la o serie de identificari cu personaje din anturaj, impru-mutand de la fiecare din ele trasatura de caracter care placea; sunt adevarurile succesive ale lui Arlechino.
Dar vibratia aceasta mintala, mimetismul acesta, facultatea aceasta de a intra in pielea celorlalti duc la instabilitate ca urmare a unei atitudini superficiale de imitatie: Traduttore, traditore. Aici este vorba de un stadiu in care subiectul nu e angajat; de fiecare data se descurca folosindu-se de libertatea sa interioara, ca un actor care trebuie sa joace un singur rol, dar poate sa intruchipeze mult mai multe. Trebuie sa amintim aici de relatia Gemenilor cu adolescenta; daca tipul lunar, prin apartenenta sa la copilarie, isi viseaza viata sau isi traieste visul, tipul mercurian isi joaca viata sau isi traieste jocul, se afla in stadiul de joc, nu ia lucrurile foarte in serios si se simte disponibil pentru toate aventurile fiindca nu-l angajeaza. Ne dam seama ca, in aceste conditii, la nativ domneste un fond de neliniste, de incertitudine, de ezitare, de indoiala, el nestiind prea bine ce vrea nici pentru ce e facut; astfel incit la extrema acestei situatii il vedem evoluand pe un nisip miscator unde toate fanteziile si virtuozitatile sunt posibile, dar unde nu s-ar putea implanta nimic stabil si profund.
"Adolescenta pare a fi virsta de electie a instabilitatii si a discordantelor. Gusturi, proiecte, conversiuni, detasari, entuziasme, tradari, toate se succed si se inlocuiesc reciproc fara incetare. Dar instabilitatea aceasta e normala; ea exprima experimentarea turbulenta a dorintelor in toate directiile vietii; nu este o stare constituita, ci o situatie de criza. Adolescentul seamana cu instabilul care se disperseaza si-si incearca dominatia asupra fiintelor si a lucrurilor ca sa mascheze un soi de insuficienta interioara, dar insuficienta lui nu e decat relativa fata de amploarea aspiratiilor."
Nativul din Gemeni pare a fi mai mult sau mai putin intarziat in stadiul acesta juvenil, situatia de criza devenind o stare constituita pentru tipul disonant care, incomplet matur, se mentine ca un fruct verde.
La tipul disonant aceasta poate duce la o anume enervare vitala, o constringere nervoasa susceptibila sa se exprime in numeroase moduri: versatilitate, disperare, zburdalnicie, tendinta de a sacai, agitatie, caraghioslic, mania de a-si roade unghiile... in special nevoia de a arata ce este, de a trai ca sa impresioneze, mai degraba decat ca sa se exprime, nevoia de a epata, de a face pe grozavul, parca spre a cauta in afara ceea ce nu gaseste in sine.

