DRUMUL

"Nu exista drum spre fericire. Fericirea este drumul"(Buddha)

Ai incredere in curentul vietii

David Simon 

Una dintre cele mai impresionante povestiri despre pasirea in necunoscut este relatarea biblica a fugii israelitilor din Egipt. Asa cum este descrisa in Exod (13:17-15:21) , Dumnezeu ii porunceste lui Moise sa ii scoata din robie pe israeliti. Dupa un pelerinaj lung si dur, acestia ajung pe malul Marii Rosii. Cu armata faraonului pe urmele lor, Moise Il implora pe Dumnezeu sa-i ajute. Dumnezeu il invata sa-si ridice toiagul si sa le ceara israelitilor sa intre in mare. Moise isi ridica toiagul …. si nu se intampla nimic.  Pentru ca panica incepe sa creasca, Moise se roaga inca o data pentru interventia Divina si Dumnezeu ii raspunde: „Nu-mi spune mie, spune-le israelitilor sa se puna in miscare.” A fost nevoie de multa incurajare, dar de indata ce au intrat in apa, marea s-a despartit si oamenii au putut trece in siguranta.

Uneori trebuie sa facem primul pas, chiar daca drumul nu este vizibil in fata noastra. Date fiind posibilitatile pe care le avem, patrundem in inteligenta mintii noastre (care e cea mai rationala alegere?) si in inteligenta corpului (simt ca e bine?) Cu cat alinierea dintre minte si corp este mai buna, cu atat mai usor va fi de facut primul pas si cu atat mai probabila va fi manifestarea rezultatului dorit. Totusi, Bhagavad Gita ne reaminteste ca putem controla alegerile, dar nu si consecintele lor. Karma este insondabila. Cunoscand acest lucru, facem un pas in directia care pare a fi pentru noi, cea mai de ajutor pentru evolutie si avem increderea ca fie vom primi ceea ce dorim, fie vom invata o lectie foarte importanta.

Incertitudinea este ingredientul care face viata bogata si entuziasmanta. Disponibilitatea noastra de a imbratisa incertitudinea este cea care ne permite sa ne aliniem la curgerea evolutiva. Intra in apa si lasa curentul vital sa te duca acasa, in marea eternitatii.

LEUL- Portret psihologic

Principiul calauzitor: "Aceasta mi-e vointa!”

In flecare an, cand, in perioada cuprinsa intre 23 iulie si 22 august, Soarele strabate cel de-al cincilea semn zodiacal, Leul, pasim in a doua iaza a verii, prima fiind asociata cu Racul, iar ultima, cu Fecioara.

Putin conteaza ca, de fapt, constelatia Leului aminteste mai mult sau mai putin de marea felina si ca ea nu se mai afla astazi in zodie. Pentru noi, Leul ramine portiunea zodiacala situata la distanta egala intre solstitiul de vara si echinoctiul de toamna, la jumatatea drumului dintre 0° Rac, unde Soarele atinge declinatia nordica maxima, si 0° Balanta, unde intilneste ecuatorul ceresc.

Cu alte cuvinte, ne aflam in inima anotimpului verii. in ciclul anual al naturii. E momentul culminatiei vegetale: toate formele sunt etalate, parguite, aurite si coapte sub soarele cel mai stralucitor din an. O data cu deplinatatea rodului, suntem la varsta maretiei si maturitatii anotimpului.

De aceea s-a ales, pentru a reprezenta acest semn zodiacal, "regele animalelor", faptura maiestuoasa a leului, emblema a puterii suverane, a fortei nobile. Aflandu-se in afinitate cu stralucirea si caldura amiezelor de vara, simbol al grandorii implinite si al autoritatii naturale, nu trebuie sa ne mire ca leul este animalul cel mai frecvent reprezentat in heraldica. El ocupa un numar nesfarsit de blazoane franceze si straine, este figura de electie a ordinelor cavaleresti si predomina in arte, de la celebra Poarta a leilor de la Micene, pana la operele moderne.

Hieroglifa semnului stilizeaza coada animalului cu un cerculet deasupra caruia se afla o curba mare; in spirit grafologic, este vorba de o miscare ce pleaca dintr-un centru si se indeparteaza de el cu amplitudine; daca ne uitam mai de aproape, observam ca in aceasta schita grafica este cuprinsa intreaga noblete stralucitoare a semnului.

