”In Cautarea Sensului Pierdut”
Dumitru Constantin Dulcan
Taurul este, pe de o parte, un semn de Pamant: elementul cel mai dens, mai solid, mai stabil; pe de alta parte, este un semn fix, factor de cristalizare, de condensare.
sâmbătă, 30 aprilie 2011
miercuri, 27 aprilie 2011
MISTERUL SINCRONICITATII
Pisica lui Schrodinger si incertitudinea cuantica
Cei care nu sunt niste adepti infocati ai fizicii cuantice s-ar putea sa nu recunoasca prietena-felina a lui Schrodinger. Pisica nu a existat niciodata in realitate, ea fiind doar o plasmuire a imaginatiei lui Schrodinger. Pe vremea aceea, el se lupta cu una dintre numeroasele ciudatenii ale teoriei cuantice – incertitudinea. In ceea ce priveste mecanica cuantica, problema este ca nu poti prezice niciodata nimic cu certitudine. Nu exista decat probabilitatea ca ceva sa se poata intampla sau nu. De fapt, acest lucru l-a pus in incurcatura si pe Einstein, care remarca cu sarcasm: “Dumnezeu nu joaca zaruri”!
In incercarea sa de a explica inexplicabilul, Schrodinger a nascocit o cutie imaginara. In fizica cuantica, o multime de lucruri sunt imaginare, cata vreme nu exista nicio posibilitate de a vedea ceva atat de mic.
Oricum, sa ne imaginam ca o pisica se afla intr-o cutie inchisa etans, in care se introduce hrana otravita. Folosind modelul cuantic, nu putem prezice daca, dupa un timp, pisica este moarta sau vie. Doar atunci cand deschidem cutia si privim inauntru, toate probabilitatile se naruie in fata unei singure realitati – o pisica vie sau moarta.
Nu stiu de ce Schrodinger a ales un exemplu legat de viata si moarte. De ce n-o fi pus un ghem din iarba matelor, ca sa vada daca pisica se joaca sau nu cu el? Din cate stiu eu, nimeni nu i-a pus vreodata aceasta intrebare, deci, cred ca nu vom sti niciodata.
Dar, fiindca am abordat acest subiect, puteti observa ca mintea lui Schrodinger, asemenea mintii voastre sau mintii mele, este ea insasi un fel de cutie a lui Schrodinger. Adica, probabil ca erau sute de posibilitati care se invarteau prin mintea sa subconstienta. O pisica intr-o cutie; un catel intr-o cutie; sau, poate, o broasca testoasa intr-o cutie! Poate ca experimentul sa fi fost legat de observatia daca mica jivina dormea sau era treaza. Mult mai dragut, cred eu, decat sa vezi daca traieste sau nu.
Oricum, gandirea este cam la fel. Nu putem prevedea ceea ce va produce mintea noastra, pana cand acel ceva nu apare! Ati observat acest lucru in legatura cu mintea voastra? Gandurile pot fi extrem de imprevizibile, intr-o oarecare masura datorita faptului ca gandul insusi este un eveniment cuantic.
Iar evenimentele cuantice sunt, intr-adevar, ceva foarte mic. De fapt, pentru a intra sub incidenta legilor mecanicii cuantice, ceva trebuie sa fie mai mic decat o sutime dintr-un inci (1 inci = 2.54 cm).
Obiectele atat de mici, cum ar fi particulele atomice s.a.m.d., au o masa (greutate) atat de mica, incat nu sunt influentate de forta gravitatiei, cum sunt obiectele mai mari decat o sutime dintr-un inci.
O scurta privire asupra neuropsihologiei ne arata ca atat neurotransmitatorii , cat si neuropeptidele se simt in largul lor in interiorul campului cuantic. Aceste creaturi moleculare raspund de gandire si sentimente, gazduind, totodata, si alte functii biologice. Si, ia ghiciti, voi nu puteti prevedea ceea ce vor face ele. Nu puteti decat sa va hazardati sa ghiciti.
Exista posibilitati infinite in privinta directiei pe care o va lua gandul. Doar atunci cand el apare in constiinta noastra, putem spune cu certitudine incotro se indreapta. Pana atunci, totul este incert. Nu exista nicio certitudine.
Haideti sa revenim la teoria sincronicitatilor gen Jack‑in‑the‑Box. Invartiti si tot invartiti si, dintr-o data, din cutie apare Jack.
Este o metafora foarte ciudata, trebuie sa admit, sa spui ca psihicul nostru este precum o cutie muzicala, dar se pot face anumite paralelisme. Atunci cand ceva incepe sa se rasuceasca in psihicul nostru, ceva care dispune de o imensa energie emotionala, se pot intampla lucruri interesante. Iar daca rasucim (cream energie) suficient de mult, apare ceva. Acum, acest “ceva” poate lua multe forme. Uneori acest ceva ne este cunoscut, alteori ne poate surprinde.
De exemplu, daca suntem furiosi, putem tipa, sau putem lovi ceva sau pe cineva, sau putem pastra in noi aceasta furie. Insa, aceasta energie trebuie sa se duca undeva. Energia nu poate fi distrusa. Ea, pur si simplu, isi schimba forma.
Daca energia voastra mentala/emotionala este destul de puternica, ea poate influenta mediul exterior. Eu cred ca asa apar sincronicitatile.
Pe la douazeci de ani, eram deja bine asezat pe calea mea spirituala si devenisem un vegetarian convins. Odata, am mers la restaurant cu prietenii, unde am comandat o salata vegetariana “iluminata spiritual” si apa cu lamaie. Dar, problema era ca eram lihnit dupa proteine. Imi amintesc ca, in mintea mea, am schimbat comanda, in timp ce chelnerita plecase sa aduca puiul comandat de prietenii mei. In realitate, am auzit o voce tipand in capul meu: “Nu-l asculta pe vegetarianul asta nebun! Eu vreau cheeseburger cu cartofi prajiti”. Dar nu am spus nimic cu glas tare. Cand chelnerita s-a intors cu comenzile noastre, mi-a pus in fata un burgher si cartofi prajiti. Prietenii mei erau contrariati. Ei si-au amintit cu certitudine ca eu comandasem o salata vegetariana. Chelnerita a negat, neincrezatoare: “Puteam sa jur ca ati cerut un cheeseburger”, a spus ea. “E in regula”, i-am raspuns si a fost cea mai buna mancare pe care o mancasem de luni de zile.