Bipolaritate

In toate acestea, nu trebuie sa uitam esenta bipolara a semnului reprezentat de cei doi gemeni; de fapt, doua personaje interioare dialogheaza in acest nativ, iar tensiunea dualitatii se articuleaza pe planuri diferite. La baza sta sentimentul diviziunii interioare si problemele pe care le ridica: To be or not to be... Fiindca subiectul este in acelasi timp un da si un nu, la fel cum coexista in el masculinul si femininul, ziua si noaptea, albul si negrul... Unul dintre gemeni poate domina in detrimentul celuilalt; de fapt, al doilea Eu se profileaza ca o umbra, un dublu; subiectul nu vrea sa fie acest dublu si totusi este. Altfel, dedublarea interioara ia alt aspect: o parte din fiinta actioneaza si cealalta o priveste pe prima actionand (de unde un nou motiv de dezradacinare, de detasare), subiectul fiind in acelasi timp actor si spectator el insusi. Se afla in interiorul intreprinderii sale, ca sa o faca sa progreseze, si in afara ei, ca sa o examineze. Este, in acelasi timp, spontaneitate activa si reflectie asupra sensului actelor sale. Desigur, nu e vorba de o inferioritate; subiectul are posibilitatea sa se gindeasca la situatia sa, sa se smulga din ea macar in spirit, sa o tina sub controlul privirii sale, deci sa o depaseasca si sa ia hotarari fata de ea.
Trebuie sa amintim ca nativul din Gemeni isi elaboreaza personalitatea in schimburile sale cu mediul inconjurator. Raporturile fata de celalalt, in el insusi, sunt primordiale. Ceilalti sunt instalati in interiorul acestei fapturi; locuiesc acolo si sunt cei care vorbesc in el, in privirea lor isi descopera adevarata fire. Acest tip sufera ca este, in interiorul sau, altul decat el insusi. Si in acelasi timp are nevoie de ceilalti; are nevoie sa fie vazut de ei ca sa se simta existand, sa se simta vazut, are nevoie de celalalt ca sa se hraneasca din substanta sa; si asta cu atat mai mult cu cat este lipsit in sinea lui de realitate si sufera de a fi nerealizat. Libertatea sa necesita privirea celorlalti ca sa se asigure ca este, iar aceasta privire are o virtute constitutiva. Actul in sine are nevoie de o reprezentatie care sa dezvaluie fiinta sa prin celalalt. Autorul se transforma astfel in actor conform logicii unei atitudini care ii preschimba pe ceilalti in spectatori. Astfel, doua fiinte stau fata in fata in psihic: fiinta-pentru-sine (ce este subiectul pentru sine insusi) si fiinta-pentru-celalalt (ce este el in ochii celuilalt, ce devine el ca obiect pentru ceilalti).
In functie de aceasta a doua natura, subiectul devine in strafundurile sale obiect pentru ceilalti, altul decat el, strain lui. Adevarul sau pentru ceilalti, acest adevar care ii vine din afara, contrazice certitudinea cea mai intima pe care o are despre sine. Nu se simte cutare persoana, dar ceilalti asa il fac, il numesc si-l inchipuie asa... Important, spune Sartre, nu e ce se face din noi, ci ce facem noi insine din ce s-a facut din noi. Si autorul Varstei ratiunii da astfel cea mai precisa definitie Gemenilor puri.
Suntem departe de a fi degajat toata complexitatea Gemenilor. Am descoperit in fiecare nativ din aceasta zodie o dualitate multipla, un dialog interior intre doua personaje. Acum observam doua tipuri diferite de Gemeni, nativii din acest semn fiind polarizati spre unul sau celalalt din ele, dar putand cunoaste si un joc alternativ al acestora.
Sa revenim la caracterologie; dupa ce am dezvaluit constanta primaritate, vedem cum acest semn primavaratic si plin de viata oscileaza intre doua formule care se inverseaza: emotivul inactiv si neemotivul activ. Si cum trebuie neaparat sa se dea un nume acestor personaje, propunem sa se spuna primului "tip Castor" (lira ii convine poetului din el), iar celui de-al doilea "tip Pollux" (maciuca lui Hercule nu e nelalocul ei in mainile acestui iscusit intelectual). Astfel vedem degajandu-se cei doi poli ai ansamblului Mercurian-Gemeni.

Tipul Castor: nervos (Emotiv-nonactiv-primar)

