ILUZIA REALITATII SAU REALITATEA ILUZIEI?

Pe vremea cand studiam Platon cea mai mare “mirare” a mea era Mitul Pesterii. Se zice cum ca noi stam inlantuiti intr-o pestera, cu gatul intepenit intr-o singura directie, spre un perete pe care se proiecteaza Umbre ale celei ce numim Realitate. Aceste umbre sunt ale unor papusi pe care Manuitori priceputi si ageri le plimba prin fata flacarilor unui foc. In fapt, Realitatea se afla in afara granitelor Pesterii, iar accesul spre Ea e ingaduit oricui, doar ca numai filosoful are flexibilitatea de a intoarce capul spre Lumina de la intrarea Pesterii, sa rupa lanturile si sa inspecteze profunzimile Cunoasterii.

Pana aici totul clar. Filosoful se reintoarce in Pestera pentru a “conduce” si pe altii in afara ei. Cei mai multi vor prefera sa ramana in confortul si familiaritatea vagaunii. Nu insist pe acest demers, ci revin la nelinistea mea. Cine sunt Manuitorii? E clar ca stau in Pestera, ca altfel nu ar avea cum sa se manifeste prin fata focului. De unde vin? Aici e miracolul(!): Papusarii vin din Lumina! Nu mi-a dat acest raspuns niciunul dintre Maestrii mei, filosofi, la vremea cand i-am cercetat, intrebandu-i. Raspunsul a venit, inevitabil, atunci cand intelegerea nu-si mai avea rostul.

Si cum de se invoiesc ei la asa reprezentatie? Pentru ca in absenta Umbrei, Lumina isi pierde semnificatia si invers. Fiecare IDEE isi are rostul ei atunci cand se manifesta. Sa lasam ideile sa se manifeste. Ele separa, cu fiecare miscare, oscilatie, nastere, Lumina de Umbra. Acceptati Umbra ca dovada a manifestarii Realitatii. Noi invataturi ne spun sa renuntam la modaliatile de interpretare in termeni de dualitate. Eu imi propun doar sa nu polarizez Viata. Altfel, la un moment dat, risc sa fac clasamente si sa evit semnul “minus” lipsindu-ma de experienta spontana in detrimentul celei contabilizate, asteptate, aplaudate si confirmate de ceilalti, poate mai putin… de mine.

Mari mesteri papusari trimisi sa pastreze echilibrul! Cata fascinatie e pe un perete ne poate spune doar copilul ce construieste basme din fisuri fragile in tencuiala. Si FETITA CU CHIBRITURILE, desigur…

                           

                           by Ellena

IUBIREA –partea aII-a DEPENDENTA NU ESTE IUBIRE

DEPENDENTA NU ESTE IUBIRE!

“Nu pot sa traiesc fara el!”, “Nu vreau sa traiesc fara ea!”.

    Iata cateva din multele afirmatii ale celor care cred gresit si profound in ideea ca dependenta este iubire.

   Atunci cand pretinzi ca ai nevoie de altcineva, intr-un mod absolut, altcineva in absenta caruia  nu iti gasesti rostul, anulezi in relatie atat posibilitatea de a alege cat si libertatea de a iubi cu adevarat. Intreaga relatie se transforma asfel intr-o “stare de necesitate”.

   Iubirea este un exercitiu liber  in care doi oameni aleg sa traiasca impreuna, desi fiecare in parte este capabil sa traiasca unul fara celalalt.

   Dependenta obstructioneaza capacitatea individului de a functiona adecvat in lipsa sigurantei ca un altul are grija permanenta de el. Poate fi incadrata ca boala si delimitata strict de ceea ce numim generic sentimente de dependenta. Cu totii incercam dorinta de a fi ingrijiti, aparati de persoane carora sa le pese de noi,  fara ca aceste dorinte sa ne conduca viata si sa devina un leitmotiv existential.

    Persoana a carei viata este condusa de nevoia de dependenta sufera de o tulburare de personalitate (tulburare de personalitate dependenta pasiva), fiind preocupata permanent de a cauta sa fie iubita, asfel incat nu ii mai ramane energie sa iubeasca. Nu se simte niciodata implinita, afirmand adesea ca : “O parte din mine lipseste”. Isi defineste identitatea si pe ea insasi doar prin relatiile pe care le are cu alti oameni. Nu suporta singuratatea. Stabileste relatii aparent dramatice in intensitatea lor, dar extrem de superficiale in fapt.

