Scorpion - Profesia

Revolta şi riscul

Orientare

Pentru adolescentul din Scorpion plasat în faţa alegerii unei cariere se prezintă două posibilităţi. Se simte atras irezistibil spre o profesie; dacă va fi nevoie, va depăşi toate obstacolele pentru a o exercita şi va fi îndreptăţit s-o facă, fiindcă cel rnai adesea e vorba de o vocaţie autentică. Dacă nu, datorită ambivalenţei sale, îi vine destul de greu să-şi delimiteze preferinţele şi să găsească o meserie care să nu fie în acelaşi timp expresia unei atracţii şi a unei repulsii; opţiunea profesională este deci o adevărată problemă, până în ziua când va fi constrâns să aleagă. Se întâmplă frecvent ca, prin reacţie, să aleagă o meserie diferită de cea exercitată de tatăl lui.

            Este făcut pentru o carieră în care să poată da curs liber agresivităţii, adică să-şi afirme violenţa înfruntând obiecte, lucruri, oameni. O meserie frumoasă este, în ochii lui, o experienţă din care primejdia nu e exclusă şi unde există risc, pentru el şi pentru ceilalţi. Se poate bizui pe rezistenţă, pe puterea de a îndura şi pe obstinaţie; o meserie dură îi convine. Poate să mizeze şi pe îndemânare, pe tactul său special şi pe fler, nu se teme să abordeze cariera care îl va confrunta cu responsabilităţi grave şi-i va permite să joace un rol ingrat, dar necesar.

Profesii

Tendinţe: agresivitate, virilitate, nevoie de putere; distrugere, regenerare.

Funcţii: A simţi, a adulmeca, a judeca.

Obiecte ale muncii: Sufletul, sexul, secretele şi misterele.

Acţiuni: Analiză profundă, investigaţia, critică, distrugerea, creaţia. Locuri: Canale, subterane, grote, puţuri, cimitire, abatoare, săli de operaţie, laboratoare, case de corecţie, bănci...

Soluţii:

A) Gropar, gunoier, servicii de igienă.

B) Veterinar, farmacist, medic, chirurg, moaşă, ginecolog, dentist, chimist

C) Poliţist, agent secret, detectiv, avocat, consilier în probleme de orientare profesională, grafolog, radiestezist, acupunctor, psihanalist, psihiatru, sexolog, criminolog, oculist, speolog.

Atitudini faţă de muncă

Dacă îşi angajează în muncă instinctul creator, Scorpionul devine un mare producător şi nu se dă în lături de la treabă, iar randamentul său e în stare să bată toate recordurile.

Are un mod personal de a aborda munca: este mai curând un intuitiv care face lucrurile în felul său, ceea ce poate însă dăuna spiritului de echipă. E capabil de indisciplină şi de dezordine, dar poate şi, la polul opus, să pretindă o conduită riguroasă; oricum, nu-i place să fie deranjat.

Ne dăm uşor seama că este puţin docil, deşi ştie să-şi asume responsabilităţi. Constrângerea patronală îl apăsă şi caută să se elibereze de ea, chiar dacă rămâne surd la consemne sau la recomandări. Face ce-i place, lucrând mai degrabă când are chef decât la comandă şi nu-i displace să-şi înfrunte superiorul: nu este ultimul care să-şi prezinte revendicările şi care să le impună prin grevă: când e nemulţumit, devine redutabil. Dar are competenţa iar când trebuie să se dea lovitura cea mare, să se facă un efort suprem e primul care se oferă şi prezenţa sa este dintre cele mai. Eficace. Poate să fie deci unui dintre cele mai bune elemente dintr-o întreprindere; ceilalţi trebuie să se teamă doar de caracterul său susceptibil de a provoca oricând conflicte, de a atâta revolte sau de a urzi comploturi. Poate să se arate autoritar cu subordonaţii, dar ştie să-i ţină în mâna.

Cariera Scorpionului este presărată cu lupte, iar ascensiunea sa e un efort constant împotriva obstacolelor (rivalităţi, ostilitate, procese, care se înveninează până la ură...) pe care singur le suscită datorită caracterului său integru. Rar se întâmplă să nu treacă prin crize profesionale care duc la schimbări complete de situaţie, dar se poate să nu se întâmple neapărat aşa, dacă meseria lui e o adevărată vocaţie în care îşi dă toată măsura forţei sale agresive, socializată sau sublimată. Fireşte, reuşeşte mai uşor în perioadele sociale tulburi, la umbra convulsiilor politice şi economice; i se întâmplă şi să-şi întâlnească "marea ocazie" cu prilejul unui deces (al unui superior pe care îl înlocuieşte, de exemplu) sau al lichidării unei afaceri.