In portretul nervosului se gasesc valori lunare si mercuriene mai mult sau mai putin comune, dar se distinge usor si un aspect al naturii Gemenilor.
La ce duce, in cazul lui, gruparea emotivitatii si a primaritatii? Mai intai, la o mare mobilitate de sentimente, care se traduce printr-o afectivitate in continua miscare, o sensibilitate instabila, nevoia de schimbare si preferinta pentru o succesiune mai mult sau mai putin rapida a sentimentelor. Pe masura ce mobilitatea aceasta afectiva se precipita, fie prin efectul unei primaritati extreme, fie prin eventuala rapiditate a circumstantelor exterioare, ea tinde spre impestritare, spre juxtapunerea unor culori vii, mantia lui Arlechino. In al doilea rand, ea duce la inclinatii pentru arta si literatura (poezia convine si ea, dar mai cu seama nervosului lunar). In al treilea rand, la o vioiciune a sentimentelor pe care o accentueaza o emotivitate putenica; ea face ca totul sa fie resimtit cu o intensitate si o acuitate destul de mari, lucrurile fiind socotite delicioase, incantatoare, formidabile, teribile sau oribile... (de unde un anume gust pentru superlative). In al patrulea rand, la o nevoie de emotii: Cind emotivitatea inceteaza sa fie o incercare suferita spre a deveni materia unei cautari mintale, un scop, ea se transforma in nevoie de emotie. Aceasta nevoie de emotie trebuie sa devina, la nervos, o nevoie de emotii, adica nevoia de a-si reinnoi emotiile.
De aici decurge sensibilitatea si atasamentul fata de moda care trece, gustul pentru divertisment, uneori chiar pentru joc, nevoia de stupefiante si dorinta de a-i ului pe ceilalti (lucru mai caracteristic pentru nervosul lunar). Putem oare vorbi de Jean Cocteau, care are Ascendentul in Gemeni, fara a vorbi de "moda", de "stupefiante" si de "uluirile" pe care i le solicita Diaghilev? In al cincilea rand, la hoinareala afectiva sub toate formele ei: neputinta de a se fixa undeva, tendinta de a calatori, de a se muta, de a fugi, de a evada in tari indepartate, schimbarea domiciliului, dispozitie ratacitoare; vagabondaj profesional, vagabondaj in prietenie si in dragoste: nativul se ataseaza repede si cu infocare, dar nu-si daruieste inima, violenta si frivola, decat pentru a si-o lua repede inapoi. Si, in sfirsit, la puterea de seductie care rezulta din vivacitatea privirii, a mintii, contagiunea sentimentelor, forta singulara din expresiile sensibilitatii si imaginatiei (mai accentuata la lunar). Cei din jur il iubesc cu atat mai mult cu cat este mai seducator si cu cat sinceritatea sa, momentana, este si total dezinteresata.
Alaturarea inactivitatii la primaritate duce in mod fatal la o anume contradictie in gandire si viata: o viata hartuita de impulsuri succesive manifestind imperiul aproape exclusiv al prezentului nu poate fi un model de coerenta; ea sacrifica eternitatea in favoarea actualitatii, valoarea sistematizarii in favoarea spontaneitatii. Caracterele trebuie luate asa cum sunt si nu trebuie sa li se ceara decat ce pot da. O veridicitate fragila; de unde rezulta ca nervosii trebuie sa minta asa cum fac arta, iar minciuna caracteristica pentru ei poate fi numita minciuna prin infrumusetare (pozitiva sau negativa). Punctualitate slab dezvoltata; subiectivitate predominanta (vorbeste putin despre lucruri; se intereseaza mai mult de persoane si de sine insusi); neregularitate in comportament (rebel fata de munca impusa, nedisciplinat in sexualitate, cheltuitor) si debilitate a sentimentelor morale (o conduita destul de libera care poate deveni imorala).

Tipul Pollux: sanguin (Neemotiv-activ-primar)