   Atributul “pasiv” alaturat cuvantului “dependent” sublineaza faptul ca aceasta persoana este preocupata doar de ce pot face altii pentru ea, desconsiderand cu totul ce poate face ea insasi pentru sine. A nu se intelege ca oamenii “dependenti pasiv” nu fac niciodata nimic pentru altii, ci ca motivatia actiunilor lor este de a intari atasamentul celorlalti fata de ei, asigurandu-se asfel ca li se va purta in continuare de grija.

     Dependentii pasiv sunt infricosati de perspectiva pierderii partenerului si nu se pot implica in vreun proces care le-ar diminua dependenta sau le-ar creste libertatea.

    Casatoriile in care se manifesta o dependenta pasiva, chiar atunci cand sunt de durata, nu pot fi considerate nici sanatoase si nici intemeiate pe iubire autentica, pentru ca siguranta este “cumparata” cu pretul libertatii, iar relatia de cuplu blocheaza si uneori distruge dezvoltarea spirituala a partenerilor.

   Dependenta pasiva isi are originea in lipsa iubirii, sentimental de “gol interior” al pasiv dependentilor reflectand  neimplinirea nevoilor de afectiune si atentie din timpul copilariei. De cele mai multe ori, dependentii au crescut intr-o familie in care a lipsit dragostea, iar atunci cand au devenit adulti au inceput infrigurati maratonul dupa iubire, protectie si atentie. Odata ce le-au gasit se agata cu disperare de acestea, desi propriul comportament este lipsit de afectiune, manipulativ si distructiv pentru relatia pe care vor sa o pastreze cu disperare si fara orice urma de onestitate.

    Se agata de relatia in care sunt implicati indiferent de gradul ei de uzura  si nu admit sub nicio forma ca exista si posibilitatea de a renunta la ea. Le lipseste simtul responsabilitatii fata de ei insasi, asfel ca atunci cand se simt nefericiti ii considera pe ceilalti responsabili de nefericirea lor.

   Oamenii dependenti sunt interesati dor de propria lor persoana. Doresc sa se “umple”, sa fie “fericiti”, fara sa creasca spiritual, ignorand in aceeasi masura si dezvoltarea spirituala a partenerului, obiect al dependentei lor, a carui unica menire este de a le satisface dorintele in relatie. Atunci cand partenerul isi retrage angajamentul sau “oferta” de iubire, efectele pot fi dramatice, de genul amenintarilor si gesturilor suicidale, ca raspuns la “respingere”.

  

  In esenta, dependenta poate parea iubire, pentru ca actioneaza ca o forta care-i face pe oameni   sa se ataseze, cu disperare, unul de altul. In realitate nu este iubire. ESTE ANTI-IUBIRE! Este efectul esecului parintilor de a satisface nevoia de afectiune a copilului. Dependenta pasiva perpetueaza acest esec. Cauta sa primeasca fara a oferi, sa regreseze, mai degraba, decat sa se dezvolte, sa construiasca “inchisori” decat sa elibereze, sa distruga relatiile si oamenii in loc sa  implineasca DRAGOSTEA.

By Ellena

UMBRA-PARTEA NOASTRA INTUNECATA

   UMBRA este parea "intunecata" a subconstientului nostru, compusa din tot ce noi nu ne ingaduim sa traim, tot ce e inacceptabil sa fim, din frica de a nu fi respinsi.  

  

 Termenul de UMBRA il datoram psihanalistului  C.G.Jung, care descrie prin acest arhetip  fiinţa inferioară din noi, tot ceea ce ne ruşinează, tot ceea ce dorim să ascundem,  toate dorinţele şi emoţiile ce nu se încadrează în idealul nostru de personalitate. Jung spune că nu există umbră fără soare şi nici umbra fără lumina conştiinţei. Umbra este inevitabilă şi, fără ea, suntem incompleţi.

   Jung: “Crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric..”