Dacă este marcat de disonanţe, însăşi viaţa lui e o luptă permanentă (care îi place) împotriva unei ameninţări perpetue, un război sau o dramă veşnic înnodate sau reînnodate de îndată ce s-au deznodat. Expansiunea lui este ca un vârtej care dă naştere unei anume dezordini în trecerea lui. Are o atitudine uluitor de cuceritoare, în ciuda aparenţei sale pasivităţi care lucrează în interiorul lucrurilor şi le atacă pe dinăuntru; în acest sens, ne aminteşte de răpirea Prostigminei de către Pluto, tot atât cât şi de scorpionul încrezător în superioritatea pe care i-o conferă imobilitatea, când îşi aşteaptă, cu cleştii deschişi, prada. Îşi făureşte viitorul prin dorinţa sa imperioasă, care atrage împrejurările şi cheamă evenimentele. Ambiţia lui poate să fie imensă când pledează cauza nevoii nemărginite de putere; foarte des, ea devine o enormă maşină de război care se pune în mişcare într-un zgomot tumultuos.

Finanţe

Psihanaliştii au înţeles foarte repede relaţiile strânse, precise, care unesc psihologic banii şi excrementele, la fel ca aurul şi diavolul. Dintotdeauna, această relaţie a fost prinsă în Zodiac în funcţie de axul Scorpion-Taur, cel de-al optulea semn zodiacal, mereu ambivalent, reprezentând la fel de bine răpirea, ca şi dăruirea de bani. Ea stabileşte şi echivalenţele inconştiente, încă misterioase, dintre bani şi sex. Astfel, în dezechilibrul schimburilor dintre puterea materială şi forţa fizică, cu cât un bărbat este mai neputincios cu o femeie, cu atât simte nevoie să risipească bani şi cu cât femeia este mai decepţionata, cu atât îl împinge cu furie să se ruineze.

Se ştie deja că tipul Scorpion are o atitudine financiară instinctivă şi că, fiind cheltuitor din fire sau avar prin inhibiţie, trece cel mai des prin faze de economie şi de risipă. Mai putem adăuga că poate la fel de bine să fie desprins de bunurile materiale şi să se "dezintereseze" de ele uneori excesiv sau să dovedească o rapacitate aprigă la câştig. În ultimul caz, banii sunt mijlocul său de a avea puterea, obiectul mai mult sau mai puţin exclusiv al libidoului său.

În fapt, în viaţă, întâlnim Scorpioni marcaţi, fără să ştie, de refuzul inconştient al banilor; ghinion sau inaptitudine de a câştiga, lupta se instalează în viaţa lor materială şi ei trăiesc din greu (de exemplu, Edgar Allan Poe şi Villiers de l'Isle-Adam).

Dar sunt şi alţii care îşi construiesc averi. Fireşte, comportamentul lor financiar este total iraţional, inexplicabil şi nu întotdeauna cinstit. Sunt superstiţioşi, iar superstiţia le reuşeşte; pot juca, specula, se pot deda unor operaţiuni neverosimile: când câştigă, asistăm la un veritabil jaf. Unii au darul speculaţiei, iar cei mai disonanţi nu sunt prea preocupaţi de alegerea procedeelor: scopul scuză mijloacele! Şantaj, gangsterism camuflat sau mărturisit, totul e posibil. 

Iar principalele scandaluri financiare au în general drept autor un Scorpion. 

Ne gândim la Alex Stavisky, care avea o conjuncţie Soare-Venus dominantă în zodie şi la Joseph Joanovici (Marte în Scorpion) care în 1925 a trebuit să împrumute 1 000 de franci de la un vecin ca să poată porni o acţiune de colectare a resturilor textile şi care ajunsese să câştige, în 1940, treizeci de milioane de franci pe săptămână ocupându-se cu recuperarea metalelor neferoase pentru Germania!

Balanţa- Profesia

Excelenţi adjuncţi

Orientare

Când i se impune alegerea profesiei unui tânăr din Balanţă, indecizia caracterului său îl pune în general la o grea încercare. îl vedem cum oscilează între mai multe formule, se răzgândeşte, alternează preferinţele, înainte de a face o alegere definitivă. Anturajul trebuie să-l ajute să-şi degajeze propriile afinităţi, astfel încât să-şi poată confrunta bine diferitele înclinaţii. în nici un caz nu trebuie să-l forţeze sau să-l constrângă, ceea ce nu 1-ar aduce decât la un soi de capitulare a voinţei, întemeindu-i orientarea pe o înclinaţie pe jumătate satisfăcătoare. Decât o soluţie proastă, e mai bine uneori să încerce o incursiune. E în ambele direcţii, ca să fie sigur că a făcut o alegere bună.

Procedând prin eliminare, trebuie să excludă din oficiu orice profesie care necesită o prea mare cheltuială de energie fizică, tendinţa lui spre oboseală limitându-i forţă musculară. în sens constructiv, câştigă dacă se angajează în direcţia profesiilor care pretind înţelegerea celuilalt, deoarece este născut ca să trăiască în contact cu lumea ori să se asimileze unui mediu profesional. Aceste consideraţii elementare, asociate cu altele mai personale, trebuie să-i călăuzească alegerea. Putem întocmi o listă simbolică de profesii care îi convin.

Profesia

Tendinţe: Asimilare, simt de asociere şi cooperare.

Funcţii: Uniune, comunicare, schimb.