Fata de cel precedent, acest tip este calm; are o mare prezenta de spirit. Intelectualitatea ii domina viata; actioneaza precum gandeste si, drept urmare, interesele sale sunt intelectuale sau iau o forma intelectuala. La limita, e o minte fara suflet; rniscarile sale pot sa se accelereze fara ca inima sa-i bata mai tare. Ceea ce il caracterizeaza, fie ca este felicitat, fie ca este deplans, e extrema usurare a vietii interioare. In urma acestui vid intim, el este o esenta de extroversiune rece. Are nevoie de un sprijin, pe care il gaseste in exterior, in perceptia si analiza lumii din afara. Se gindeste la miscarile celorlalti, fara sa participe la ele, la rece.
Dorinta sexuala nu se invaluie in afectivitate. Dragostea este un prilej de ironie, de sarcasm si de cinism, mai degraba decat de tandrete; cel mult tinde spre prietenie si doar sentimentul frumusetii fizice poate sa-i dea un caracter spiritualizat. In general, se apara de starile afective prin zeflemea, atunci cand nu regreta ca nu poate ajunge la caldura intima a emotiilor.
Simtul practic e foarte dezvoltat; nativul este dibaci si inventiv in arta de a-si procura favorurile celorlalti si de a beneficia de concursul evenimentelor, ca si in aceea de a gasi solutia problemelor pe care i le pune existenta. Simtul practic e adesea servit de o oarecare dexteritate manuala (sa remarcam talentul pentru desen).
Intreaga sa personalitate e orientata spre un comportament eficace pentru interesele sale personale. Acest om egoist e monden, politician, diplomat, intotdeauna abil in relatiile cu oamenii, fiind mereu interesat. Poseda o oarecare doza de cinism, uneori lipsa de scrupule, destula versatilitate si perfidie. Este putin veridic, dar in timp ce nervosul este inclinat spre minciuna din orbire pasionala, sanguinul este inclinat spre ea din duplicitate calculata. Intr-un cuvant, e un realist care poseda o mare suplete si o putere de adaptare aproape imediata.
Este inclinat spre scepticism, toleranta; e liber-cugetator; apara ratiunea impotriva fanatismului. Prin supletea mintii si curiozitate, exceleaza in genuri literare diverse: critica literara, jurnalism, litere, conversatie..., dar este amenintat de dispersare si de lipsa de profunzime.
Trebuie sa-si imbogateasca experienta intorcandu-se spre exterior. Simte nevoia sa se sprijine pe lucruri, pe semne sau pe calitati, sa fie sprijinit de obiect, ca un copil care se asaza la fereastra ca sa evite plictiseala.
Aceste doua tipuri sunt cele doua fete pe care le poate prezenta alternativ mercurianul, ca si nativul din Gemeni, concomitent Castor si Pollux. Dar, cel mai adesea, unul dintre cele doua personaje este pus in umbra de catre celalalt si se retrage, uneori chiar dispare. Asistam la o polarizare care se opereaza in functie de superioritatea uneia din stele fata de cealalta.

Astfel, "tipul Castor" este un nativ din Gemeni (sau un mercurian) la care valorile lunare (la un mod mai general, valorile noptii: Luna, Neptun, Saturn) predomina fata de valorile solare.
"Tipul Pollux" este, dimpotriva, un nativ din Gemeni (sau un mercurian) in care vedem predominind valorile solare la un mod mai complet: Soarele, (Uranus, Jupiter), fata de valorile lunare.

joi, 19 mai 2011

CE ESTE CONSTIENTIZAREA?

           

Constientizarea este o veche practica budista care are o relevanta foarte profunda pentru viata noastra de zi cu zi. Aceasta relevanta nu are nimic de-a face cu budismul in sine sau cu necesitatea de a deveni budist, ci mai degraba cu trezirea constiintei si cu viata traita in armonie cu tine insuti si cu lumea exterioara. Ea se refera la cautarea a ceea ce suntem cu adevarat si la punerea unor intrebari referitoare la viziunea noastra asupra lumii si la locul nostru in cadrul acesteia, precum si la aprecierea constienta a fiecarui moment pe care il traim. Dar mai presus de orice, ea se refera la a fi in contact cu realitatea.

