Acceptă-ți sentimentele într-un mod responsabil

   Negarea propriilor sentimente nu înseamnă că acestea mor sau nu mai există, ori că energiile lor nu mai operează în câmpul nostru energetic. Dimpotrivă, atât timp cât vor rămâne nerezolvate, energia lor va rămâne în interiorul nostru, continuând să crească şi să se amplifice la fel ca o drojdie. Ea va atrage către sine toate vibraţiile similare din atmosferă, inclusiv a celorlalte emoţii negative din interiorul corpului nostru. Aceste energii reunite creează astfel un blocaj, care acţionează la fel ca un baraj ce împiedică fluxul normal al apei şi carescurtcircuitează sistemul nostru energetic în o mie şi unul de feluri, pe care de cele mai multe ori nici măcar nu ni le putem imagina. Dacă aceste sentimente rămân nerezolvate, procesul continuă să se amplifice, iar efectele perturbatoare pot fi fără număr. Dacă te afli în această situaţie, începe prin a recunoaşte aceste efecte şi necesitatea schimbării. 

   Aceste sentimente nerezolvate nu pot fi considerate moarte şi îngropate, întrucât energia lor continuă să fie vie, rezonând pe un anumit nivel al fiinţei noastre. La un moment dat, ele se vor manifesta într-un fel sau altul. De aceea, transformarea energiei lor negative într-o energie pozitivă şi vindecătoare conferă un mare sentiment de eliberare interioară.

   Sentimentele sunt energie, deci pot fi sublimate. Altfel spus, vibraţia lor poate fi transformată dintr-una negativă într-una pozitivă. Aceste sentimente negative pot fi rezolvate pentru totdeauna. Procesul este minunat, amuzant, terapeutic, vindecător şi generator de mari beneficii. El îţi permite să intri în contact cu întregul tău potenţial adormit, nerealizat, dar care îţi este inerent. 

Intemeierea venirii Antichristului (continuare part. 68)

Un nou episod din seria Sosirile.  Multumim autorului/autorilor.
Vizionare placuta!




P.s. se pare ca nu functioneaza playerul de la trilulilu... episodul poate fi urmarit aici : http://www.trilulilu.ro/video-diverse/sosirile-68

Leul – Caracteristici fizice

O frumoasă ţinuta a capului

Morfologie

A trebuit să admitem existenţa a două tipuri diferite de Leu, Herculean şi Apollinic. Dacă distincţia aceasta nu face decât să desăvârşească universul psihologic al personajului nostru zodiacal, ea este în schimb imediat perceptibilă sub aspect morfologic. Într-adevăr, e evident că fizicul nativului din Leu oscilează între două prototipuri de constituţie atletică: una este dilatata şi exprima un temperament bilio-sangvin; cealaltă este retractata şi corespunde biliosului pur. Fireşte că între aceşti doi poli sunt posibile toate combinaţiile.

Leul dilatat pare să se apropie cel mai mult de felină. Are, destul de vizibil, o mască animalică: lat de spate, cu un cap puternic şi masiv, orientat înainte, cu părul plantat că o coamă. Desigur, un asemenea nativ pur sânge nu se întâlneşte pe toate drumurile, dar el poate fi lesne descoperit, iar Dumas-tatăl e fără îndoială unul dintre exemplele cele mai ilustrative. Trebuie să remarcăm că faţa e un plin alungit, cu obrazul adesea plat şi lat cam ca un boţ de leu; Lorenzo Magnificul este destul de tipic din acest punct de vedere. Plecând de aici, asistăm, fireşte, la tot soiul de degradări, dar nu e nevoie să fim buni fizionomişti ca să simţim prezenţa animalului ce reprezintă zodia în mască imperială a lui Mussolini, în sprâncenele încruntate ale lui Raimu sau în expresia instinctuală a lui Picasso.