Obiecte ale muncii: Lucrurile destinate să distreze, obiectele de agrement, piesele cu caracter artistic, lucrurile frumoase şi bune.

Acţiuni: Rafinare, armonizare, echilibrare, conciliere, măsurare, selecţionare.

Locuri: Locurile de distracţii, de amuzament, de destindere.

Soluţii:

A) Artist, estetician, croitor, creator de modele, vitrinier.

B) Vânzător (de obiecte de artă), florar, parfumier.

C) Reprezentant, anchetator al opiniei publice, relaţii cu publicul.

D) Avocat, om al legii.

Atitudini faţă de muncă

La muncă, tipul Balanţa nu e un "tăietor de lemne". "Ambreiază" cu o oarecare dificultate, dar efortul punerii în funcţiune este compensat de regularitatea ritmului care îi asigură un randament normal, deoarece are noţiunea timpului.

Deşi nu e genul de om care să realizeze lucruri măreţe, animat de un suflu creator antrenant, are în schimb darul de a se dărui acţiunii întreprinse servindu-i mai ales drept forţa de echilibru; este un asociat sau un colaborator ideal.

Conştiinţa sa profesională se exprimă prin grija de a asigura o anume asiduitate, o regularitate şi o constantă în participarea la lucru. Ea se observă şi în efortul pe care îl face ca să se acomodeze situaţiilor, şi realizează asta cu atât mai bine, cu cât îşi evaluează mai echitabil participarea, ferindu-se de supraestimare, ca şi de interiorizare.

În sânul grupului profesional, printre cei care activează şi cei care temperează mersul afacerilor, este un excelent factor de unitate. Dar nu are voinţa de a se impune; nu are forţă să-i antreneze pe ceilalţi în acţiune şi să domine jocul atunci când trebuie. Totuşi, firea sa binevoitoare îi permite să dea ordine cu multă supleţe. Ştie să prezinte, are o bună elocinţa, se arată disciplinat cu superiorii, echitabil cu egalii săi şi binevoitor cu subalternii.

Ca să aibă un randament mai bun, nu trebuie pus într-un post unde i se cere să întreprindă, să cucerească, să lupte, să-şi dispute locul... Nu e omul care să construiască, ci acela care face să se coacă situaţiile; rolul său natural nu este să pună primele pietre la temelia unei întreprinderi, ci să finiseze edificiul. Trebuie deci instalat într-un post unde elementarul e deja realizat; pe un asemenea eşichier poate face minuni, integrând, adaptând, ajustând, mlădiind, lustruind...

În faţa obstacolului se poticneşte; dificultatea îi influenţează moralul, iar dacă pare greu de depăşit, nativul abandonează. Nu are nici darul de a-şi arunca toate atuurile pe acelaşi taler şi nici nu-şi dă prea des osteneala de a face efortul necesar ca să câştige partida. Dă impresia că nu-şi poate mobiliza toate forţele în aceeaşi direcţie şi că nu se foloseşte decât de jumătate din ele; de unde un soi de diletantism. E de înţeles deci că îi vine greu să-şi facă o situaţie, să-şi cucerească un loc; dar o dată instalat, are un rol pe măsura lui.

Din lipsă de originalitate, reuşeşte pe calea venusiană: place, farmecă; prin caracterul său suplu, dispoziţia sa egală şi manierele agreabile îşi câştigă favoruri. Şi dacă uneori, ba chiar adesea, este tributar evenimentelor, fiind supus celorlalţi, ştie să păstreze distanţele şi practică o anume artă a degajării care îl duce la un oportunism avizat.

Reuşeşte în special într-o asociere sau o colaborare, iar căsătoria să are adesea o mare influenţă asupra carierei, datorită puternicei amprente conjugale, bună sau rea.

Finanţe

Tipul Balanţa nu face avere. Pentru aşa ceva e nevoie de o luptă acerbă: nu o acceptă şi acesta e punctul lui slab. Nici nu este în priză cu realitatea, ca oamenii de afaceri care scot bani din orice. Aparţine genului de oameni rafinaţi şi sensibili care acţionează cu delicateţe şi reflectează de două ori înainte de a folosi marile mijloace atunci când sunt obligaţi s-o facă, fiind îngrozitor de jenaţi că trebuie să-i bruscheze pe ceilalţi.

Când personalitatea acestui tip nu e încă formată, asistăm chiar la o refulare a valorilor "activului". Subiectul nu îndrăzneşte să câştige; se teme să-şi ceară drepturile, să pretindă preţul muncii prestate iar când plăteşte, acest timid este încrezător; nu se uită la chitanţa ce i se prezintă, nici la restul care i se dă, protestând atunci când socoteala nu e corectă.