Din perspectiva budista, starea de veghe obisnuita apare ca fiind extrem de limitata, semanand din multe puncte de vedere mai degraba cu un vis decat cu o stare de luciditate. Meditatia ne ajuta sa ne trezim din aceasta somnolenta caracterizata de automatisme si inconstienta, fapt care ne permite sa ne traim viata avand acces la toate posibilitatile noastre constiente si inconstiente. Inteleptii, yoghinii si maestrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au invatat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic in lumea occidentala moderna, in sensul renuntarii la tendinta noastra culturala orientata spre a controla si a supune natura din care facem parte integranta, in loc sa o onoram cu respectul pe care i-l datoram. Experienta colectiva a acestor maestri sugereaza ca prin investigarea introspectiva a naturii noastre launtrice, si in particular a naturii mintii noastre, printr-o observare de sine atenta si sistematica, putem trai o viata caracterizata intr-o mai mare masura de bucurie, armonie si intelepciune. In plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementara celei predominant reductioniste si materialiste, care predomina la ora actuala in gandirea si in institutiile occidentale. Aceasta viziune nu este neaparat „orientala” sau mistica. De pilda, Thoreau a inteles acest lucru inca din anul 1846, cand a descris cu multa pasiune in New England aceasta problema a starii obisnuite de constiinta, inclusiv nefericitele ei consecinte.

Capacitatea de a fi constient este considerata insasi temelia meditatiei budiste. In esenta, ea reprezinta un simplu concept, dar puterea ei salasluieste in punerea ei in practica si in aplicatiile sale. A fi constient inseamna sa fii atent intr-o anumita maniera particulara: sa iti focalizezi atentia asupra momentului prezent, in mod deliberat si fara a-l judeca in mod critic. Acest tip de atentie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei si la acceptarea realitatii prezente. Ea ne ajuta sa intelegem ca viata noastra se deruleaza moment cu moment. Daca nu suntem in intregime prezenti in majoritatea acestor momente, riscam nu numai sa ratam aspectele cele mai importante ale vietii noastre, dar si sa nu realizam plenitudinea si bogatia tuturor posibilitatilor de crestere si de transformare care ni se deschid in cale.

O focalizare redusa a atentiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la aparitia altor probleme, datorate actiunilor si comportamentelor noastre inconstiente si automate, generate de multe ori de temerile si de nesiguranta noastra, cu radacini extrem de adanci in subconstient. Daca nu vom incerca solutionarea lor, aceste probleme vor tinde sa se acumuleze in timp, putand conduce in cele din urma la un blocaj generalizat si la ruperea totala de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat increderea in capacitatea de a ne redirectiona energiile catre o mai mare implinire si fericire personala, sau chiar catre o stare de sanatate mai buna.

A fi constient reprezinta o cale simpla, dar extrem de eficienta, prin care ne putem debloca, intrand din nou in contact cu intelepciunea si cu vitalitatea noastra. Ea reprezinta o cale prin care ne putem schimba in mod deliberat directia catre care ne indreptam si calitatea vietii, inclusiv in ceea ce priveste relatiile noastre cu familia, cu munca si cu planeta in ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi insine ca persoana individuala.

Secretul acestei cai – care sta la baza budismului, taoismului si yogãi, si pe care il regasim inclusiv in opera unor mari ganditori precum Emerson, Thoreau si Whitman sau in intelepciunea unor americani – consta in aprecierea momentului prezent si in dezvoltarea unei relatii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atentie si de discernamant. Aceasta atitudine reprezinta extrema opusa celei prin care viata este considerata un dat si luata asa cum este.

Obiceiul de a ignora momentele prezente in favoarea celor care vor veni candva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza si de a intelege reteaua influentelor prezente care ne determina viata. Aceasta include incapacitatea de a ne intelege propria minte, ca sa nu mai vorbim de influenta acesteia asupra perceptiilor si actiunilor noastre. Ea ne limiteaza dramatic perspectiva asupra individualitatii noastre, dar si asupra relatiilor care ne unesc cu celelalte persoane si cu lumea in ansamblul ei. In mod traditional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor asemenea introspectii cu caracter spiritual, dar a fi constient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decat daca intelegem acest concept in sensul sau cel mai profund, acela de cale prin care omul incearca sa descopere misterul cel mai profund al vietii, inclusiv inter-relatia sa vitala cu tot ceea ce exista.

Atunci cand ne angajam atentia intr-o maniera deschisa, fara a cadea prada propriilor noastre preferinte si antipatii, opinii si prejudecati, proiectii si asteptari, in fata ni se deschid noi posibilitati si avem astfel sansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridica adeseori in cale inconstienta.