   Intr-un univers personal si socio-cultural dual, in care exista bine si rau, lumina si intuneric, frumos si urat, yin si yang, a nu-ti integra, accepta si imbratisa partea ta de umbra, inseamna sa nu traiesti intreg. Poate doar sa fi dezirabil, apreciat, uneori perfectionist, dar cu siguranta mult mai sarac emotional..

    In articolul de mai jos, poate veti gasi modalitati de a face cunostinta, macar in parte, cu voi, cei ascunsi de voi insiva. Sa fie Lumina, pentru a recunoaste proiectia  Umbrei!.

   IUBESTE-TI UMBRA 

tradus si adaptat dupa Arielle Essex, NLP Trainer

   “Acolo unde exista multa lumina, umbra este adanca.” Goethe

   Cum se face ca oamenii spun una si fac alta? Atunci cand sunt condusi de conflicte si contradictii, care este cauza? Atunci cand valorizeaza principiul binelui, cum se face ca uneori se comporta exact pe dos?

   NLP recunoaste faptul ca in mintile noastre exista diferite parti. Fiecare parte poate avea propriile valori, nevoi, dorinte si comportamente. Pentru ca unele parti isi au originile in traumele copilariei, adesea ele scot la iveala rationamente si emotii specifice unui copil. Aceasta explica de ce un om ajunge sa se comporte ca un copil ranit atunci cand punctul sensibil i-a fost atins. In loc sa se comporte responsabil si matur, ajunge la comportamente stranii si irationale.

   Comportamentele disfunctionale si ciudate sunt un indiciu ca undeva mocneste un conflict intre diferite parti ale mintii.

   NLP ofera multe tehnici pentru comunicarea cu aceste parti, pentru a afla ce doresc si care este scopul lor. Daca intentia unei parti este acceptabila din mai multe puncte de vedere, atunci integrarea si schimbarea devin posibile. Cu toate acestea, cele mai dificile si problematice parti sunt si cel mai greu de observat pentru ca reusesc sa se ascunda sub diferite forme.

   Exista parti care se ascund, sunt nemultumite si fumega adanc in cel mai ascuns colt al mintii. Aceaste parti intunecate rareori vad lumina zilei. Niciodata nu le este permis sa iasa la suprafata pentru ca ele reprezinta ceea ce uram cel mai tare.

   Astfel, existenta lor este negata si apoi proiectata in lume ca ceva care ne va aparea separat, distant si indepartat. Din nefericire, aceasta umbra nu sta fara sa faca nimic.

   De unde stii ca ai o umbra ascunsa in mintea ta? Daca te gandesti ca nu ai asa ceva, atunci probabil ca deja ai scos-o la lumina. Prin urmare nu ai nevoie sa citesti mai departe. Cu toate acestea, cei mai multi dintre noi au multe de castigat daca sunt capabili sa identifice aceasta parte ascunsa, dar puternica, a mintii noastre. Atunci cind te gandesti la cele mai inalte valori ale tale, fii atent la cele de care de indepartezi cel mai mult.

Modalitati pentru a recunoaste umbra

1. Ce anume judeci cu cea mai mare asprime?
2. Ce comportamente negative urasti cel mai mult?
3. Ce valori nu vei adopta niciodata?
4. Ce este total inacceptabil in cartile pe care le-ai cititi ori despre care ai auzit?
5. Ce situatii iti provoaca greata?
6. De cine iti place cel mai putin?
7. Ce nu ai face niciodata?
8. Ce urasti sau condamni cel mai mult?
9. Pentru ce anume merita cineva sa fie pedepsit?
10. Ce anume indreptateste razbunarea si represaliile?

   Exista o lege spirituala care spune ca nu reusim sa vedem in lume decat acele lucruri care exista si in mintea noastra. Cu cat mai mult te indepartezi ori nu vrei sa-ti recunosti umbra, cu atat mai frica iti este de faptul ca asa ceva ai putea fi chiar tu. Uneori, cu toate ca nici nu te-ai gandit vreodata sa ranesti pe cineva, in mod neintentionat si inconstient provoci durere si suferinta unei parti din tine si adesea chiar corpului tau.