Pentru a intelege bine Leul, trebuie sa-1 situam genetic in structura Zodiacului. In calitatea sa de al cincilea semn marcheaza o etapa precisa din cucerirea umana. Simbolic, daca Berbecul e spermatozoidul, Taurul, ovulul, daca Gemenii reprezinta unirea lor, iar Racul gestatia, Leul semnifica iesirea la lumina, nasterea, aparitia unei unitati noi. In Rac, omul este legat de mama prin cordonul ombilical. In Leu, el isi dobindeste autonomia; se naste ca celula personala. Individualitatea sa se intrupeaza concomitent cu aparitia constiintei. Cucerirea cea mai importanta, cand aparitia lui "Eu" in limbaj dezvaluie nasterea vointei si a libertatii personale. Este si momentul aparitiei omului ca fiinta sociala.

Leul apartine esentei elementului Foc. In trinitatea zodiacala a acestui element, isi are locul, ca FOC-FIX, intre Focul-cardinal al Berbecului si Focul-mutabil al Sagetatorului. Trei termeni succesivi ai aceleiasi stari: scanteie-flacara-cenusa; trei aspecte diferite ale aceleiasi manifestari: caldura-lumina-fuziune. Fata de Focul nediferentiat din Berbec, forta animalica, impulsiva, spontana, haotica, creatoare si distrugatoare, oarba si sublima si de Focul epurat, destinat pornirilor spirituale din Sagetator, semnul matur al Leului reprezinta focul stapanit, flacara domesticita, forta de foc individualizata, consacrata puterilor Eului, mobilizata de o vointa dirijata. Raportata la inima care, in "Omul-zodiac", e organul acestui semn, zodia Leului reprezinta forta centrala, reglementatoare si iradianta care comanda intreaga economie interioara.

Fata in fata cu Leul se afla Varsatorul, opusul sau polar. Dialectica respectiva traseaza drumul de parcurs intre independenta si Libertate, intre acceptarea de sine si acceptarea celuilalt. Aici este vorba de cultul vointei Mele suverane; in fata se afla sacrificiul imbogatitor, implinirea in sensul vointei Tale. Este evident asadar ca, daca stadiul leonin este, psihologic vorbind, o etapa de culminatie, analoaga maretiei amiezelor de vara, el nu este decat o faza ce se cere depasita pentru implinirea integrala a conditiei umane.

Era de asteptat: astrul atribuit Leului e Soarele. Stapinului i se aduc toate onorurile. De la unul la altul, aceleasi ecouri isi raspund: semn zodiacal si astru al vietii, focului, caldurii, luminii, iradierii, stralucirii etc. Inima este pentru astru ceea ce este si pentru zodie.

O inrudire astrala atat de augusta nu poate decat sa-i maguleasca pe nativii din zodie, "fii ai soarelui". Cu toate acestea, orice e relativ, atat in cer, cat si pe pamint. In pofida uluitoarei sale grandori, la scara planetara, Soarele nu este, ca stea, decat un mic punct in univers, o pulbere in galaxie. Si totul e dialectic. Asociat cu carul Soarelui, Leul intruchipeaza apoteoza zilei si a luminii. Oricat ar fi insa de interesanta, aceasta relatie nu trebuie sa ne constringa sa o ridicam in slavi si sa desconsideram noaptea si intunericul: ziua, nu vedem decat un soare; noaptea ne arata milioane...

La toate popoarele, astrul zilei a facut obiectul unui cult divin, adesea asociat chiar cu viata sociala si religioasa; astru al luminii, el este in acelasi timp si simbolul spiritului, al luminii launtrice, al divinului din noi. In Grecia, zeul solar Apollo era inzestrat cu toate atractiile tineretii, fortei si gratiei.

Nu mai este nevoie sa argumentam influenta considerabila exercitata de Soare asupra Pamintului. Lumina lui conditioneaza functia clorofiliana a plantelor, iar caldura lui dirijeaza toate manifestarile vietii organice. El este arbitrul anotimpurilor si principiul tuturor energiilor utilizabile. Tot el se afla la originea furtunilor magnetice, a aurorelor boreale si a curentelor telurice. Furtunile si eruptiile fantastice care se produc la suprafata lui si pe care ne-am obisnuit sa le numim pete solare provoaca perturbari in energia de iradiere a astrului. Fiecare valvataie solara se traduce printr-o recrudescenta a diverselor dezordini: crize sociale, accidente, sinucideri, crime, mortalitate crescuta... ca si cum insasi planeta noastra ar fi intr-o stare de febra; s-a ajuns chiar la a pune in paralel curbele activitatii solare si graficele epidemiilor, ale productiei forestiere, viticole, cerealiere, industriale... In fine, ultimele statistici stabilesc un raport destul de precis intre repartitia razboaielor si revolutiilor si amplificarea petelor solare.