Imi place sa ma gandesc la meditatie ca la o arta a vietii traita in mod constient. Nimeni nu trebuie sa fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaste cat de cat budismul stie ca cel mai important lucru pe aceasta cale este sa fii tu insuti si sa nu incerci sa devii ceva ce nu esti. In esenta, budismul se refera la intrarea in contact cu propria natura profunda si cu manifestarea libera a acesteia. El propovaduieste trezirea interioara si perceperea realitatii exact asa cum este aceasta. Insusi cuvantul „Buddha” inseamna „cel care s-a trezit, ajungand sa isi cunoasca adevarata natura interioara”.

Altfel spus, constientizarea nu intra in nici un fel de conflict cu credintele sau cu traditiile de orice fel – fie ele religioase sau stiintifice – si nu isi propune sa convinga pe cineva de o anumita dogma sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o alta ideologie. Ea reprezinta o simpla modalitate pragmatica de a intra in contact cu propria plenitudine a fiintei printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare si de actiune constienta. Constientizarea nu reprezinta un proces analitic, rece si rational, care exclude sentimentele. Esenta ei este apreciativa, delicata si linistitoare. Altfel spus, este o practica „a inimii”.

Extras din lucrarea "Meditatia - arta de a fi constient" de Jon Kabat-Zinn, ed. Kamala.



marți, 17 mai 2011

LIMBAJUL TRUPULUI- Rasul si personalitatea

Rasul iti destainuie personalitatea

















"Rasul este cea mai mica distanta dintre doi oameni."
                                                    Victor Borge

"Ceea ce sapunul este pentru trup, este rasul pentru suflet."
                                                    Proverb idis

Poate ca cea mai nestanjenita cale de a afla cate ceva despre personalitatea unei persoane consta in a-i analiza si interpreta felul in care rade. Asa cum stie toata lumea, cel mai simplu mod de a face un om sa rada este sa il gadili. Nu ar trebui sa fii surprins ca numai anumite zone ale corpului dau rezultate la gadilat. Cele mai frecvente sunt subratul, talpile picioarelor, partea interioara a coatelor si genunchilor, abdomenul si partile laterale ale torsului. In aceste regiuni vasele de sange principale , tendoanele si alte organe importante sunt situate aproape de suprafata pielii asa ca, de obicei, avem pornirea de a le proteja instinctiv.Totodata, in astfel de locuri de pe trup exista numeroase terminatii ale sistemului nervos. Mama natura s-a asigurat ca aceste zone reactioneaza fata de cea mai mica atingere, transmitand alerte SOS creierului, astfel incat acesta sa ia masuri imediate de aparare.

Se crede ca oamenii care se cutremura de ras atunci cand sunt gadilati prezinta o foarte mare sensibilitate a aceastor regiuni; multe dintre persoanele sensibile la gadilat sunt caracterizate de un tesut gras subtire ori apartin tipurilor de personalitate sanguinica si colerica. Fie ca il gadili sau nu, fiecare om reactioneaza intr-un fel aparte atunci cand rade, fiecare trasatura a rasului marturisind un lucru specific ...

- Cei care isi ating buzele atunci cand rad isi doresc, de cele mai multe ori, sa fie in centrul atentiei si poseda o impresie foarte personala despre bunele maniere, pe care o aplica nestanjenit in societate.

- Persoanele care, atunci cand rad, isi acopera gura cu mana sunt adeseori timide si lipsite de incredere in ele insele. In multe situatii se simt incurcate si prefera sa se retraga intr-un loc ascuns vederii.

- Oamenii care isi dau capul pe spate in momentele cand rad par a fi oneste, tolerante si cu o minte deschisa. Uneori actioneaza intr-un mod neasteptat , sub impulsul emotiilor de moment.

- Daca razi in convulsii, atingandu-ti fata sau capul cu o mana, probabil ca esti un visator, un impatimit constructor al unor castele de nisip.