   O femeie foarte frumoasa cunoscuta ca plina de bunatate, prietenoasa si cu un comporament frumos a venit sa-mi ceara ajutorul in legatura cu o forma ciudata de timiditate. Desi isi dorea cu nerabdare sa aiba o relatie de cuplu adevarata, incercarile ei au dat gres din variate motive. Pentru ca in mod invariabil ea nu reusea sa aiba o relatie adevarata a aparut intrebarea: din ce motiv ori cu ce scop o parte din ea evita intimitatea si adevarata apropiere?

   Au fost usor de identificat rani mai vechi din copilarie. Un trecut cu abuzuri emotionale si fizice au convins partea intunecata din mintea ei ca intimitatea inseamna o posibila tortura. In mod straniu, am descoperit ca acest model de gandire o putea conduce la situatii in care sa sufere din nou sau, mai rau, sa provoace suferinta altora. Exista si studii care au aratat ca victimele abuzurilor adesea devin “calai” abuzandu-i la randul lor pe altii.

   Pentru ca cea mai mare parte a mintii ei pretuia bunatatea – ea insasi fiind supusa unui tratament generator de suferinta, orice fel de situatie abuziva pentru ea era dezgustatoare. Prin urmare umbra ei a decis sa o protejeze de orice astfel de situatie, impiedicand orice potentiala apropiere – cu toate ca isi dorea foarte mult o relatie adevarata.

   Aprecierea intentiei umbrei este primul pas catre vindecare. Ca si presupozitia din NLP “Orice comportament are la baza o intentie pozitiva”. Chiar si atunci cand rezultatul final cauzeaza suferinta, este important de inteles ca aceasta parte a mintii actioneaza urmarind ceva benefic.

   Doar rationamentul si logica nu ne pot ajuta prea mult in astfel de situatii. In mod ironic, cu cat rezisti mai mult umbrei, cu atat ii oferi mai multa energie si putere. Atunci vor aparea contradictiile ciudate dintre intentia si comportamentul tau.

   Pentru ca nu este posibil sa indepartezi chirurgical aceasta parte a mintii tale, cel mai bun mod de a o vindeca este acceptarea. Imbratiseaz-o intr-un spatiu plin de iubire, inceteaza sa o mai judeci, sa o blamezi ori sa-i opui rezistenta. Imbratiseaza-ti umbra.

   Stephen Gilligan, autorul cartii “Curajul de a iubi” spunea: “Priveste in oglinda la strainul care esti tu. Cand vei putea sa te iubesti si sa te accepti ca pe un nonconformist incurabil, vei avea mai multa libertate sa alegi comportamente mai congruente cu valorile tale.”

“Tot ceea ce avem este rezultatul a ceea ce gandim.
Daca un om vorbeste ori se poarta rau, durerea il urmeaza.
Daca un om vorbeste ori se poarta plin de puritate,
fericirea il urmeaza ca o umbra care nu-l paraseste niciodata”.
                                                                     Buddha

Imbatisandu-ti umbra

1. Identifica situatiile in care comportamentul tau nu a fost conform valorilor tale: actiuni de care nu esti mandru/a, de care iti este rusine sau comportamente care in mod constant s-au intors impotriva dorintelor tale.

2. Pentru inceput observa ca aceasta contradictie poate exista numai in conditiile in care tu ai valori pozitive. Reincredinteaza-te ca dai ce-i mai bun din tine pentru a-ti apara aceste valori, pentru a trai in acord cu ele si pentru a le demonstra prin comportamentul tau. Oamenilor le este permis sa faca greseli. Totul este sa inveti din ele si sa mergi mai departe.

3. Folosind lista cu cele 10 intrebari de mai sus, identifica opusul care se ascunde in spatele valorilor tale pozitive. De exemplu daca pretuiesti bunatatea, urasti cruzimea. Daca pui mare pret pe comunicare, vei uri situatiile in care oamenii nu vor sau nu pot sa se exprime pe ei insisi.

4. Fa o scurta cercetare in propriul trecut pentru a observa daca gasesi incidente in care ai experimentat aceste calitati negative – fie ca le-ai manifestat, fie ca ai fost victima lor. Uneori originile lor se afla inainte de perioadele pe care ti le poti aminti. Faptul ca tu ai o anumita valoare poate fi dovada ca un astfel de incident a avut loc ori poate ca nu ai reusit sa percepi acel incident intr-o lumina clara.

