NOI PROFETII SI NOI PARADIGME

Desi nu sunt pe deplin convinsa de veridicitatea sursei citate, totusi am sa postez un material care circula de curand in aceasta constructie virtuala numita internet. Unele subiecte nu sunt tocmai noi, cele mai multe regasindu-se in diverse teorii ale "conspiratiei". Ramane la latitudinea cititorului sa desprinda, acolo unde este cazul, propriul sau adevar sau sa parcurga randurile de mai jos ca pe o simpla lectura S.F.

Iata materialul:

Profetiile oamenilor de stiinta pentru 2011

Un colectiv de 41 de specialisti din mai multe domenii ale stiintei si sociologiei, precum si experti cu capacitati cognitive si paranormale dezvoltate au elaborat un set de predictii stiintifice pentru anul 2011. Acestia au dorit sa specifice ca nu este vorba despre predictii de tip Nostradamus, ori Vanga, ci pe calcule probabilistice complexe, dar si bazate pe experienta acestora, acumulata in ani de cercetare, dar si cunoastere si studiu temeinic. O mare parte dintre acestia sunt profesori universitari la institute cu renume in domeniul cercetarii, dupa cum anunta revista online The Globe, care citeaza un articol publicat de USA Today. Iata aceste predictii:

- Se va pastra un trend crescator al cutremurelor de pamant, o stare inceputa in 2010. Seismele vor fi mai dese si de magnitudini din ce in ce mai mari, cu un maxim in 2012. Situatia se datoreaza unor alinieri de astre ceresti care maresc forta de atractie gravitationala a complexului Luna - Soare.

- Eruptiile vulcanice vor fi de o intensitate crescuta, cu o probabilitate destul de mare a unor mega-eruptii in Islanda si in Thailanda. Este foarte posibil ca sa explodeze, la propriu, "Centura de Foc" a Pacificului... Acelasi motiv precum cel enuntat anterior.

- Calota glaciara Artica si Antartica se va topi intr-un ritm accelerat, ceea ce va conduce la cresterea cu aproape un metru a oceanului planetar, cu probabilitatea ca in 2012 aceasta cota sa depaseasca 3-4 metri. Ceea ce va face ca multe din plajele lumii sa fie inundate.

- Se va inregistra, in continuare, o scadere a vitezei de rotatie a masei centrale terestre, in tendinta de egalizare a vitezelor de rotatie de la suprafata scoartei cu cea de la exteriorul miezului magnetic terestru.

- Din motivul amintit anterior vor aparea numeroase disfunctionalitati ale campului electromagnetic si o tendinta accentuata de inversare a polilor magnetici terestri. De asemenea, vor exista numeroase zone in emisfera sudica in care se va inregistra o polaritate pozitiva in loc de negativa, asemanatoare emisferei boreale.

- Frecventa de rezonanta Schumann va fi in crestere, iar in 2011 spre finele anului se va inregistra o accelerare cu inca 10-15 %, ceea ce va face sa para ca ziua are 12 ore, in loc de 16 perceptibile (cum este acum), in loc de 24 de ore - fapt care s-a modificat incepand cu 1986, iar din 1998 din ce in ce mai accelerat. Este motivul pentru care multora li se pare ca timpul trece mult mai repede si ca in intervalul 1990-1998 anii au trecut cu mult mai greu decat acum. Ca atare, in 2011 ni se va parea ca timpul trece de doua ori mai repede ca in 1986, de pilda, un an de atunci - ca perceptie - va fi egal cu doi ani in 2011, la 25 de ani de la inregistrarea fenomenului.

- Activitatea solara va creste foarte mult, fiind ultimul an de maximum, ceea ce va inteti furtunile solare, exploziile, dar si activitatea celebrelor "pete". Campul electromagnetic terestru va fi agresat in continuare, iar prin "fisurile" ce se inregistreaza mai ales in emisfera sudica vor exista scurgeri catre suprafata planetei. Pe langa penele de curent frecvente, omenirea va inregistra o "dezorientare" manifestata accentuat prin dureri de cap, dezechilibre gravitationale marcate prin ameteli acute, greturi. Animalele vor inregistra anomalii in traseele de migratie etc.