Trebuie să precizăm că, în faţa vieţii, a ispitelor pământeşti, acest venusian nu e lacom: e un amator cu apetituri delicate. Iar când amprenta saturniană se face mai bine simţită, îl vedem renunţând mai mult sau mai puţin la posesiuni. Atunci îşi construieşte o existenţă în care valorile lui "a fi" au o netă prioritate asupra acelora ale lui "a avea": să trăiască o viaţă agreabilă şi armonioasă care îl face fericit, la marginea ispitelor materiale, iată care este, în cele din urmă, idealul său.:

Viaţa sa materială poartă pecetea zodiei, în sensul că ţine balanţa egală între câştiguri şi cheltuieli. Nu este sclavul banilor şi ştie cu uşurinţă să-şi dozeze cheltuielile în funcţie de venituri; bogat sau sărac, bugetul lui e întotdeauna echilibrat. în plus, acceptă uşor să împartă cu ceilalţi ceea ce are, iar relaţiile sale în sfera materială se desfăşoară fără probleme.

Se înţelege deci că poate trăi confortabil, fără a fi stresat de nevoi elementare; grijile băneşti alunecă peste el: nu este axat pe cantitatea, ci pe calitatea lucrurilor. Nu suferă de non-posesiune, fiindcă respiră pe deasupra lumii pământene, iar centrul vieţii sale se află în altă parte: în domeniul spiritual.

Fecioară-profesia

  

Simţul perfecţiunii

Orientare

Când vine momentul alegerii unei profesii, adolescentul din Fecioara îşi demonstrează în general caracterul chibzuit care-l împinge să raţioneze asupra posibilităţilor sale de realizare, ceea ce îl duce adesea spre o orientare profesională judicioasă. Nu se dă în lături de la efortul pe care i-l pretinde pregătirea sa (studii, ucenicie), fiindcă de timpuriu ia viaţa în serios şi-i place munca. Tot foarte de timpuriu are grijă să se cizeleze, să se perfecţioneze; or, cunoaşterea tainelor meseriei nu este oare ocazia nesperată de a dobândi acea perfecţiune la care aspiră?

Mijloacele de care dispune sunt de două feluri. În plan practic, prezintă o aptitudine la manipulare care îi conferă o coordonare precisă a reflexelor. Are aşadar la îndemână, este cazul s-o spunem, tot ce-i trebuie ca să execute o muncă, chiar, şi mai ales dacă, e delicată, minuţioasă, complexă. Poate deci să fie un excelent meşteşugar, un muncitor calificat sau un tehnician. În plan teoretic, are inteligenţă execuţiei, ceea ce poate face din el un spirit inventiv. Manifestă deci calităţi de cadru de conducere, de inginer, de cercetător sau de organizator. Se întâmplă des ca cele două aptitudini să se îmbine şi să facă din el un muncitor complet; dar, în general, vedem cum una predomină, în detrimentul celeilalte.

Iată o listă teoretică a profesiilor care se află în analogie cu zodia Fecioarei.

 
Profesii

- Tendinţa: A reţine, a controla, a disciplină, a stăpâni.
- Funcţii: A percepe, a analiza, a descompune-compune.
- Obiecte ale muncii: sănătatea, animalele, obiectele mărunte,   produsele industriale.
- Acţiuni: A acumula, a analiza, a clasa, a colecţiona, a număra,a conserva, a controla, a manipula, a măsura, a reglementa, a verifica.
- Locuri: Ateliere, birouri, câmpuri, depozite, laboratoare, magazine, spitale, uzine.

Soluţii:

A) Medic, farmacist, veterinar, infirmier său şofer de ambulanţă, moaşă, masor kineziterapeut, culegător de plante medicinale, manichiuristă, dietetician.

B) Industria de precizie: ceasornicar, fabricant de lunete, optician, ajustor.

C) Inginer, chimist, statistician, arhivar, laborantă, contabil, desenator tehnic.

D) Meşteşugar, ceramist, agricultor, vopsitor, spălătoreasă, comerciant.

E) Secretar tehnic, dactilograf, stenograf, telefonist.

F) Servitor, îngrijitor, slujbaş la stat.

Atitudini faţă de muncă

Mai este oare nevoie să precizăm că zodia Fecioarei produce prin excelenţă "muncitorul", adică omul care îşi iubeşte meseria şi face din acest interes pivotul întregii sale vieţi? Zodia este legată de pregătirea calificată care e meseria. Se înţelege pe deplin sensul profund al termenului când poetul vorbeşte de "distrugerea rutinei meseriei" pentru regăsirea unei spontaneităţi pierdute şi eliberarea de o pregătire care creează un limbaj, un cadru, o corporaţie profesională. Dar, pentru a putea "distruge rutina meseriei", trebuie în prealabil ca ea să fie stăpânită, ceea ce este realizabil în practica zilnică, prin efort şi disciplină. Această stăpânire se află tocmai în corespondenţă cu stadiul psihologic al Fecioarei, iar fii ei sunt, în branşa lor, cei mai demni şi deosebiţi reprezentanţi ai meseriei, fie că este vorba de meşteşugar sau de savant, de muncitor sau de poet. Toţi au competenţa profesionistului desăvârşit.