Acesta este un exemplu bizar de sincronicitate, dar are toate elementele necesare. Fusese emisa o mare cantitate de energie mentala/emotionala in psihicul meu. Intr-un fel sau altul, chelnerita se “acordase” la dorinta mea reala pe care o ascundeam atat de prietenii mei, cat si de mine insumi. Cand ea s-a intors cu comanda noastra, Jack a tasnit afara din cutie, iar ea mi-a pus in fata obiectul dorintei mele. Iata mecanica cuantica in actiune!
Eu presupun ca noi toti cream sincronicitati in jurul nostru, chiar daca suntem sau nu constienti de acest lucru.
Motivul pentru care am scris acest articol este credinta mea ca, in viitor, vom experimenta tot mai multe sincronicitati, atat la nivel individual, cat si colectiv. Si cred ca este util sa recunoastem faptul ca sincronicitatile sunt functii ale constiintei. Ele traiesc in lumea launtrica, acolo unde mintea intalneste materia, si sunt indicatori ai puterii pe care o purtam in noi.
Provocarea este cum sa interpretam corect sincronicitatile.
Realitate si iluzie
Toate acestea ma duc la o alta observatie in privinta sincronicitatilor. Ele nu inseamna, in mod obligatoriu, ceea ce credem noi. Ele sunt, pur si simplu, evenimente paralele. Ceva s-a petrecut in lumea exterioara, ceva ce este asemanator cu ceva din lumea noastra launtrica. Ele sunt o semnatura, un semn ca ceva profund s-a miscat in psihicul nostru.
Cunosteam o femeie care a interpretat in mod gresit o sincronicitate si s-a trezit abandonata in mijlocul desertului. Pe atunci, ea era profund interesata de OZN-uri si tanjea sa fie preluata de “nava-mama”. Saptamani intregi, ea a avut tot felul de fantezii in care se ducea in desert, de unde putea fi preluata la bordul unei farfurii zburatoare. Cred ca tocmai se vorbea despre marturiile privind prezenta OZN-urilor, fapt care i-a alimentat fantezia. Oricum, intr-o noapte, in timp ce trimitea rugaciunile sale arzatoare acasa, ”in Pleiade”, o stea cazatoare a lasat o dara luminoasa pe cer. Ea „a stiut” ca acesta era un mesaj de la fratii si surorile sale stelare, care veneau sa o ia acasa.
Unii ar putea chiar sa considere experienta sa drept un semn, dar, dupa mintea mea, semnele apar de la sine, fara vreo corespondenta mentala. Cu alte cuvinte, ea trimisese deja o rugaciune fierbinte catre univers atunci cand dara luminoasa aparuse pe cer. Meteoritul aparuse simultan cu activitatea sa mentala. Acest lucru i-a dat aspectul unei sincronicitati. Ea si-a parasit serviciul si si-a vandut lucrurile. Nu si-a pastrat decat cateva haine si Fordul Pinto. Apoi, a condus din Carolina de Nord, pana in New Mexico, unde a asteptat marea intalnire. Insa, nava mama nu s-a aratat niciodata. Cred ca a asteptat timp de vreo cateva saptamani, pana cand a ramas fara mancare, apa si bani. S-a intors acasa daramata, fara slujba si facandu-i pe prietenii sai sa creada ca a luat-o razna.
Ea si-a interpretat gresit sincronicitatea. Asta nu inseamna ca a inteles acest lucru. Iar eu cred ca acesta este pericolul cu aceste creaturi ciudate ale mintii noastre. Nu trebuie sa ne grabim sa tragem concluzii privind sensul lor, chiar daca le resimtim foarte puternic.
Lucrurile sunt si mai complexe, fiindca, uneori, sincronicitatile sunt cu adevarat mesaje transmise de sinele nostru launtric. In acele momente, ele sunt precum un deget al destinului si multe lucruri importante depind de alegerea noastra de a tine, sau nu, seama de ele.
Deci, la ce ne folosesc toate acestea? Cum ne-am putea descurca cu sincronicitatile, atunci cand apar si cum am putea intelege ce inseamna ele?
Ei bine, pentru incepatori, intelegerea depinde de persoana care percepe. Creierele noastre interpreteaza incontinuu evenimente si creeaza semnificatii, chiar si acolo unde acestea nu exista. Este ceea ce face creierul – cel putin, partea care gandeste.
Intrucat am avut de a face cu sincronicitatile, deja de multi ani, eu cred ca ele nu au neaparat o semnificatie. Semnificatia, daca exista vreuna, apare din modul in care le interpretam. Am ajuns sa le consider mai mult ca pe niste semne de exclamatie. Ele sunt un semn care indica faptul ca se petrece ceva important in subconstient. De aceea, atunci cand intalnesc o sincronicitate, eu imi focalizez atentia in interior. Caut sa descopar ce anume “se misca” in propriul meu univers psihic. Si, personal, cred ca aceasta introspectie este mult mai plina de resurse, decat incercarea de a pricepe ce inseamna sincronicitatea in sine.
Sincronicitatile seamana putin cu ornitorincii care se joaca in apele australiene. Aceste mici si dragalase animalute marsupiale fac parte din doua specii diferite. Ele au cozile plate, precum castorii si au blana. Au sange cald, ca mamiferele, dar fac oua, precum reptilele. In mod straniu, sunt rezultatul combinarii a doua lumi biologice diferite – reptiliana si mamifera. Tot asa, sincronicitatile sunt si ele un rezultat al combinarii a doua lumi – lumea gandurilor si emotiilor noastre si lumea evenimentelor exterioare.
Acum, in secolul al XXI-lea, campurile fizicii cuantice, biologia si psihologia dezvaluie un teritoriu interior uluitor. S-a descoperit ca psihologia noastra ne reflecta biologia si incertitudinea cuantica a radacinilor noastre subatomice.