5. In eliberarea de emotii negative si convingeri limitatoare, te poate ajuta sa-ti clarifici evenimentele din trecut utilizarea tehnicilor NLP ca re-intiparirea evenimentului si revelarea unor perceptii pozitive si mai precise despre ce anume a avut loc.

6. Cateodata viata doare. Oamenii buni au parte si de lucruri rele. Aceasta pare adevarat daca ne limitam la a privi numai pe termen scurt ori numai la pierderile suferite in prezent. Extinde-ti perspectiva pentru a aprecia efectul global asupra intregii tale vieti, asupra a ceea ce se numeste “calatoria sufletului” si asupra a ceea ai avut de invatat. Cum te-au ajutat aceste lucruri sa evoluezi ori sa cresti? Chiar si atunci cand nu este posibil sa stii exact raspunsul la aceasta intrebare, luand si aceasta ca pe o posibilitate, umbra devine mai usor de acceptat.

7. Umbra ta reflecta o rana veche, adesea un model de comportament cunoscut de la inceputurile timpului. Recunoaste acest model ca pe un arhetip uman si gandeste-te la cat de importante ar putea fi invataturile. Ce intelepciune ar putea gasi aici sufletul tau?

8. E nevoie de smerenie pentru a-ti accepta imperfectiunile, a-ti recunoaste “nonconformistul incurabil” din interiorul tau, a-ti imbratisa umbra si greselile pe care, poate, le-ai facut.

   Te poti iubi pe tine insuti/insati indeajuns pentru a face aceasta?

TERAPIA IERTARII

   In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

   Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati."Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a declarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

   In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna?

   In hawaiiana, huna se traduce prin "secret", iar kahuna prin "pastrator al secretului", "expert", "magistru". Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna.

   Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

   Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept "o comoara vie a Hawaii-ului" (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat "Foundation of I", o organizatie nonprofit menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin "a indrepta lucrurile", "a corecta o eroare".

   Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru "rational" si "stiintific" .

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

   Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

   In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.

   "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.

   "Te pot omori, asta-i tot."

   In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

   Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

   Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii

   Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? "Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

   O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate "supraresponsabile" . Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

   Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.

   "Nu va faceti probleme". "Inreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau "creatia" sa si de aceea tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care au generat acele probleme.

   Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd.

   Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care "parca nu eram noi insine", nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "Nu va faceti probleme", spuna dr. Len. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. "

   Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

   Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

   In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

   Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

  "Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot".

   De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE

   De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi

   Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

   Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.

   Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

   Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

In loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste "The Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA

TE IERT

MULTUMESC

TE IUBESC

   Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

sursa Forum de Spiritualitate

MESAJ DE LA DUMNEZEUL INTERIOR

INTERVIU CU GREGG BRADEN

de SUSAN DOBRA

R:   In « Aventurile lui Buckaroo Bonzai », un film stiintifico-fantastic din anii 80, personajul principal este un neurochirug devenit un aventurier al astrofizicii care este si chitarist in faimoasa si extravaganta sa  banda rock. Acesta este cel la care m-am gandit in momentul in care am vorbit cu Gregg Braden. 

   Proiectant de sisteme informatice si geolog, Braden calatoreste acum in lume, explorand o multime de locuri, vechi temple si sate indepartate, adunand indicii referitoare la subiectele legendelor si textelor arhaice de intelepciune. Eruditia sa ii permite sa faca conexiuni intre descoperirile stiintei si cunoasterea speculativa si sugestiva a vechilor mistere. Aspectul charismatic si stilul stralucitor al lecturii sunt partile forte ale starului-omul cunoaste cum sa captiveze multimea.

   Este dificil sa negi ca informatia pe care o prezinta nu este fenomenala. «Trezirea la punctul zero», prima sa carte, a adunat probe ca polii magnetici ai Pamantului sunt pe punctul de a se inversa, motiv care a cauzat Marea Inundatie si alte evenimente  catastrofice petrecute in ultimul timp peste tot. «Efectul Isaia» a combinat interpretarile continutului  Manuscriselor de la Marea Moarta legat de puterea rugaciunii, cu descoperirile din fizica cuantica. Ultima sa carte, «Codul lui Dumnezeu», este foarte probabil sa fie cel mai mare succes al sau. Braden explica in primul sau interviu publicat despre despre cercetarile sale uimitoare, ca ceea ce el reveleaza poate schimba modalitatea gandirii omenirii despre ea insasi si originile sale divine. Iata cum explica el :

R:   Ce este Codul lui Dumnezeu ?