Leul retractat tinde spre caracteristică solară şi se apropie de tipul Apollo:
Cu cât primul denotă forţa deplină aproape grosolană, cu atât acesta din urmă înseamnă eleganta aristocratică. Fata, parcă desfăşurată, este decupată în planuri largi şi în benzi subţiri; este desenată cu linii precise, are o frunte pură şi înaltă, sprâncene cu un contur arcuit care îl continuă pe cel al nasului, destul de mare şi uşor acvilin. Profilul e drept, puţin convex, cu nas şi bărbie proeminente; trăsăturile sunt ample, avântate, desfăşurate pe larg. Ansamblul trupului este zvelt, olimpic, cu forme subţiate şi alungite. Totul face o impresie armonioasă, de distincţie, amploare şi claritate. Se pot cita drept cazuri demonstrative boxerul Carpentier, Liszt, Petrarca şi, mai mult, Napoleon în tinereţe, acel Bonaparte de la Podul din Arcole (deşi, că la Mussolini, Leului i se asociază Scorpionul sub aspectul unei păsări de pradă, cu un nas coroiat surplombat de o bară pronunţată a arcadelor adăpostind doi ochi ficşi şi magnetici).

În general, cele două tipuri morfologice se contopesc unul în celălalt sj formează un amestec complex: cazul lui Liszt, bunăoară, un apollinic pur cu coama tipică.

Oricum, între cei doi există puncte comune. În special ţinuta capului dreapta, mândră, nobilă, maiestuoasă, trufaşă sau provocatoare, care impune; şi privirea intensă sau luminoasă, directă, dominatoare şi, câteodată, fascinantă.

Darul celor sapte zile de extraordinara gratie divina

Un mesaj de la Caroline Myss 

(ii multumim Alexandrei pentru traducere)

Gratia divina apare sub multe forme. Ea intervine in certurile aprige si va linisteste furia, astfel incat sa nu spuneti ceva ce nu ar mai putea fi luat inapoi. Gratia divina va sopteste ganduri pline de speranta, in vremuri disperate, dandu-va puterea de a rezista in furtunile vietii. Ea este cea care va aduce inspiratie, trezindu-va resursele creatoare, din adancul profund al fiintei voastre. Puterea gratiei divine este infinita, tacuta si mare.

Zilele trecute, in timp ce urmaream o emisiune despre devotamentul cu care o mare cantareata de opera, Rene Fleming, ii ajuta pe cantaretii de opera in devenire, mi-a venit in minte o discutie pretioasa si prea scurta, legata de modul de actiune al gratiei divine, avuta intr-o ora din timpul gimnaziului. Este cu adevarat uimitor cum si cand apar aceste flashback- uri. Nu aveti nicio idee ca ele au ramas ascunse in vasta arhiva a amintirilor, pe care o purtati in creierul vostru, asemenea cuvintelor tuturor cantecelor din anii ’60 care va apar brusc in minte, atunci cand auziti melodia respectiva.

In primul rand, va voi impartasi amintirea foarte veche a acestei ore. Eram la ora de teologie si, in timp ce discutam un subiect oarecare, profesorul a mentionat ca exista un fenomen mistic, prin care fiecarei persoane ii sunt daruite sapte zile de gratie divina extraordinara, in fiecare an. Gratia divina daruita in acele zile are o asemenea calitate, incat organizeaza evenimentele zilei respective astfel incat sa iti transforme viata – adica sa o redirectioneze intr-un mod foarte semnificativ. Restul orei a fost dedicat imediat, dupa cum va imaginati, detaliilor identificarii gratiei divine si continutului acestor zile extraordinare. (Voi vorbi despre asta mai tarziu – nu va faceti griji.)

Oricum, nu am putut schimba acest program despre Rene Fleming, ceea ce m-a intrigat pentru ca nu sunt o mare admiratoare a operei, cu toate ca am vazut-o pe Fleming cantand live, multumita unui prieten care este mare fan al operei, Andrew Harvey. Ea este mai mult decat magnifica. In programul de la televizor o puteai vedea pe Fleming indrumandu-i, in mod direct, pe patru studenti norocosi, cu privire la modul in care isi pot dezvolta vocile. Ea le oferea tehnici deosebit de interesante, care sa ii ajute sa-si perfectioneze o singura nota, un anumit ton. Devotamentul pentru opera si pentru arta vocii lor era uimitor.

Mai tarziu, plimbandu-se prin cladirea operei, impreuna cu cei patru studenti, Flemingi le-a spus: ”Tineti minte, aveti sapte zile extraordinare pe an. Nu le irositi. Trebuie sa fiti constienti de ele.” De indata ce am auzit-o spunand asta, mi-a venit in minte amintirea acelei ore de la scoala. Cum de putea ea sa stie? De ce a spus-o? Se gandea la acelasi lucru, ca si profesorul meu? De ce nu am numarul ei de telefon???