Mintile, gandurile si sentimentele noastre sunt plamadite din praf de stele. Si nu vreau neaparat sa ma exprim poetic. Nenumaratele particule subatomice, care se rotesc aleatoriu in supa cuantica a universului s-au nascut dintr-un inceput incandescent, pe care noi nu putem decat sa ni-l imaginam. Mintea si materia au fost turnate impreuna, in turnatoria cosmosului, in moduri pe care abia acum incepem sa le intelegem. Pentru cei care doresc sa patrunda in esenta misterelor mintii si materiei, sincronicitatile sunt aur curat. Ele va vor dezvalui ceea ce veti reusi sa descoperiti. Dar, fara tagada, este vorba de aur curat.
TOM KENYON
luni, 25 aprilie 2011
ISTORIA NESPUSA
CINE SUNTEM NOI?
articol de Dr. Napoleon Săvescu
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
- Cât la sută din Dacia
Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină latina
Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele…
La Centrul Cultural Român [din New York
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă...
De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina
Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam… Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi, înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...
Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York
duminică, 24 aprilie 2011
INVIEREA-Iesirea din Matrice
CHRISTOS A INVIAT!
Am pierdut Invataturile IubiriiSi am pastrat o lista lunga de interdictii.
Chemam fericirea de din afara
Si inabusim mania in fierbintelile mintii.
Noi suntem exteriori de toti si de toate
Hoinarii din timpul de urma,
Avizii de timp ce n-a fost,
Uitam prin atata penumbra
De ziua de AZI
Si de Rost.
Suntem coform cu…
La fel ca…
…Atenti la program,
Iubitori nestirbiti de matrici.
Salivam bucurosi la COMANDA,
Doar becu-i aprins si in jur …
Multime de oase pentru multime de guri:
Burti satule cu suflete mici.
As vrea sa ma lepad de asta-nvatare,
S-o uit dintr-o data cand ochii deschid,
Sa cer din Lumina, cu drag, indurare
Si ziua de AZI, iubind, s-o-ncunun
Nu cu vesnicii spini, ci cu vesnic
AICI.
sâmbătă, 23 aprilie 2011
ALEGE SA INVII IN FIECARE ZI A VIETII TALE
INVIEREA
MAREA PROVOCARE A VIETII NOASTRE
Ce mai înseamnă, oare, pentru omul mileniului trei tradiţionalul “Hristos a Înviat”? Este oare numai o formulă rituală? Ce legătură poate să aibă Învierea lui Hristos cu noi, cei de astăzi, cu viaţa noastră? “Bun – putem zice – Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?“. Pe de altă parte, dacă plecăm logic de la credinţa că Iisus Hristos este şi Dumnezeu, n-ar fi nimic mai firesc decât ca El să nu poată fi înghiţit de moarte. Şi atunci, din nou: cu ce mă priveşte pe mine Învierea Lui?
Învierea este în mod esenţial participare: Iisus nu înviază singur, ci se coboară în iadul sufletului nostru, vine în cel mai adânc abis al umanităţii înstrăinate, trăieşte total drama noastră, tocmai pentru ca pe noi să ne învieze! Învierea Lui nu are sens decât întrucât este şi învierea noastră! Unul din Sfinţii Bisericii noastre a observat foarte bine: “Ceea ce nu a asumat, nu a mântuit“, adică numai pentru că fiecare dintre noi a fost asumat integral, încorporat în Hristos, fiecare poate învia el însuşi prin Învierea Lui. Tot ce avem de făcut este să-I întindem mâna noastră pentru a ne scoate din iadul nefericirii cauzate de păcat.
Un alt răspuns ni-l dă dialogul Mântuitorului cu Marta, sora lui Lazăr, care înţelegea Învierea, ca mulţi dintre noi, doar ca perspectivă pentru “ziua de apoi” şi pe care Domnul o şochează cu afirmaţia: “Tot cel ce trăieşte şi crede întru mine, în veac nu va muri!”. Nu mai puţin uluitor este şi un alt cuvânt consemnat de Evanghelie: “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.”. De aici decurge că Învierea este sau poate fi un fapt prezent, o realitate actuală în existenţa noastră. Adevăratul creştin (către care tindem, dar care trebuie să recunoaştem că NU suntem) este un om înviat, un om care participă efectiv la viaţa lui Dumnezeu, un om pentru care Dumnezeu nu mai e ceva exterior şi abstract, ci însăşi substanţa vieţii sale. Adevăratul creştin nu este cel ce crede numai raţional în Înviere, nici cel care o celebrează numai formal, nici cel care se desfată intelectual-gnostic sau lirico- emoţional, prin închipuire, de sensurile ei metaforice. Adevăratul “fiu al Învierii” este cel în care, prin harul Duhului Sfânt, trăieşte efectiv şi simţit Hristos cel înviat - în chip tainic, dar real, concret! - şi a cărui viaţă este umplută de Viaţa Sfintei Treimi. Este omul care simte (şi nu doar în momente de exaltare, ci statornic) că Hristos este TOTUL pentru El.
Bucuria Învierii este nu orice fel de bucurie, nu bucuria pentru motive lumeşti, nu bucuria autoindusă (“sunt creştin, deci, vezi Doamne… TREBUIE sa ma bucur …“), ci este bucuria ca Dar al Invierii, dar duhovnicesc, iar nu autosugestie psihologică dat celui care s-a facut părtaş, fie şi în cea mai mică măsură, şi la pătimirea lui Hristos. Numai cunoscând la modul cel mai profund şi statornic durerea şi plânsul duhovniceşti ale inimii – arată toţi Părinţii Bisericii – putem realiza Trecerea (Paştile) la marea şi tainica Bucurie a Învierii. Nu putem pleca în noaptea Învierii de la Biserică în inimă cu Lumina cea adevărată decât dacă aceasta izvorăşte din lacrimile pocăinţei sau ale suferinţei. “De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină”, spune şi Radu Gyr, poetul pătimirii.