Din unghiul de vedere astro-psihologic, Soarele simbolizeaza instanta psihica pe care psihanalistii o numesc Supraeu, adica acea functie a fiintei umane care, pe tot parcursul vietii, perpetueaza directivele morale si interdictiile derivate din educatie, mai ales sub influenta tatalui. Este un soi de jandarm interior, de controlor al psihismului care pretinde renuntari in zona instinctelor si face sa prevaleze valorile societatii. Dar desi acest jandarm poate fi benefic, devenind o mare parghie spirituala, el poate fi si malefic, tiranizandu-1 pe cetateanul onest si ducandu-l la nevroza sau chiar la psihoza (cand Soarele este foarte disonant la nastere). Fata de Luna care reprezinta natura, Soarele intruchipeaza deci, in fiecare dintre noi, cultura; daca astrul noptilor personifica viata infantila, arhaica, emotiva, astrul zilei reprezinta apartenenta la societate, latura celor mai mari exigente, punctul aspiratiilor celor mai elevate, al pretentiilor celor mai importante. Zona solara a psihismului defineste intregul program al Apollinicului: este zona in care revendicarea constiintei este dintre cele mai vehemente, unde lupta contra somnului vietii si a betiei instinctelor e constanta, unde batalia dusa de fiinta spirituala e cea mai crancena. Este zona deplinatatii constiintei si a angajarii, a constiintei creatoare. A trece de la etajul lunar copilaros la etajul solar adult, inseamna a te educa infruntand si vrand sa frecventezi ceea ce James numeste "linia celei mai mari rezistente": rezistenta la automatisme, la sugestie, la neastamparul instinctului, la emotivitate, privatiuni consimtite, supuneri, franari. Viata solara, este, in cele din urma, viata rafinata si sublimata, chipul complex oferit de personalitate in sintezele sale elevate. Inaltat la stadiul solar, individul dispune de deplinatatea facultatilor sale, se bucura de integritatea fortelor, isi implineste particularitatea individuala in unitatea psihismului total, nu-si mai suporta soarta, ci isi implineste menirea. Devine atunci un centru creator, un soare. In istorie, vedem adesea ridicandu-se din mase ori din stat un erou national, un tip de actiune sau de sensibilitate care se impune ca un model exceptional de atragator si cizelat din mii de indivizi, concetateni imitatori: un cavaler, un condottiere, un indragostit romantic, un self-made man... Soarele este cel care simbolizeaza rolul acestor modele oficializate de succes; el simbolizeaza preceptele, idealurile, principiile societatii dupa care indivizii isi fixeaza conduita. Soarele este Eroul care modeleaza omenirea prin exemplul sau, prin succesele, prin ispravile sale. Numeroase mituri presupun o conceptie funciar eroica despre Soare: asemeni razboinicilor din marile epopei, Surya si Helios isi mana carele la care sunt inhamati niste cai focosi. Mircea Eliade a constatat ca predomina cultul solar acolo unde, gratie regilor, eroilor, imperiilor, "istoria este in mers". Dupa ce a remarcat solarizarea frecventa a Fiintelor Supreme,el constata afinitatea teologiei solare cu elitele: suverani, initiati, eroi; hierofaniile solare tind sa devina privilegiul unei minoritati de "alesi". Arbore al vietii- Rege - Dumnezeu, aceasta e de altfel formula mitologiei solare.

In raport cu implinirea aceasta, semnul e doar rareori la inaltimea astrului. Daca "regele animalelor" simbolizeaza ceea ce este regal in viata psihica, ceea ce este mai nobil in instinct, Leul intruchipeaza prea adesea forma inferioara a fiarei oarbe, iar tipul Leu sucomba in fata fortelor pe care nu le poate domestici.

Alege constient!