GB:   Materialul care sta la baza cartii pe care noi o numim Codul lui Dumnezeu este rezultatul unui proiect de cercetare care a inceput, in realitate, la sfarsitul anilor 80’pe cand eram inginer aerospatial, in timpul ultimilor ani ai razboiului rece. In acel timp si in cea mai mare parte a vietii mele de adult, pasiunea mea a fost sa caut si sa arunc o privire asupra a  ceea ce eu cred ca este o intelepciune foarte antica care este esentiala pentru a veni in contact cu schimbarile lumii noastre contemporane. Am avut intotdeauna simtul ca undeva in mijlocul memoriei noastre antice colective noi am lasat un indiciu intr-o forma care, odata ce am indentificat-o, nu mai putem sa gresim. Este un indiciu care ne spune dincolo de orice indoiala, ca exista un principiu al unitatii care ne leaga ca familie umana. Odata ce am gasit acest principiu, acesta va fi o trambulina care sa ne ajute sa transcendem toate diferentele care au aparut vreodata intre noi, toate diferentele care ne-au separat in trecut . Aceste diferente sunt cele care au dus la conditiile razboaielor pe care le-am vazut in secolul 20, inclusiv Razboiul Rece.

R:    Ce te-a facut sa te gandesti ca acesta era un indiciu? Era un aspect de credinta pentru tine?

GB:   Este credinta mea personala, un sentiment pe care il am de atat de mult timp de cat pot sa-mi amintesc, ca noi nu suntem aici dintr-un accident, si ca noi nu suntem un produs al unui proces de evolutie intamplator. Eu sunt un om de stiinta, si stiinta a demonstrat fara nici o umbra de indoiala ca noi suntem produsele unui proces de evolutie. In acest timp, evolutia singura nu poate explica existenta noastra sau calea pe care am venit ca sa fim cine suntem.

Si oamenii de stiinta care au in vedere cartea mea, impartasesc cu mine aceleasi concluzii despre cum s-a produs evolutia dovedita in  resturile fosile. Dar poate ca nu s-a intamplat in maniera in care noi am gandit despre ea in trecut, si ea singura, nu poate explica cum am ajuns noi la punctul in care suntem astazi. Astfel, sentimentul meu este ca noi suntem specii facute anume, si ca noi vom gasi aceste indicii ale "facutului umanitatii".

   Cand am lucrat in intreprindere ca geolog si inginer aerospatial, am inceput sa caut aceste indicii in locuri probabile : temple vechi, texte vechi, Egipt, Bolivia, Peru, Tibet, China, Nepal, Thailanda, si prin tot desertul de Sud-Vest. Si in timp ce fiecare din aceste calatorii era interesanta, nici una nu mi-a aratat indiciul care as fi vrut sa raspunda la genul de intrebari  pe care mi le-am pus. In acest timp, fiecare din aceste culturi au avut un fir comun : ele au crezut ca au gasit cu adevarat genul de raspunsuri pe care voi vi le puneti, oprindu-va sa priviti in temple, in texte, si in lucrurile trecutului nostru, si sa priviti in interiorul vostru. Noi am auzit prima data aceasta in templul lui Apollo la Delphi : «Cunoaste-te pe tine insuti; cauta in tine, si vei gasi. Priviti-va pe voi insiva, si tot ce voi cautati va va fi revelat».Multi discipoli au luat acestea ca fiind metafore, dar intrebarea mea era: daca noi luam acestea literal, unde ne-ar putea duce?Si era tocmai despre acel timp in care genomul uman era revelat si publicat deschis in Proiectul Genomului Uman. Era in anul 2000, si cu publicarea Proiectului Genomului Uman, am putut sa reiau cercetarile prevazute de 12 ani, si sa incep sa le aplic la ceea ce noi am numit intotdeauna codul vietii in corpurile noastre. Acest fapt a condus la materialul pe care noi il numim acum « Codul lui Dumnezeu .»