Dar ei care văd în practicarea creştinismului ceva împovărător şi frustrant nu cunosc adevăratul creştinism, care e “clocot, scandal, reţetă de fericire” (N.Steinhardt). Acesta şi nu altul este sensul în care stareţul Zosima al lui Dostoievski spunea că pentru creştin este o poruncă, o datorie să fie fericit. Este o poruncă, deci… nu poate fi nicidecum ceva firesc şi uşor, pentru căcele ale firii nu au nevoie de poruncă pentru a fi împlinite... Nu înseamnă nicidecum, aşa cum mai cred unii, că cei care au temperamente vesele, firi optimiste sunt în vreun fel mai fericiţi sau mai … predispuşi la fericire – în sensul acesta evanghelic, singurul autentic pentru noi. Încă o dată afirmăm adevărul ontologic că fericirea mantuitoare a Invierii, a
Taborului trece cu necesitate prin lacrimi (“Fericiti cei ce plâng…“) si prin Golgota…
Astfel privind lucrurile, vedem că Învierea este nu numai ceva ce ce are legătură cu noi, ci este de-a dreptul cea mai mare provocare pentru viaţa noastră şi cea mai importantă realitate, pentru că este cheia fericirii noastre veşnice. Fericirea aceasta veşnică nu începe însă abia după moarte, aşa cum ne-am obişnuit să credem, ci începe de aici, prin învierea noastră din duhul păcatului, adică murind patimilor şi viind statornic în Duhul-Cel-de-Viaţă-Făcător. Dar până să trăim noi înşine Învierea cu adevărat, nu e nevoie să ne transpunem imaginar in starea aceea înaltă a duhului, dar putem să gustăm de pe acum o altă bucurie duhovnicească accesibilă măsurii noastre, şi anume bucuria nădejdii. Iar cu această bucurie înarmaţi putem pune oricând început bun nevoinţei noastre spre dobândirea Învierii depline si statornice a sufletelor noastre!
Andrei Maxim
vineri, 22 aprilie 2011
MAREA ILUZIE IN PERSPECTIVA CUANTICA
Pe langa faptul ca explica adevarata natura a Universului si a realitatii, fizica cuantica, chiar si la nivelul sau cel mai fundamental si non-matematic, explica in acelasi timp realitatea asa cum este ea experimentata in viata de zi cu zi de catre toate formele de viata, constiente sau altfel, afectand profund realitatea fiecarei persoane, fara exceptie. Fizica cuantica ilustreaza modul in care tot ceea ce exista in Univers, in toate dimensiunile vietii si realitatii, este alcatuit in cele din urma din cuante de Energie, vibratie... Energia nu numai ca abunda si este parte integranta din toate aspectele existentei, dar este, in acelasi timp, Minte vie, Constienta vie.
Prin urmare, orice element al Universului isi are propria viata in cadrul acestei infinite Energii inteligente. Orice este un aspect al acestei Inteligente infinite. Fiecare persoana, fiecare animal, fiecare copac, fiecare stea si fiecare planeta, orice microorganism, oricat de mic ar fi el, toate sunt, in cele din urma, in aceeasi masura, aspecte ale aceleiasi energii. Nu exista separatie decat prin iluzia creata de catre ego si cele cinci simturi fizice. Noi, impreuna cu absolut tot ceea ce exista in Univers, suntem una, fara exceptie. Pentru ca Universul este o Inteligenta infinita din ale carei multiple aspecte facem si noi parte integranta, cuantele de Energie sunt influentate de Minte, care ea insasi este energie pura. Ori de cate ori priviti la o posesiune, indiferent ca e o casa, o masina sau un televizor, acestea nu sunt de fapt nimic mai mult decat o forma de organizare a Energiei sau cuante create prin procesele de gandire ale Mintii. Daca aceste obiecte ar fi analizate foarte de aproape, s-ar vedea ca nu sunt solide in realitate, ci mai degraba sunt compuse din cuante de Energie care vibreaza si se misca cu acceleratii foarte mari spre si dinspre obiectul observat.
Nimic nu poate exista permanent daca nu este observat, pentru ca Mintea este cea care controleaza si alcatuieste cuantele de Energie si, fara concentrarea Mintii, cuantele ar deveni din nou un potential pentru altceva. Daca, de exemplu, toata lumea ar inceta sa observe lumea si tot ceea ce este in ea, incetand sa se concentreze asupra existentei sale perceptibile, atunci totul ar inceta sa existe. Nu ar mai exista nicio energie-gand care sa mentina iluzia existentei ei. Din aceasta cauza Pamantul si tot ceea ce cuprinde el, ca si intregul Univers tridimensional, sunt denumite in unele culturi ca fiind maia = iluzie. Pamantul si Universul fizic sunt intr-adevar o iluzie de proportii uriase. La un moment dat, vor fi percepute astfel de catre intreaga omenire, cand aceasta va ajunge la un anumit nivel de evolutie, ce va transcende iluzia Universului fizic.
Fizica cuantica confirma in mod complet aceasta teorie, recunoscand ca ceva anume poate exista cu adevarat, doar atunci cand este observat. Desigur, existenta este un termen aferent celor cinci simturi fizice: tot ceea ce exista acum a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna, doar iluzia formei este cea care se schimba ca raspuns la gand. Atunci cand ceva este observat, cuantele se aduna formand particule subatomice, apoi atomi, apoi molecule, pana cand ceva anume se manifesta in lumea fizica printr-un eveniment localizat in timp si spatiu si care poate fi observat prin cele cinci simturi. Acest proces este elementul de baza al modului in care fiecare persoana isi creeaza propria realitate. Fiecare gand, ca Energie, influenteaza direct si instantaneu campul cuantic, determinand cuantele sub forma de Energie, sa se organizeze intr-un eveniment localizat, observabil, indiferent ca e obiect sau alt mod de manifestare. De fapt, aceasta este si baza adevaratei Magii. Magicianul si toti aceia care inteleg si sunt in armonie cu legile Universului sunt creatori constienti, in timp ce majoritatea celorlalti sunt creatori inconstienti, care isi creeaza, in permanenta, propria realitate cu ajutorul propriilor ganduri, dar nu inteleg ce se intampla, atribuind totul, de regula, unor notiuni cum ar fi noroc, sansa, soarta etc. Creatia constienta este, in acelasi timp, baza Legii Atractiei... Oamenii s-ar putea intreba: Cum se face atunci ca lucrurile par atat de reale, tangible si solide? Comportamentul cuantelor poate fi asemuit unei bobine de film. Atunci cand bobina se deruleaza, mii de cadre cu imagini individuale sunt trecute prin fata unui proiector luminos, ajungand pe ecran si creand, in acest fel, iluzia unei scene in miscare continua.