In fiecare moment al existentei noastre  avem acces la un numar nelimitat de alegeri. Totusi, datorita conditionarii, majoritatea dintre noi tindem sa actionam in maniera previzibila, repetitiva. Procesul este asemanator cu a conduce o masina pe acelasi drum de tara noroios, de mai multe ori. Cu timpul, rotile sapa santuri in noroi si masina urmeaza singura drumul pe care l-am mai facut. Este calea minimei rezistente si, chiar daca ne ajuta o vreme, daca uitam ca putem alege oricand alt drum, ne trezim impotmoliti intr-un sant adanc. In traditia vedica straveche, aceasta este cunoscuta ca Legea karmei.

Cum ne eliberam de tiparele de gandire si de comportamentul repetitiv care ne limiteaza experimentarea libertatii, fericirii si implinirii? Cheia este sa devii constient de alegerile pe care le faci in fiecare moment.

       

PASUL 1

Fii martorul alegerilor pe care le faci in fiecare moment. Prin faptul ca esti atent la alegerile pe care le faci, aduci intregul proces decizional din taramul inconstient, in taramul constient.

       

 PASUL 2

Cand faci o alegere, pune-ti doua intrebari:

1. Care sunt consecintele alegerii pe care o fac?

2. Aceasta alegere ne va aduce fericire si implinire, mie si celor pe care ii va afecta alegerea mea?

       

PASUL 3

Acordeaza-te la intelepciunea corpului. Cand analizezi alegerea pe care o faci, acorda atentie senzatiilor din corp si foloseste sentimentele de bine sau de neplacere, ca sa te orientezi. Majoritatea oamenilor primesc acest mesaj, in zona inimii. Altii il primesc in plexul solar (proverbiala „senzatia  din stomac”)

Concentrandu-ti atentia asupra inimii sau plexului solar, intreaba-ti corpul „Ce simti fata de aceasta alegere?” Daca corpul iti trimite un sentiment de bine si dorinta, poti trece la treaba. Daca corpul iti trimite un semnal de stres fizic sau emotional, atunci nu ai facut alegerea potrivita. Fa o pauza si ia in considerare alte posibilitati, pana cand gasesti alegerea care rezoneaza cu imboldul inimii.

Deepak Chopra

TREI MODURI DE A FI PREZENT

A trai pentru Acum, versus a trai in Acum

       de Peter Russell

 Intr-un fel, intotdeauna suntem in prezent. Tot ceea ce traim este o experienta in acest moment. Amintirile noastre despre trecut sunt experiente in prezent. La fel si gandurile noastre despre viitor.

Cand oamenii vorbesc despre a nu fi prezent, de obicei se refera la atentie care nu este in momentul prezent. Cand atentia este prinsa in gandurile noastre legate de trecut sau viitor, nu mai suntem atat de constienti de ce se intampla acum.

Din nefericire, cei mai multi dintre noi, ne petrecem timpul gandindu-ne la evenimentele trecute sau viitoare. Savuram placeri din trecut, ne bucuram de realizari din trecut, cugetam daca ceea ce am facut este sau nu corect, deplangem pierderile si dezamagirile din trecut, ne enervam amintindu-ne cum au decurs lucrurile. Sau- anticipam placeri viitoare, planificam cel mai bun plan de actiune, ne ingrijoram de ceea ce s-ar putea sa nu mearga bine, ne este frica ca nu controlam o situatie, ne temem de cum s-ar putea sa reactioneze ceilalti.

Cea mai mare parte dintre aceste ganduri nu este necesara. Reprezinta doar o pierdere de timp si energie. Mai mult, tensioneaza mintea, ceea ce este opusul a ceea ce incearca aceasta gandire sa realizeze – o stare mentala mai lejera, mai clara. De aceea, inteleptii ne-au indemnat, in mod repetat, sa fim mai mult in prezent; sa fim aici si acum.

Dar ce inseamna sa fim prezenti?

Exista trei moduri principale in care oamenii folosesc/inteleg acest termen:

 1. Sa traim pentru astazi. Sa nu ne preocupe ce s-a intamplat ieri si nici ceea ce s-ar putea sa vina maine. Aceasta atitudine are clar valoarea ei. S-ar putea sa ne ajute sa luam viata asa cum este si sa nu fim atat de prinsi in temeri si frici inutile. Ne permite sa ne bucuram mai mult de ceea ce ne ofera viata.

Aceasta nu ne conduce, in mod necesar, catre o constientizare deplina a momentului prezent. Am putea fi la fel de prinsi in ganduri ca si pana acum, chiar daca sunt ganduri despre azi, mai degraba decat despre ieri sau maine.