Ei pot fi consideraţi albinele lucrătoare ale societăţii. Formează lumea vastă a lucrătorilor conştiincioşi, cinstiţi şi dezinteresaţi, care îşi aduc modesta lor contribuţie la bunul mers al acţiunii colective; aceşti muncitori scrupuloşi care acceptă munci ingrate, fastidioase, dar necesare, sarcini mărunte, dar importante, care iau asupra lor corvezi, responsabilităţi şi care au pârghiile de control graţie cărora viaţa îşi urmează Cursul normal, în bună ordine. Oricare le-ar fi eşalonul, toţi sunt utili, fiecare la locul lui: fără ei, n-ar mai fi nimic iar societatea noastră ar fi de nelocuit.

Dacă îl considerăm izolat, muncitorul din zodia Fecioarei operează cu inteligenţă, cu bun simţ, cu metodă şi hărnicie. Îi place lucrul bine făcut, treaba isprăvită. Nimeni, mai bine ca el nu este capabil de penibilă "munca de finisat" care perfecţionează lucrarea ce se vrea impecabilă. Conştiinţa lui profesională nu are egal.

Preferă să lucreze izolat, dar posedă un suficient simţ al organizării raţionale a muncii ca să dea un bun randament în echipă. Îi place să se documenteze ca să se perfecţioneze şi să-şi cunoască munca desăvârşit.

Cu superiorii întreţine relaţii corecte; uneori chiar respectă prea scrupulos directiva venită de sus ca un consemn. Cu subordonaţii este înclinat spre severitate, exigenţa: ar vrea ca şi ei să aibă, ca el, "bosa muncii".

Din păcate, cade prea des victima sentimentelor sale de inferioritate care îi îngrădesc ambiţiile. Dezavantajul lui este că nu iese destul în faţă şi că aşteaptă să fie scos din condiţia sa după ce i s-a recunoscut competenţa. Astfel, situaţia sa este adesea inferioară valorii reale. Adesea singurele lucruri pe care le cere sunt să fie apreciat la slujbă, să i se recunoască meritele.

Această moderaţie rezonabilă se dovedeşte a fi deseori, date fiind capacităţile sale, un comportament nesăbuit, căci este limitativ. Astfel îşi trasează singur o viaţă foarte ordonată, care îl conduce pe o linie colaterală, la marginea vieţii adevărate. Se lasă stăpânit de împrejurări, de hazard, de nevoile materiale care dispun de el; îl vedem înhămându-se în corvezile vieţii zilnice, retrăgându-se într-o anume mediocritate, vegetând: este un strâmtorat.

Am fost silit toată viaţa să am ocupaţii pentru care nu eram potrivit şi să le las de o parte pe cele spre care eram chemat de gusturile mele, de talentul meu şi de o oarecare speranţă de succes. (Diderot.)

Fecioara trebuie să fie încadrată de zodii sau de planete de afirmare care să-i exploateze valoarea. Atunci, dar numai fiindcă nativul e împins de altceva, zodia aceasta bate toate recordurile puterii de realizare. Totuşi, fără acest atu exterior, nativul îşi execută în continuare partitura modestă, socotind că nu se poate obţine nici un bun fără trudă şi că marile evenimente au la origine cauze mici. Numai că se cantonează la acestea din urmă, în lipsa fermentului interior care fecundează şi transcende acţiunea făcând-o să salte şi să ricoşeze în interacţiunea omului cu lumea: în asta constă ariditatea, sterilitatea semnului lui zodiacal. Astfel încât este adesea redus la a nu spera decât la nivelul Casei a Vl-a, condamnându-se la reuşita "măruntă". Se satisface prea uşor cu o medalie a muncii în urma unui premiu de artizanat, cu situaţia de laureat al concursurilor profesionale, cu un brevet pentru mici invenţii practice... în timp ce ar fi putut să facă lucruri mari. Dar e fericit şi aşa.

Finanţe

Se cunoaşte deja, în linii mari, atitudinea reflexă a Fecioarei faţă de bani. Tipul clasic este econom şi prevăzător. Salariat, de îndată ce şi-a luat salariul, pune de o parte pentru facturile şi plăţile regulate, ca să nu fie luat prin surprindere şi să nu mai aibă bani la sfârşitul lunii. Îşi organizează existenţa într-un mod raţional şi practic, profitând de orice. Nevoia de siguranţă îl îndeamnă să cotizeze la case de ajutor reciproc şi de asigurări că să poată face faţă la tot şi să-şi asigure un sfârşit de viaţă confortabil. Este înclinat să tezaurizeze fiindcă acceptă fără prea multe dificultăţi un regim sever în vederea unui obiectiv care îl tentează: cumpărarea unui automobil, a unui petec de pământ, a unei case... încet, evoluează şi-şi creează un trai confortabil cu preţul economiilor şi al unei organizări înţelepte.

            "Norocul"? Cum să creadă în el, de vreme ce Fortuna e legată la ochi iar cei mai merituoşi sunt cel mai prost recompensaţi? Jocurile de noroc? O aventură care nu-l tentează. Loteria? E prea sceptic că să-şi închipuie că numărul său va ieşi câştigător. O afacere rentabilă? Prea realist ca să cadă în cursă. Dar şi prea scrupulos şi timorat ca să-şi deschidă un cont generos asupra vieţii, astfel ca aceasta să răspundă printr-un schimb bine plătit, cu preţul necunoscutului, al surprizei.