Cuantele functioneaza in exact acelasi mod. Nenumarate cuante de Energie se misca constant in si afara zonei de concentrare, adunandu-se pentru a aparea simturilor fizice ca un obiect solid. Asemeni unui film insa, aceasta este numai o iluzie, care se construieste din componente mult mai mici. In cazul unui film, imaginea vizuala este creata de influenta unui mecanism proiector, in timp ce, in cazul obiectelor ce par a fi solide, iluzia de obiect solid este perpetuata de Minte, prin actul observarii respectivului obiect. Atunci cand ajungeti acasa si va asteptati sa aveti un anumit obiect in casa, el va fi acolo, in virtutea asteptarilor si a observatiei. Dupa cum vom vedea mai tarziu in aceasta carte, intelegerea acestor factori de o importanta fundamentala reprezinta calea spre crearea constienta a realitatii pe care o doriti, in acelasi timp reusind sa nu atrageti in realitatea voastra nimic din ceea ce nu va doriti.
Cuantele nu fac absolut niciodata diferenta intre dorit si nedorit: ele reprezinta, pur si simplu, raspunsul la gand. Prin urmare, tot ceea ce exista, tot ceea ce poate fi observat este rezultatul unei concentrari mentale, rezultatul unei decizii luate, la un anumit nivel al Constientei, ca acest lucru sa se materializeze. Fara acest nivel de concentrare si asteptare ca ceva anume sa existe, pur si simplu nu ar exista. Aceasta se aplica la fel de bine si lucrurilor pe care nu le-am mai vazut inainte, cum ar fi atunci cand mergem la cumparaturi. Lucrurile exista ca o creatie constienta a altcuiva. Realitatea poate exista fie la nivel personal, fie la nivel consensual; adica: daca destui oameni cred ca ceva anume exista, de exemplu un parc, si se concentreaza asupra existentei acestuia, atunci parcul va continua sa existe, in conformitate cu asteptarea colectiva in consens. Daca oamenii inceteaza sa se concentreze asupra obiectului, cuantele devin mai putin concentrate si rezultatul este deteriorarea, pana cand obiectul nu mai exista, moment in care cuantele de Energie care erau initial cuprinse in el se vor disipa inapoi in Univers.
Marile Lumi Astrale, deseori cunoscute ca lumea de dincolo sau viata de apoi, sunt o creatie consensuala a omenirii, bazata pe perceptii invatate in timpul existentei fizice pe Pamant. Astfel, Lumile Astrale includ orice realitate consensuala a fiecarei culturi, rase si traditii care exista, a existat si va exista vreodata in legatura cu conceptul pamantean de timp, toate create de Minte.
Fiecare cultura, rasa si societate are propria credinta despre cum ar trebui sa arate toate lucrurile, astfel ca, atunci cand oamenii trec dincolo, in orice cultura, traditie sau sistem de credinte, inclusiv religia dogmatica, ei creeaza in mod spontan cu Mintea un cadru natural in concordanta perfecta cu asteptarile lor. Aceasta se poate aplica la nivelul unui grup in care orase intregi, metropole, sate sau alte medii sunt create de catre Mintea consensuala a grupului, alcatuite dupa echivalentul lor pe Pamant, in timp ce realitatile individuale, caminele si alte posesiuni sunt create la nivel individual in concordanta cu centrarea dorintelor.
Lumile Astrale exista la un nivel mult mai scazut al densitatii si la un nivel vibrational mult mai inalt al Universului decat lumea fizica a materiei si, ca rezultat, Energia (cuantele) este influentata mult mai usor si mai rapid, intr-o asemenea masura incat gandurile isi manifesta echivalentul observabil imediat, indiferent daca este mic sau mare. Aceasta rezulta in manifestarea instantanee a oricarei dorinte. Exista un singur set de legi imuabile in operare si acestea se aplica tuturor planurilor vietii si realitatii. Aceleasi legi se aplica si in lumea fizica, unde, si aici, fiecare isi creeaza propria realitate, dar, din cauza densitatii mai mari si vibratiei mai joase a Energiei ce predomina in lumea fizica, este nevoie de o energie mai concentrata a Mintii pentru o perioada mai indelungata de timp inainte ca gandul sa se manifeste ca realitate observabila fizic.
Existenta continua a creatiei depinde de gradul de concentrare in desfasurare existenta. Acelasi lucru se aplica lumii fizice in intregul ei, dar, din cauza densitatii mult mai mari, procesul necesita o gandire focalizata de durata si mai sustinuta. Acesta este, bineinteles, un motiv important pentru care ne aflam aici: pentru a invata cum sa ne controlam gandurile si, in acest fel, realitatea noastra individuala. Numai cand acestea si alte lectii importante vor fi invatate se poate atinge evolutia spirituala dincolo de ciclul reincarnarilor.
Intregul Univers este inteligenta infinita, existand in Mintea Sursei/Intaia Cauza/Dumnezeu. Cuantele de Energie sunt, prin urmare, si ele inteligente, fiind controlate in cele din urma de catre Mintea lui Dumnezeu. Nu numai ca aceste cuante sunt capabile sa ia decizii, dar ele stiu si ce decizii au luat alte cuante oriunde in Univers, datorita naturii inseparabile si integrate a tuturor elementelor creatiei. Totul este interconectat prin aceasta Inteligenta Divina de baza, infinita, aceeasi Inteligenta din care si noi facem parte si dupa a Carei imagine suntem creati.
In termeni cuantici, cuantele pot fi privite ca pachete de probabilitate. Fiecare cuanta de Energie are potentialul de a fi oriunde, oricand si poate fi influentata de gand sau de alte cuante. De exemplu, daca va doriti sa intalniti pe cineva pentru prima oara, persoana are potentialul de a exista oriunde in lume. Cand luati hotararea de a va intalni cu aceasta persoana intr-un anumit loc si apoi faceti asta, persoana nu mai are numai potential, el sau ea s-au si manifestat ca realitate fizica in viata voastra, in conformitate cu dorinta comuna a ambilor. Odata ce intalnirea voastra a luat sfarsit, persoana va pleca si va deveni din nou o persoana potentiala din punctul de vedere al realitatii voastre.