 2. Sa fim constienti de experienta din prezent. Acesta este punctul de plecare pentru multe meditatii.

In timp ce cele mai multe din gandurile noastre sunt despre trecut sau viitor, experienta noastra senzoriala este intotdeauna acum. De aceea, multi invatatori spirituali insista pe plasarea atentiei asupra senzatiilor din corp – punctele de contact cu lumea fizica, bataile inimii sau respiratia. Senzatiile din corp sunt in momentul prezent.

Atunci cand mintea hoinareste intr-un gand despre trecut sau viitor – cum o va face cu siguranta – reintoarceti cu blandete atentia la senzatiile fizice si astfel o reintoarceti in prezent.

 3. Sa fim prezenti si relaxati in toate. Aceasta stare apare adesea ca rezultat al practicii indelungate a meditatiei. Nu mai este nevoie sa ne pastram atentia in experienta senzoriala. Suntem prezenti la orice este – inclusiv la aparitia gandurilor legate de trecut sau viitor.

Unii numesc asta – starea de martor. In aceasta stare traiesti relaxarea profunda si eliberarea. Este o stare de calm a fiecarui moment.

Pur si simplu, totul este asa cum este.

Din cercetarile fenomenului mistic- Puterea rugaciunii

„Fenomenele mistice", cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp, pe experiente si cercetari specifice.

Oamenii pot sa se vindece intr-adevar in biserici, atunci cand ating sfintele moaste sau sanctuarele. Oamenii de stiinta din Petersburg au dovedit-o si au descoperit si mecanismul "material" al acestui fenomen divin.

"O rugaciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologie, al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica Bekhterev, din Petersburg.

"Rugaciunea nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, dar ea repara si structura, grav  afectata, a constiintei."

Profesorul Slezin a facut ceva de necrezut - a masurat puterea rugaciunii. El a inregistrat electroencefalogramele unor calugari, in timp ce se rugau si a captat un fenomen neobisnuit - "stingerea" completa a cortexului cerebral.

Aceasta stare poate fi observata numai la bebelusii de trei luni, atunci cand se afla langa mamele lor, in siguranta absoluta. Pe masura ce persoana creste, aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali devine rar, numai in timpul somnului profund sau al rugaciunii, asa dupa cum a dovedit omul de stiinta. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscuta "trezie usoara, in rugaciune" si a dovedit ca are o importanta vitala, pentru orice persoana.

Este un fapt cunoscut ca bolile sunt cauzate mai ales de situatii negative si afronturi care ne raman fixate in minte. In timpul rugaciunii, insa, grijile se muta pe un plan secundar – sau chiar dispar cu totul. Astfel devine posibila atat vindecarea psihica si morala, cat si cea fizica. Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii.

Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicala si Biologica, a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sanatatii unor enoriasi, inainte si dupa slujba. A rezultat ca slujba in biserica normalizeaza tensiunea si valorile analizei sangelui. Se pare ca rugaciunile pot sa neutralizeze chiar si radiatiile. Se stie ca dupa explozia de la  Cernobil, instrumentele de masura pentru radiatii au aratat valori care depaseau capacitatea de masurare a instrumentului. In apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, insa, aflata la patru km de reactoare, valoarea radiatiilor era normala.

Oamenii de stiinta din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, ca apa sfintita, semnul Crucii si batutul clopotelor pot sa aiba, de asemenea, proprietati vindecatoare. De aceea, in Rusia clopotele bat intotdeauna in cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat, omoara virusii de gripa, hepatita si tifos.

"Proteinele virusilor se incovoaie si nu mai poarta infectia", a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect si mai semnificativ: omoara microbii patogeni (bacilul de colon si stafilococi), nu numai in apa de la robinet, ci si in rauri si lacuri. Este chiar mai eficient decat aparatele moderne de dezinfectie cu radiatie magnetica.

Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina Industriala si Navala a analizat apa inainte si dupa sfintire. A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult inferioare.

Astfel, recomandarile crestine, de a binecuvanta orice mancare sau bautura nu au numai o valoare spirituala, ci si una preventiva.

Apa sfintita nu este numai purificata, ci ea isi schimba si structura, devine inofensiva si poate sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei sfintite – ca si cum aceasta ar fi inteles sensul rugaciunilor si l-ar fi pastrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limita este ca ii vindeca numai pe cei credinciosi.