Tipul ambivalent este un alternant. Cuprins periodic de pasiunea de a aduna, nevoia lui basculează automat în favoarea unui fel de furii a cheltuielii în care consumă tot ce a reuşit să pună de o parte. Instabilitatea aceasta se traduce printr-o curbă a averii "zigzagata". În schimb, nu este o persoană care să câştige puţin, iar norocul îi surâde în măsura în care e mai avizat şi mai îndrăzneţ. Căii de mijloc a celui rezonabil, el îi preferă "tot sau nimic" atunci când şi-a aruncat bine undiţele.

De ce ne este frica de moarte?

Facing the fear of death 

 SPIRITUAL SOLUTIONS

Description: Nick asks: why are we so afraid of death?

     Deepak relates that all fear is the fear of death in disguise.* It's about stepping into the unknown and struggling with the reality of impermanence. How do you deal with this? Move toward the unknown in some way every day! Based on the best-selling book of the same name, SPIRITUAL SOLUTIONS is a new video series that helps viewers develop answers to life's greatest challenges from a spiritual perspective.* 

    Each episode features world-renowned author Deepak Chopra speaking with people from many locations and walks of life -- from Union Square in New York to Venice Beach in California. Upload video questions for Deepak from your corner of the world and he may even be answering your question in an upcoming episode. 

   The series will provide tools and strategies to enable you to meet life's challenges from within and experience a sense of genuine fulfillment and purpose. THE CHOPRA WELL is dedicated to inspiring, fun, and thought-provoking videos about healthy living, wellness, and spirituality. We are anchored by doctor and author Deepak Chopra, as well as family & friends, who aim to provide you with tools for personal and social transformation. We deal with some "serious" topics and themes here, but we definitely don't take ourselves too seriously. 

    We encourage you to watch a few videos, engage with us and fellow viewers by sharing comments, and subscribing to show your support for our channel. We have several new videos every week, so come back soon!

Leu-Profesia

Partea Leului 
Orientare

La ora alegerii unei profesii, adolescentul nativ în Leu este conştient de importanţa mizei. Fără îndoială că, la fel ca oricare altul, îşi pune în joc întregul viitor; dar "cariera sa" căpătă imediat în ochii lui altă însemnătate: deşi latentă, voinţa de putere trebuie să găsească direcţia cea mai bună ca să realizeze o adevărată vocaţie care va deveni axul vieţii sale. Şi tocmai în măsura în care se simte chemat pentru un frumos destin profesional nu trebuie să rateze prima manşă. Dar la ora matinală a carierei nu se eschivează şi ştie deja ce vrea.

Ceea ce vrea el îi este de fapt comandat de temperament: o profesie activă care să implice o cheltuire de energie pe măsura lui; iar extroversiunea îl incită să se îndrepte spre lume, să fie într-o comunicare strânsă şi intensă cu mediul.

Simţindu-se făcut să organizeze şi să dirijeze, oscilează între două formule posibile: fie cariera liberală în care este propriul său stăpân - construieşte cu forţe proprii o întreprindere particulară, pune pe picioare o afacere comercială, artizanală, intelectuală, industrială...; fie cariera într-o întreprindere colectivă (administraţie, afacere particulară) unde, urcând pe scara ierarhică, ajunge la anumite pârghii de comandă, uneori până la postul de director.

Evantaiul profesiilor leonine este foarte larg, după cum se vede, dar se poate întocmi o listă, simbolică, a celor mai specifice.

Profesii

Tendinţe: Independentă, afirmare de sine, narcisism activ.

Funcţii: Nevoie de putere, de importanţă, de autoritate; admiraţie de sine, exhibiţionism.

Obiecte ale muncii: Propria sa persoană, obiecte de valoare, societatea, cultura.

Acţiuni: A crea,. A străluci, a dirija, a orienta, a face expertize, a se arăta.

Locuri: Spectacole, teatre, adunări, expoziţii, concerte, saloane, muzee, locuri publice

Soluţii:

A) Director, administrator, preşedinte, înaltă funcţie ierarhică (administraţie generală, putere publică).

B) Artist, decorator, estetician, vitrinier, regizor, modelist, comerţul de lux.

C) Expert, bijutier, specialist în orfevrărie.

D) Educaţie fizică.

E) Ambasador, actor, om politic.

Atitudini faţă de muncă

Deşi Leului îi place să comande, n-o face ca să-i privească pe ceilalţi cum muncesc... Oricare ar fi postul său, participă prea mult la muncă spre a nu fi primul care îşi suflecă mânecile. Fapt este că e în stare să le scoată sufletul celor care trebuie să-l urmeze, într-atât se poate mobiliza la maximum de randament. Este singurul reproş care i se aduce, fiindcă are un excelent spirit de echipă; are mai cu seamă forţa de a-i antrena pe ceilalţi şi de a le inspira încredere ca afacerea funcţionează.

Voinţei îi asociază spiritul muncii, pe care îl exprimă prin calităţi de disciplină, de ordine şi de organizare, ca şi printr-o conştiinţă neclintită a responsabilităţilor profesionale. Reuneşte aşadar elementele susceptibile de a-i asigura o superioritate pe care şi-o doreşte incontestabilă.