Cuantele, inclusiv cele din care sunteti voi insiva formati, nu sunt limitate de spatiu sau de timp. Cuantele sunt aspatiale, atemporale si exista pretutindeni simultan. Sursa/Intaia Cauza/Dumnezeu este in acelasi timp onmipotent, omniscient si omniprezent, iar cuantele reprezinta un aspect fundamental al lui Dumnezeu in Care se afla Fiinta noastra. Asadar, si noi, ca aspecte ale Universului/ Sursei/Dumnezeu, suntem fiinte infinite, aspatiale si atemporale, existand simultan pretutindeni in Univers. Nu avem limite, nu avem granite, nu avem un punct anume al existentei: toate acestea sunt iluzii create de catre ego si cele cinci simturi fizice si de faptul ca majoritatea oamenilor sunt concentrati cu totul asupra lumii fizice, pe care continua sa o observe si sa o perceapa ca realitate. Toti suntem parte integranta a aceluiasi Camp-Minte, mult mai mare si mai puternic decat pot realiza majoritatea oamenilor sau decat au capacitatea, deocamdata, sa inteleaga.
Avem deja totul in Univers! Abundenta infinita este mostenirea noastra!
Tot ceea ce cineva, indiferent cine, are de facut este sa aduca obiectul dorintelor lui in Constienta si realitatea lui locala observabila si sa se concentreze asupra acestuia. Cere si ti se va da: instantaneu, intotdeauna, fara exceptie! Oricine are deja toata bogatia imaginabila. Tot ceea ce este nevoie de facut este sa o aduca in realitatea individuala. Nu exista saracie in Univers: cu totii suntem infinit de bogati, dar nu ne dam seama de asta, inca(…). Nu exista absolut nimic ce nu putem face, nu putem fi sau nu putem avea.
Universul consta, in mod conceptual, din iluzii ale observatorului si ale observatului. Astfel, Universul/Sursa/Dumnezeu evolueaza experimental, avand capacitatea atat de a observa, cat si de a fi observat, asa cum se intampla cu toate individualizarile lui Dumnezeu, inclusiv fiintele umane, care sunt toate -expresia lui Dumnezeu, create dupa acelasi chip spiritual. Observatul nu are sens fara observator si, in acelasi fel, observatorul nu are rost fara a fi observat. Astfel, prin acest proces de individualizare, se perpetueaza procesul observatorului si al observatului si evolutia, expansiunea si cresterea continua, la infinit.
Intregul Univers din care facem parte integranta este o vasta expansiune a Energiei ce vibreaza cu diferite viteze, de la cea mai joasa vibratie, a materiei, pana la cea mai inalta vibratie, a Sursei/Intaia Cauza/Dumnezeu. Iluzia separarii este perpetuata in virtutea modului in care Mintea percepe si decodeaza aceste vibratii: lucrurile exista numai pentru ca le observam si Mintea noastra decodeaza vibratiile Energiei lucrului care este observat. Fara aceasta observare, lucrul observat nu poate exista decat ca o probabilitate in cadrul vastei expansiuni a Energiei ce constituie Universul. Asa ca totul in Univers este o probabilitate a existentei pana cand vine momentul sa fie observat si Energia, sa ii fie decodata de Minte, moment in care probabilitatea devine realitate in timp ce este observata, dupa care redevine probabilitate.
Totul in Univers este directionat spre viata, evolutie si crestere. Nimic nu sta vreodata pe loc sau -nu reuseste sa nu evolueze. Aceasta este Legea care se aplica la absolut toate nivelurile. Prin procesul individualizarii si, implicit, al perpetuarii iluziei observatorului si al observatului, cresterea poate continua, dar este nevoie de amandoua. Nu poate exista crestere fara observator si observat, pentru ca nu ar exista nici o baza de la care sa porneasca invatarea si, deci, evolutia. S-a demonstrat, de asemenea, de catre fizica cuantica, ca exista un infinit de lumi paralele. Aceasta s-a demonstrat prin observatia ca toate cuantele au potentialul de a fi in orice existenta paralela, dar, odata observate intr-o anumita locatie, aceleasi cuante nu vor fi observabile in alte locatii.
Oricum, la nivel cuantic, totul este non-local si, prin urmare, dincolo de spatiu si timp: totul poate exista si exista simultan ca un numar infinit de realitati paralele. Aceasta da nastere modelului holografic al Universului, dupa cum este el postulat de David Bohm si alti fizicieni. Acest model holografic al Universului este cel care explica realitatile paralele si, mai ales, cum existam simultan ca aspecte ale tuturor realitatilor fiind una cu Universul/Sursa/Dumnezeu.
Ca trup, suflet si spirit, realitatea noastra de baza este Energia infinita si inteligenta dincolo de limitele spatiului si timpului, ca Fiu sau Fiica adevarata a lui Dumnezeu, ce fiinteaza infinit si simultan, pretutindeni in Univers, in toate sferele vietii si realitatii. Realitatea noastra localizata este, pur si simplu, punctul nostru de focalizare, punctul nostru de prezenta constienta, care, pentru majoritatea oamenilor, este in corpul nostru fizic, in acest moment.
Majoritatea oamenilor inca se percep in mod eronat ca fiind indivizi complet separati, gazduiti intr-un corp de carne. Numai atunci cand fiecare dintre noi isi va intelege pe de-a-ntregul propria natura ca fiinta spirituala infinita, a minunatului Univers multidimensional, va putea rasa umana sa se reintoarca la adevarata sa menire, aceea de a evolua inapoi, spre Prima Cauza/Lumina/ Dumnezeu. Din timpuri imemoriale, toti marii invatatori care au venit pe Pamant sa invete omenirea aceste realitati au spus acelasi lucru: ca vin din Lumina. Lumina la care se refera nu este o lumina fizica, ci, mai degraba, Lumina Sursei, a Primei Cauze, a lui Dumnezeu. In acest context, ca Energie si parti componente ale Sursei, noi suntem cu totii Lumina, fiinte ale Luminii. Cu cat ajungem mai aproape de Sursa, cu atat experimentam gloria Luminii, pana cand, in cele din urma, vom ajunge sa avem potentialul de-a ne reuni cu Sursa Luminii si, din nou, vom inceta sa existam ca fiinta individuala si vom deveni Una cu Dumnezeu. Acesta este sensul suprem al vietii, scopul nostru suprem, realitatea noastra suprema.