Apa "distinge" nivelul de credinta al oamenilor, spune A. Malenkovskaia. Atunci cand un preot sfinteste apa, densitatea optica este de 2,5 ori mai mare, atunci cand sfintirea este efectuata de o persoana credincioasa laica, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat si necredincios, fara cruce la gat, schimbarile au fost nesemnificative.

Tradus din limba rusa in engleza, de Julia  Bulighina

LEGEA POTENTIALITATII

Accesarea potentialului absolut

 Deepak Chopra

            

         Ne nastem fiinte infinit creative. In copilarie tindem sa ne gandim la viitor ca la o foaie alba de hartie, pe care putem scrie propriile povesti. Posibilitatile par nesfarsite si suntem pusi in miscare de promisiunea de a descoperi si de placerea pura de a trai cufundati in atat de mult potential. Dar, pe masura ce crestem, devenim adulti si suntem invatati despre „limitarile” noastre, multi dintre noi din pacate se adapteaza la o vedere extrem de restransa a ceea ce este posibil.

Exista o cale de a recastiga bucuria insufletita de potentialul nelimitat. Tot ce trebuie este intelegerea adevaratei naturi a realitatii – dorinta de a recunoaste interdependenta si inseparabilitatea tuturor lucrurilor. Esti parte inseparabila a campului de constiinta pura, care da nastere la tot ce este in universul fizic.

Chiar daca nu te vezi atat de creativ, insasi existenta ta este dovada creativitatii innascute. In fiecare moment iti co-creezi realitatea, prin intermediul gandurilor, intentiilor, cuvintelor si actiunilor tale. Detii un potential creativ nelimitat, pentru ca natura ta esentiala este constiinta pura. Aceasta este Legea Potentialitatii Pure.

Cum poti aplica Legea Potentialitatii Pure, campul tuturor posibilitatilor, in viata ta? Daca vrei sa folosesti din plin creativitatea inerenta in constiinta pura, trebuie sa o accesezi. Iata cateva din cele mai puternice exercitii pentru a intra in campul de potential pur:

            Mediteaza. Daca aloci in fiecare zi timp pentru meditatie, ajungi dincolo de tiparele de gandire conditionata ale mintii, intr-o stare extinsa de constiinta pura. Acesta este campul posibilitatilor infinite. Este ideal sa meditezi treizeci de minute dimineata si treizeci de minute seara.  (Meditatie)

            Practica tacerea. Experimentarea tacerii semnifica retragerea din actul vorbirii in toate formele ei, inclusiv urmarirea TV, navigarea pe internet, ascultarea radio-ului si cititul. Daca nu iti oferi niciodata oportunitatea de a experienta tacerea, zgomotul dialogului interior al mintii se va intensifica. Poti incepe prin a te retrage cateva ore pentru tacere, ulterior sa  ajungi pana la o zi, apoi chiar la o saptamana.

            Petrece timp in natura. Cufundarea in natura iti da posibilitatea sa experimentezi direct incredibila inteligenta a universului. Esti martor la curgerea continua a tuturor elementelor si fortelor vitale. 

Starea de "VRAJITOR"

PETER RUSSEL: Cum sa fi un "vrajitor"?

Un „vrajitor” cunoaste legile creatiei si cum sa lucreze cu ele.

Un „vrajitor” ii permite sincronicitatii sa se manifeste.

Un „vrajitor” urmeaza trei principii de baza:

Primul principiu este cel al totalitatii, plenitudinii. Cu cat sunt mai odihnit, cu cat mintea si corpul meu sunt mai relaxate, cu atat sunt mai in contact cu mine insumi, ma simt mai liber, sufletul meu e mai usor, sunt mai complet, intreg. Cu cat sunt mai complet, cu atat pare ca se manifesta mai multa sincronicitate. Invers, cand sunt dezechilibrat, obosit, stresat, sleit de puteri, coplesit de griji, sau descentrat, sincronicitatea nu apare nici pe departe atat de des.

Nu putem face ca sincronicitatea sa se manifeste. Prin natura sa, ea apare „printr-o coincidenta”. Nu putem controla sau manipula lumea, pentru a crea sincronicitati – sursa lor nu este din aceasta lume. Dar putem sa incurajam aparitia lor; ne putem deschide fata de ele. Asta o facem, deschizandu- ne fata de noi insine, fata de plenitudinea noastra interioara. Un „vrajitor” permite ca plenitudinea din interiorul nostru sa fie o prioritate. Un „vrajitor” ramane relaxat, centrat, clar.