HUMANITY`S TEAM

Arad: Grup de studiu Conversatii cu Dumnezeu
Sambata, 22 Ianuarie 2011, 5:00pm
Grup de studiu "Conversatii cu Dumnezeu"  la Arad! Maria va asteapta la Arad pentru o imbratisare si o vorba la o cana cu ceai. Doritorii sunt rugati sa anunte participarea prin email.
Locatie : Contactati-o pe Maria pentru aflarea locatiei din aceasta saptamana  Contact : donnmary52@yahoo.com

CONSTIINTA EXTINSA- REPERE

Timpul este oglinda eternitatii

   

Starea de receptivitate fata de lumile superioare, elevate, sublime din univers face posibila deschiderea unor porti de acces in aceste lumi. Astfel de trairi pot fi atinse atat in meditatii, cat si spontan, prin Gratie Divina. Psihologul Abraham Maslow le-a denumit "experiente de varf". Pentru toti cei care au trait asemenea "experiente de varf" (momente de extaz, intuitii sau trairi transcendente), ele reprezinta cel mai important lucru din viata lor si sunt privite ca cele mai pretioase aspecte care dau cu adevarat valoare vietii. Ele pot fi anumite forme de depasire a individualitatii, in care ego-ul limitator este transcens, apare sentimentul fuziunii cu intregul univers sau cu un aspect subtil al manifestarii, cu alta fiinta iubita sau chiar cu Dumnezeu. Experienta poate consta si numai dintr-o senzatie de iesire din timp: timpul pare ca sta pe loc; apare sentimentul atemporalitatii.

   In "Memoriul pentru apararea lui Cagliostro" (din cartea lui Serge Hutin – "Societatile secrete de ieri pana azi"), inteleptul Cagliostro spune: "Eu nu apartin nici unei epoci si nici unui loc; resimt permanent ca ma situez in afara timpului si spatiului, fiinta mea spirituala isi traieste in esenta eterna existenta si, daca uneori ma scufund in gandirea cosmica, reurcand cursul varstelor, daca atunci imi intind spiritul atotputernic spre un mod de existenta superior si departat de cel pe care voi il percepeti, traiesc extazul paradisiac si devin cel ce doresc sa fiu. Participand plenar si in mod constient la realitatea Fiintei Absolute, imi conduc aproape toate actiunile dupa inspiratia divina care ma sustine si ma inconjoara."

Arta modeleaza artistul, iar artistul modeleaza lumea

   Aceasta inspiratie divina apare doar in momentele, mai mult sau mai putin constiente, de receptivitate superioara. Marii compozitori, oamenii de arta, chiar cei de stiinta au avut in astfel de momente "sclipiri" de genialitate. Exista o conceptie conform careia fiecare act de creatie este un dialog tainic cu Dumnezeu. in cazul in care fiinta umana are interior aceasta stare de receptivitate superioara si permite cu adevarat punerea la unison cu realitati elevate de ordin subtil, aceste realitati se vor materializa in forme sublime ideale in sfera constiintei.

   Orice fel de traire sau realizare artistica nu doar creeaza sau recreeaza arta, ci transforma in acelasi timp personalitatea receptorului sau creatorului de arta, deoarece prin simboluri receptate telepatic sau create exterior, creatorul de arta devine fulgerator capabil sa se reintegreze si sa atinga un nou nivel elevat de constiinta. Mai mult decat atat, actul de creatie sau, cu alte cuvinte, de expresie ca si cel de a fi creat sunt parti complementare ale aceluiasi fenomen.

   Prin contrast, atunci cand arta si inspiratia este considerabil stanjenita de ego, creativitatea stagneaza. Atunci cand se exacerbeaza ego-ul, dispare arta, iar atunci cand ego-ul dispare, arta universal valabila infloreste spontan in voie. Cand artistul este innabusit de ego, lasandu-se dominat de calcule meschine, el incepe "sa se imite" stereotipic pe el insusi si nu mai transmite telepatic nimic celorlalti. Aceste inspiratii nu il mai transforma atunci si cresterea sa launtrica, personala, inceteaza.