fragment din cartea - Our Ultimate Reality -
de Adrian Cooper
joi, 21 aprilie 2011
TAURUL- Portret psihologic
Taurul este, pe de o parte, un semn de Pamant: elementul cel mai dens, mai solid, mai stabil; pe de alta parte, este un semn fix, factor de cristalizare, de condensare.Un "secundar"
Aceasta fixitate poate fi pusa in legatura, fara nici o ezitare, cu proprietatea caracterologica denumita "secundaritate" (Le Senne). Este socotit "secundar" cel la care impresiile primite isi inscriu lent actiunea in psihism, dar pot ulterior sa-si exercite influenta asupra comportamentului. "Secundarul" amortizeaza prezentul ca prin forta unui volant care uniformizeaza viteza ajungand sa suprapuna peste impresiile actuale o multitudine de impresii trecute. Este marcat de evenimente, a caror urma o pastreaza mult timp: aceasta are la el aspectul unor dare lungi ce sapa o brazda grea in strafundurile fiintei care, prin intermediul prezentului, resimte, regandeste, rumega trecutul. Ca sa spunem tot, dar fara nici cea mai mica intentie peiorativa, tipul Taur este un rumegator psihic.
Ca atare, dependenta sa fata de trecut conditioneaza in intregime un aspect al caracterului sau. Se mentine mult timp sub efectul unei emotii, al unei rani, al unui doliu. Este constant in afectiuni, fidel in atasamentele sale; isi pastreaza prieteniile din copilarie, ii place sa revina in satul natal. Persista in indispozitii, in remuscari, persevereaza in devotament, dar si in ranchiuna. Se supune obisnuintelor, e devotat ordinii invariabile a zilelor, reluarii lucrului dupa divertismente, este rutinier, pisalog, se agata de prejudecati la care nu renunta, se orienteaza spre actiuni pe temnen lung. Astfel impresiile se acumuleaza mult timp in el si explodeaza brusc in acte neprevazute, pe care anturajul le intelege greu. incapatanat, ramane inaccesibil sfaturilor, opune rezistenta schimbarilor si adaptarilor rapide, se pliaza anevoie diversitatii mediului sau rasturnarilor de situatie. Este amenintat de automatisme, dar viata sa mentala se sistematizeaza. Actioneaza intr-o conformitate riguroasa cu principiile sale, fidel cuvintelor si gandirii lui; nu poate suporta nerespectarea angajamentelor; constient de drepturile si de datoriile sale, este un om dintr-o bucata.
Afrontul il afecteaza urcand in el precum aciditatea dupa o digestie proasta; rana morala se cicatrizeaza, dar nu se vindeca. Ea revine o data cu vremurile rele, ca un reumatism fidel. Sanatatea psihica a tipului Taur depinde mult de masura in care isi stapaneste rumegarea aceasta mentala si se debaraseaza de un trecut adesea prea stinjenitor.
"Secundaritatea" este si mai accentuata la acest tip, cand la nastere predomina Saturn.
Un lent
Aceasta proprietate confera unitate personajului Taur, dar nu se explica decat partial; putem s-o includem intr-o constelatie psihologica mai vasta, care atinge valori mai profunde.
Intr-adevar, rumegarea coincide cu un ritm vital foarte incetinit. Lasat in voia sa, acest limfatic-nervos este un vegetativ, a carui natura e lenta in miscari si in emotionari. Parca ar avea o masa enorma de incalzit. Sigaud si Corman au descris tipul lent ca pe un subiect cu forme corporale masive (Kretschmer, la rindul sau, ii aseamana pe lenti cu cicloidele cu forme rotunjite), cu o sensibilitate marginita, cu inteligenta greoaie, care isi pune putine probleme, dar le duce pina la capat; ei 1-au asimilat cu tipul planetar Pamint; ar fi putut sa-1 asimileze cu tipul Taur inferior, care este terian. Acest vagotonic, amortit de pasivitate vegetativa, inclinat spre melancolie, descurajare, pesimism este imaginea constanta
Dar, cind Taurul are cat de cat o dominanta "calda" (Marte, Soarele, Jupiter), vedem cum emotivitatea si activitatea cresc in el; o data lansat pe sina, el se solidifica in viteza atinsa si urmeaza drumul drept, folosind forta masei sale ca sa rastoarne obstacolul si urmarindu-si scopul cu o incapatanare neobosita.
Totusi, la orice Taur, exista o lentoare initiala, deoarece el este ca acest personaj al lui Giono:
"...Omul strabatut, imbibat, greoi si lumios de efluviile, de influentele, de cantul lumii."
Prin aceasta acumulare progresiva, intreaga dispozitie isi schimba orientarea: nervosul rece, neemotiv, taciturn se transforma intr-un sangvin cald, mai degraba hiperemotiv, optimist, expansiv, facut sa fie fericit. Personajul care, adineauri era placid, linistit, odihnitor, daca nu chiar adormit, este acelasi, acum, cand are un acces de furie in care debordeaza preaplinul vitalitatii sale.
Un instinctiv "oral"
Dupa instinctul focos al Berbecului, cel a Taurului dezvolta gustul de a trai, apararea fata de primejdii, stapanirea lumii, inflorirea vietii personale in siguranta si confort material.
Fie ca este asemenea cicloidei "mari si bune" al lui Kretschmer, sangvinul traditional sau alt tip, Taurul e in primul rand si intotdeauna o fiinta sanatoasa, instinctiva, in contact direct cu natura universala. Instinctele sale sunt imperioase iar senzualitatea, debordanta. Sanatatea sa deplina ii confera bogatie datorita importantei capitalului sau; ea il ancoreaza in realitate, dar tinde sa-1 instaleze si intr-un egoism sau o indiferenta confortabila.