Nu vrea, în special, să fie deranjat în munca lui şi ştie să protesteze energic dacă e prost secondat, echipat mediocru sau insuficient informat. Deviza sa este: treaba bună făcută cu mijloace excelente.

Energia să creatoare nu se lasă acaparată de probleme subsidiare, de operaţiuni maşinale şi detalii de execuţie lipsite de interes; lasă această muncă pe seama altora. La eşalonul lui, el este motorul a ceea ce se întreprinde, cel care îşi pune pecetea pe creaţie. Rămâne fixat asupra realizării unui program şi îşi impune ideile celor din jur.

Un Leu veritabil se simte, fireşte, declasat dacă e doar un simplu subaltern, un slujbaş obscur, care îndoaie spinarea în faţa unui întreg serviciu; temperamentul său îl face să se revolte împotriva ordinelor primite, iar poziţia aceasta îi este insuportabilă: de fapt, ea nici nu durează, deoarece îşi părăseşte postul său urcă în grad.

Şansele de succes ale acestei persoane sunt mai mari decât în cazul celorlalte semne zodiacale. Ea reuşeşte nu fiindcă este ajutată de împrejurări, ci fiindcă e aptă să profite de toate circumstanţele.

Această reuşită este o împlinire socială: prestigiu şi prosperitate pentru întreprinderea profesională sau acces la un postcheie jinduit din ambiţie. Ea mai constă, destul de des, în jucărea unui rol exterior, în ocuparea unei funcţii publice, sportive, politice, culturale, artistice, ştiinţifice...

Am studiat suficient forţele interioare care favorizează reuşita unui nativ din Leu. Ceea ce îl deserveşte: instinctul de dominare, supraestimarea de sine, ambiţia nemăsurată. Nu e nevoie de mai mult ca să aibă eşecuri răsunătoare: Napoleon este exemplul cel mai sugestiv.

Finanţe

Nu trebuie să uităm că nativul din Leu este un egocentric a cărui politică e axată în întregime pe afirmarea eului şi a intereselor personale. El este, aşadar, fiinţa cea mai bine plasată pentru că, în orice situaţie, să ia partea leului şi, drept urmare, să-şi construiască o avere. Doar rareori nu accede la o existenţă materială confortabilă.

Dar aspiră mereu la mai mult, deoarece nevoile sale sunt numeroase, iar firea îl îndeamnă să trăiască pe picior mare, să ducă o viaţă luxoasă, opulenţă. Este un mare cheltuitor care aruncă uşor banii pe fereastră. Îi plac distracţiile, plăcerile, ieşirile în lume şi nu se privează de ele. Nu-i privează nici pe ai săi când aceştia au dorinţe sau capricii; îi face să profite pe ceilalţi, la fel ca şi el - mai mult chiar -, de avantajele averii sale. Are casă deschisă şi primeşte cu un oarecare fast. Prietenii beneficiază de toate avantajele acestea. Împrumută, dăruieşte, risipeşte... Egocentrismul său e iradiant: simte nevoia să fie generos, acest lucru îl îmbogăţeşte. Are cel mai adesea un mod de viaţă care depăşeşte posibilităţile sale financiare...

Ne gândim la marii nativi din Leu: Dumas cheltuind zece averi succesive, Ford făcând pe marele filantrop, Garibaldi îndatorat, Liszt dăruindu-şi banii tuturor cauzelor muzicale bune, Lorenzo Magnificul ruinat, Ludovic al XIV-lea secătuind tezaurul Franţei, Rubens trăind în mare lux...

De ce esueaza relatiile?

Când relaţiile umane de dragoste eşuează (relaţiile niciodată nu eşuează cu adevărat, decât în sensul strict omenesc, adică ele nu produc ceea ce vreţi voi să producă), ele eşuează pentru că s-a intrat in aceste relaţii din motivaţii greşite.

“Greşit” este desigur un termen relativ, însemnând ceva ce este măsurat ca opus la ceea ce este “Corect” – orice ar fi acesta!

Relaţiile eşuează – se schimbă cel mai adesea – când se intră în ele din motive care nu sunt în totalitate benefice pentru supravieţuirea lor, sau care nu le favorizează.

Majoritatea oamenilor intră într-o relaţie, gândindu-se mai degrabă la ceea ce pot să obţină din ea, decât la ceea ce aduc ei în ea.

Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea “să se arate”, nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.

Există un singur scop pentru o relaţie – de fapt pentru toată viaţa:

• să fii şi să decizi cine eşti cu adevărat.

E foarte romantic să spui că tu erai “un nimic” până când nu a apărut o anumită persoană, dar aceasta nu este adevărat.  Ba, chiar mai rău, aruncă asupra acestei persoane o povară incredibilă de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevărat.  Nevrând “să te dezamăgească”, ei încearcă din răsputeri să fie şi să facă nişte lucruri până când nu mai pot.