- Cei care dau sa se incrunte atunci cand rad sunt instabili emotional sau sentimental. De multe ori pot fi definiti drept capriciosi, avand tendinta de a-si schimba starea de spirit de la o clipa la alta.

- Persoanele care isi ridica capul cand se lasa prada unui ras tacut ori unui suras sunt afective, motivate si gata mereu de a se adapta unei conjuncturi sau unui grup de oameni.Adeseori, isi tin strans sub control emotiile si sentimentele.

- Oamenii care obisnuiesc sa rada cu gura larg deschisa nu detin un control ferm asupra propriei persoane si isi pot pierde fara multa zabava cumpatul. Au un talent remarcabil de a se adresa unei colectivitati insa , de obicei, nu sunt dispusi sa ii asculte pe cei din jur.

- Daca ai meteahna de a rade cu ochii pe jumatate inchisi, se pare ca ai o personalitate echilibrata si posezi o incredere deplina in capacitatile sau abilitatile tale. Nu este deloc exclus sa ai un mare potential mental.
- In cazul in care nu reusesti sa iti descoperi in mod cert felul in care razi, esti aproape sigur un individualist, actionezi mai degraba potrivit opiniilor tale si nu  prea tii cont de parerile celorlalti.

    Cei la care vocala "a" predomina in felul de a rade sunt, indeobste, oameni loiali unei cauze ori persoane si sunt foarte activi. Ei rad din toata inima si isi exprima astfel o veselie sincera.
    Daca sunetul literei "e" este precumpanitor in rasul cuiva, acest lucru marturiseste despre o fire flegmatica si melancolica, despre o persoana careia ii lipseste increderea in propriile ei forte, nu se increde in cei din preajma si mentine mereu o distanta fata de ceilalti.
     Preponderenta sunetului "e" in modul de rade sugereaza o fire naiva, dar o persoana de incredere.
     De obicei, litera "o" este prezenta in rasul oamenilor amiabili si curajosi.

Intr-o alta interpretare a personalitatii in functie de ras se porneste de la o clasificare a modalitatilor generale de a rade :

- Chicotitul denota optimism, o viziune proaspata, tinereasca, asupra vietii. Este specific persoanelor cu un spirit liber, care se delecteaza sa vada cum sunt dezgolite formele fara fond si pretentiile fara acoperire ale celor din jur.

- Rasul zgomotos, in hohote, releva o personalitate lipsita de inhibitii, dornica mereu de a risca si a profita de oportunitatile ivite in cale. Oamenii ce rad din toata inima sunt placuti de cei din preajma intrucat sunt distractivi si reprezinta o companie placuta.

- Rasul ascutit, patrunzator este caracteristic unor persoane carora le place sa se lase in voia dorintelor ori placerilor lor. Adeseori, ele sunt sufletul petrecerilor si au mereu la indemana un banc nou si plin de umor. Sunt increzatoare in ele insele atunci cand se confrunta cu o dificultate, indraznete si urmarite de succes.

- "Nechezatul" sau rasul sacadat, in ritmul respiratiei unei persoane o caracterizeaza ca o observatoare fina a ridicolului sau partii amuzante a unei situatii, chiar si atunci cand altii nu reusesc sa realizeze despre ce este vorba. De multe ori, o astfel de persoana este apreciata datorita nonsalantei, lipsei de vanitate si a bunului simt.

- Foraitul sau rasul pe infundate poate fi un simptom al timiditatii, al dorintei de a nu atrage atentia celorlalti. Acest tip de ras este specific oamenilor modesti, interiorizati si care au inclinatia de a nu se abate de la reguli. Ei pot fi extrem de receptivi fata de sentimentele si emotiile celor din preajma si sunt, uneori, admirati pentru rafinamentul lor.

- Rasul obisnuit se manifesta mai ales la persoanele care nu vor sa faca nota aparte fata de ceilalti, care se straduie sa isi duca la indeplinire in mod ireprosabil indatoririle, sunt rabdatoare, inimoase si gata mereu sa intinda o mana de ajutor prietenilor.