Instinctele sale dominante sint cele ale radacinilor: capteaza, apuca, absorb. Sub aspect psihanalitic, Taurul este un tip oral desavarsit, ale carui pulsiuni sunt toate cuprinse in miscarea de a absorbi (a suge, a se hrani, a apuca...). Sa amintim in treacat si ca celui de-al doilea semn zodiacal i s-a atribuit gura, orificiul de asimilare al tubului digestiv. Taurul este in primul rind un avid; aprig la castig, instinctele sale de proprietar predomina: vrea sa aiba cat mai mult posibil. De aceea lacomia este un simtamant pe care il cunoaste bine. Aceeasi pornire posesiva domnestc si in sfera afectiva, Taurul devenind repede gelos pina la obsesie. Da impresia ca nu poate trai fara sa inghita cit mai mult din lucrurile, obiectele si fiintele care il inconjoara.
Evident, aceasta natura instinctiva se afirma cu atat mai mult cu cat in tema lui domina planete instinctive: in special Marte si Jupiter.
Se poate intelege legatura dintre acest complex oral - asociat cu mama, cu doica - si bahicul pe care il vom descrie acum, ca si dragostea de natura, de pamant, pe care o cunoaste intens tipul Taurului. Intr-adevar, se stie ca psihanalistii deceleaza fixatia materna prin echivalentele ei simbolice: o dragoste excesiva pentru natura, pamant, ierburi, fructe, tot atitea simboluri ale mamei.
Dionisiacul
Un astrolog de orientare spiritualista defineste asttfel aceasta fire:"Cine vrea sa inteleaga tipul Taur trebuie sa aiba mereu prezenta in minte receptivitatea magnetica a Substantei atragind energia pozitiva care o impregneaza, o satureaza si se formuleaza prin intermediul ei si sa-si aminteasca, de asemenea, ca facultatea de perceptie a acestui semn este senzorialitatea prerationala."
Pentru el viata este o sarbatoare, o hora din care se inalta toate incantarile terestre. Ea este si un cant al sclaviei; Sclavie! Cuvintul nu e prea tare, deoarece tipul este guvemat de ceea ce poseda - pasiune senzuala, dorinta de a castiga, atasamentul fata de un obiect sau de o fiinta pana la a-i deveni sclav coplesit. Iata Taurul prizonier, literalmente subjugat.
Ne dam seama ca la o asemenea fire poate sa existe teama de substanta lasata in voia actiunii energiilor incontrolabile care risca sa o invalideze; este vorba de spaima elementului pasiv supus fortelor instinctului, materia taurina servind drept cutie de rezonanta pentru apelurile din strafunduri. Cind echilibrul se frange, talazurile din strafund inalta dense virtejuri interioare si pot da cale libera unei navaliri a dezordinilor, Pan devenind atunci o infernala divinitate devastatoare.
Cind Marte are mai multe prerogative la nastere, se pot produce valuri si mai brutale. In orice caz, mania devine mai puternica. Aceasta manie taurina este tipic secundara: impasibil fata de unul sau mai multe renghiuri (spre deosebire de Berbec, care sare in sus de fiecare data), acest tip isi rumega ranchiuna in tacere, mentinandu-si placiditatea obisnuita; dar va exista o picatura de apa care va face sa se reverse ulciorul; atunci, nativul din Taur se va dezlantui brutal, pierzind orice masura, descarcand-si dintr-o data toata violenta acumulata. Cu exccptia unor asemenea stari trecatoare, tipul acesta este, in viata de zi cu zi, o fire pasnica, impaciuitoare, complezenta, plina de bonomie, simpla si afectuoasa.
Inteligenta
Inteligenta tipului caracteristic pentru zodia Taurului dezvaluie un spirit realist si practic cu mult bun simt, care vede lucrurile cu simplitate si le judeca sanatos. Are "un fir de plumb" de care nu se desparte niciodata; de altfel, nu se pierde in nori. Inteligenta nu trebuie sa incetcze niciodata sa fie eficienta; ea trebuie sa slujeasca utilizarii, exploatarii sau consumarii lucrurilor. De aceea, el are intru totul spiritul utilizatorulul de drept, care intelege sa se serveasca de obiecte si sa se instaleze practic in viata materiala.
Mintea lui incepe prin a gandi cu mainile: are o inteligenta care pipaie si se afirma in rezonanta obiectului cu care are de-a face. Aceasta inteligenta este deci facuta sa evolueze in concret, la contactul realitatii pe care nu trebuie s-o paraseasca niciodata.
Aceasta minte trebuie totusi sa se teama sa creada prea mult in aparente; nativul este mai mult ca oricine victima iluziei simturilor. In plus, simtul realului e prea adesea limitat la perceptia utilitara a lucrurilor, adica la viziunea ingusta a individului practic. Bun observator, cand interesul sau este trezit, calmul Taur, pe care nu-1 prea stanjeneste emotivitatea, poate cel putin sa aspire la o prima estimare obiectiva. Mai mult, chiar daca imaginatia sa e vie si sufera influenta incintarii senzoriale, ea respecta un real tangibil, caruia fiinta ii apartine cu toti porii ei. Aceasta imaginatie, care va deveni creatoare, nu pune piedici facultatilor sale de inregistrare. Nativul observa cu atentie, concentrandu-se asupra punctelor precise care se retin, iar memoria sa e fidela. Dar asimileaza incet lucrurile, asupra carora este obligat sa revina de mai multe ori. Trebuie cu adevarat sa-si indese ideile in cap. in schimb, stie ca tot ce a asimilat mintea sa este cistigat o data pentru totdeauna, retinut intr-o continua si durabila disponibilitate. Aceasta inteligenta este, de altfel, mai sensibila la permanenta si greutatea ideilor, decit la stralucirea si nostimada lor.
Un asemenea tip se increde mai curind in convingerea interioara dobandita prin propria sa senzatie, decat intr-o judecata elaborata prin intelect; in contact cu lucrurile, el mai mult simte decat analizeaza. O data ce a tras o concluzie, aceasta este definitiva iar nativul e putin susceptibil de a se lasa influentat. Se stie, de altfel, ca ii trebuie timp ca sa inceapa ceva dar, dupa ce a luat o decizie, nu mai revine asupra alegerii facute. Inteligenta sa nu face decat sa urmeze acelasi proces. Inteligenta nativelor din Taur este nu numai conservatoare, dar si ferm hotarata sa "pastreze conservatorismul".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)