Nu mai pot să se încadreze în imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot să rămână în rolurile pe care tu le-ai dat să le joace şi, astfel, creşte resentimentul şi urmează mânia. În cele din urmă, pentru a se salva pe ei înşişi (cât şi relaţia), aceste persoane încep să-şi ceară înapoi adevărata lor faţă, acţionând tot mai mult în concordanţă cu cine sunt ei cu adevărat.

Din acest moment, tu spui că ei “s-au schimbat”.

E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit.

Scopul unei relaţii

• nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească,
• ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.

In asta constă paradoxul relaţiilor umane:

Nu ai nevoie de o anumită persoană pentru ca tu să trăieşti pe deplin experienţa lui cine eşti şi… fără o altă persoană, tu nu eşti nimic.

Acestea sunt misterul, cât şi minunea – atât frustarea, cât şi bucuria experienţei umane.

E nevoie de o înţelegere profundă şi de o voinţă totală de a trăi în interiorul acestui paradox într-un mod care să aibă sens.  Observ că foarte puţini oameni o fac.

De-a lungul anilor în care se formează o relaţie, voi intraţi în ea plini de nerăbdare, de energie sexuală, cu o inimă larg deschisă şi cu un suflet plin de bucurie şi de zel.  Undeva între vârsta de 40 până la 60 de ani (iar pentru unii e mai degrabă la începutul acestei perioade), aţi abandonat toate visurile voastre măreţe, aţi pus deoparte speranţele cele mai înalte şi v-aţi mulţumit cu mai puţin sau cu aproape nimic.

Problema e atât de simplă, atât de elementară şi totuşi atât de tragic de prost înţeleasă:

• Cele mai mari vise ale voastre, cele mai înalte idealuri, cele mai dragi speranţe sunt legate de persoana iubită, mai degrabă decât de sinele vostru iubit.

• Testul relaţiei voastre este legat de cât de bine s-a încadrat celălalt în idealul vostru şi de cât de mult v-aţi ridicat voi la idealul lui sau al ei.

• Totuşi,
• Singurul test adevărat este cât de bine v-aţi ridicat voi la idealul vostru.

• Relaţiile eşuează când le vedeţi ca pe cea mai înaltă ocazie a vieţii de a crea şi a produce experienţa celei mai înalte conceptualizări a celuilalt.

• Lăsaţi-o pe cealaltă persoană din interiorul relaţiei să-şi facă griji legate de sine – ce face, ce este şi ce are sinele; ce vrea, cere şi dă sinele;
• Ce caută, creează şi trăieşte ca experienţă sinele – şi întreaga relaţie va servi în mod magnific atât scopului ei, cât şi participanţilor la ea!

• Lăsaţi fiecare persoană din interiorul relaţiei să-şi facă griji, nu în legătură cu celălalt, ci numai, numai, numai în legătură cu propriul sine.

• Aceasta pare a fi o învăţătură ciudată, deoarece vi s-a spus că, într-o relaţie de cea mai înaltă calitate, îţi faci griji numai pentru celălalt.

• O relaţie eşuează din cauza concentrării voastre asupra celuilalt – a obsesiei voastre pentru celălalt.

• Cum este celălalt? Ce face celălalt? Ce are celălalt? Ce spune celălalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gândeşte? Ce spera? Ce plănuieşte?

Nu contează ce gândeşte, speră, plănuieşte celălalt.

Singurul lucru care contează este ce eşti tu faţă de toate aceste lucruri.

Cea mai iubitoare persoană e cea care se centrează în jurul propriului sine.  Dacă nu poţi să-ţi iubeşti propriul sine, nu poţi să-l iubeşti pe celălalt.

Mulţi oameni fac greşeala de a căuta dragostea de sine prin dragostea pentru celălalt.  Pierderea sinelui într-o relaţie este cea care provoacă mare parte din amărăciune într-un cuplu.

Doi oameni se unesc într-un parteneriat sperând că întregul va fi mai mare decât suma părţilor şi descoperă că este mai mic.  Ei se simt mai puţin decât când erau singuri.

Mai puţin capabili, mai puţin îndemânatici, totul e mai puţin incitant, mai puţin atrăgător, mai puţin vesel, mai puţin mulţumitor.  Deoarece ei realmente sunt “mai puţin”, au Renunţat la mare parte din ceea ce sunt pentru A Fi – şi A Rămâne – în relaţie.

Nu s-a dorit niciodată ca relaţiile să fie înţelese în acest mod. Şi, totuşi, în felul acesta sunt ele trăite ca experienţă de către mai mulţi oameni decât ţi-ai putea închipui vreodată.

·        Dacă doreşti garanţii în viaţă, atunci nu doreşti viaţa.

·        Doreşti repetiţii pentru un scenariu care a fost deja scris.

Prin natura ei, viaţa nu poate să dea garanţii, pentru ca asta ar contracara întregul ei scop.

Într-o relaţie vor fi provocări şi momente destul de grele.  Nu încerca să le eviţi!  Consideră-le ocazii splendide pentru a îndeplini ceea ce te-a făcut să intri în relaţie – şi în viaţă.

Neale Donald Walsh