 O a doua caracteristica a sincronicitatii este ca are tendinta sa ne sustina nevoile si pare ca ne aduce exact ceea ce avem nevoie, chiar la momentul potrivit. Este ca si cum Universul se preocupa de interesul meu cel mai inalt si aranjeaza lucrurile astfel incat acesta sa se implineasca, in moduri in care nu as fi visat niciodata. Este, citand un binecunoscut invatator indian, „ajutorul naturii”. Noi ajutam natura, centrandu-ne in noi, iar natura ne sustine, dandu-ne ocaziile de a ne implini nevoile. Asta este ceea ce le face atat de magice si remarcabile – o astfel de coincidenta.

Pentru a-i permite naturii  sa ne ajute, e nevoie sa urmam al doilea principiu de baza – intuitia. Asta poate fi dificil, deoarece adesea e greu de stiut ce este cu adevarat intuitie si ce este doar „ceva” ce se ridica din inconstientul nostru. Pentru mine, a-mi urma intuitia inseamna a-mi urma simtamintele, nu gandurile.

Sa va dau un exemplu bun. Intr-o dupa-masa, pe cand scriam, am simtit brusc „chemarea” sa ma duc la o plimbare. Initial i-am rezistat si mi-am spus ca mai bine muncesc. Apoi, cand simtamantul a persistat, am iesit la o plimbare gen hoinareala. Cand hoinaresc, nu ma hotarasc de acasa unde sa ma duc. In fiecare loc unde am de ales o directie, fac alegerea atunci, pe loc.

Plimbandu-ma, am observat un afis cu deschiderea unei expozitii. A treia oara cand am vazut afisul, m-am decis sa-l urmez. Am intrat in galerie si admiram niste sculpturi, cand am observat un tip in alta camera, care lucra la un computer. M-am dus la el si am vazut ca lucra la un server de retea si voia sa faca aproape aceleasi lucruri ca si mine. Am descoperit multe lucruri comune si am devenit imediat buni prieteni. Mi-a oferit un loc pentru propriul meu site si, peste cateva saptamani, site-ul meu functiona.

Acesta este un exemplu de a-ti urma intuitia. Daca as fi continuat sa lucrez acasa la ceea ce credeam ca trebuie sa fac, poate ca nu ne-am fi intalnit niciodata. Multe lucruri s-ar fi desfasurat diferit si poate ca nu ati fi citit aceste randuri, acum.

Este ca si cum coregrafia cosmica a aranjat deja coincidentele. Ele sunt acolo, asteptand ca noi sa le descoperim. Captam posibilitatile printr-o antena mentala subtila si le observam ca o vaga zgandarire a atentiei noastre – o intuitie.

 Am mai descoperit un principiu. Pot sa fiu singur in casuta mea din mijlocul padurii, in pace cu mine insumi, centrat si intreg, conectat la intuitia mea si totusi sa se petreaca putine coincidente. Aproape intotdeauna, coincidentele semnificative par sa implice si alti oameni, intr-un fel sau in altul. Este ca si cum interactiunea noastra cu ceilalti ii ofera coregrafiei cosmice ocazii mai mari sa ajunga la noi.

Desi s-ar putea sa nu fim capabili sa facem sincronicitatea sa se manifeste, putem crea mediul care favorizeaza aparitia sa. Putem crea un mediu interior de completitudine si deschidere fata de intentie; iar in vietile noastre exterioare ne putem implica pe deplin in lume, amesteca in viata sociala. Putem sa iesim si sa jucam orice rol si joc care se potriveste mai bine cu intuitia noastra. Il jucam cu intregul nostru suflet. Il jucam in orice mod care ne aduce bucurie, implinire, plenitudine interioara – la urma urmelor, nu are rost sa suferim cand il jucam.

Acesta este al treilea principiu al „vrajitoriei” – un principiu care-l numesc „angrenarea in rolul social” – a ne juca rolul nostru in lume, permitandu-i coregrafiei cosmice sa-si joace rolul sau.

 Acestea sunt cele trei principii ale „vrajitoriei”: totalitatea, intuitia, angrenarea in rolul social.