- In emisfera sudica se va constata ca s-a marit "gaura" din Centura Van Alen, cea care protejeaza pamantul de radiatiile cosmice. Va fi ingrijorator faptul ca se va constata ca pe o suprafata din ce in ce mai mare, radiatiile cosmice patrund catre oceanul planetar, ceea ce va duce la o crestere a temperaturii, dar si depopularea larga a acestor zone (pesti morti, decese inregistrate subit la bordul navelor etc.)

- O mare parte din oameni vor incepe, datorita schimbarilor gravitationale, de poli, de radiatii cosmice, dar si cele electromagnetice sa evolueze pe plan "paranormal" Din ce in ce mai multi isi vor descoperi capacitati extrasenzoriale, psihocinetice, puternic magnetice etc. Aceste cazuri vor fi foarte des prezentate de mass-media, incat vor ajunge "la ordinea zilei". Va creste procentul de vindecatori pe baza de bioenergii, iar la finele lui 2011 se va lua in considerare de catre comunitatea internationala aceasta forma de medicina alternativa (neconventionala) si se va propune un plan pentru cercetarea temeinica a acestor fenomene, in asa fel incat spitalele sa aiba pe langa medicii traditionali si personal calificat in energii bio, in medicina naturista etc. In 2012 se va propune ca la facultatile de medicina sa se studieze aceste materii, iar absolventii sa fie triati pe baza abilitatilor parapsihologice. Cei care nu vor avea aceste capacitati se vor ocupa mai departe de "mecanica" medicinei traditionale (chirurgii, ortopezii, inlocuiri de vase de sange, transplanturi, celule Susa, stem etc.).

- Pe plan medical se vom asista la descoperiri exceptionale, ca niciodata pana acum, leacul impotriva unor forme de cancer va face ca aceasta maladie sa nu mai fie privita ca una mortala decat intr-o mai mica proportie, chiar si-n fazele terminale. Vor fi descoperite diverse medicamente, in special pe baza de plante care vor face vindecari miraculoase. De asemenea vor fi evolutii substantiale in domeniul diagnosticului. Vor exista scanere mobile si aparate de analiza individuale, cu minielectrozi, in asa fel incat sa se poata afla instantaneu despre boala unui pacient, dar si despre evolutia in timp, putandu-se face predictii.

- Va fi descoperita o substanta foarte fina, eterica, formata din asa zise "micro-celule" (de mii de ori mai fine decat celulele obisnuite, invizibile cu aparate de masura conventionale gen microscop, dar vizibile in spectre de frecvente) care "leaga" celulele obisnuite intre ele, tot ceea ce este viu. Se va descoperi ca este "legata" in organisme si "libera" in ceea ce inconjoara organismele, inclusiv in aer. Aceste microcelule energetice vor fi ceea ce hindusii numeau phrana, iar energia "legata" in organism va fi asemanatoare "corpului eteric". De aici, o intrega revolutie in medicina.

- In cercetare se va descoperi o gena responsabila cu procesul de incetinire a imbatranirii, controlabila din punct de vedere medicamentos, care va face ca durata medie de viata a oamenilor sa creasca in scurt timp la 100 de ani sau chiar si peste.

- Din puct de vedere al particulelor, in 2011 va fi descoperit bosonul Higgs, se va afla ca exista o multitudine de universuri paralele, ca viata nu este decat o proiectie si o tranzitie tridimensionala, intr-o unitate formata din 11 dimensiuni (10 + timpul), dintre care 3 + T sunt cele terestre, ale universului pe care ne face sa credem ca-l cunoastem. Faptul ca se va afla ca exista viata dupa moarte, conform unor oameni de stiinta va creste rata sinuciderilor, in schimb, va opri declansarea unor conflicte armate majore.

- Cei ce conduc lumea vor lucra din 2011 la vedere catre un guvern mondial, catre o unitate bancara unica, electronica, inregistrabila si manipulabila prin cipuri aflate la purtator.

- Economiile europene vor continua sa se prabuseasca una cate una, ceea ce va atrage si pe plan mondial o adancire a crizei. Numarul somerilor va creste ingrijorator, catre 36% din forta de munca cu posibilitatea de a fi ocupata.

- Se vor dezvolta domenii de activitate in care persoanele vor munci de acasa. Mediul online va fi unul din ele, cel mai dezvoltat. Spre sfarsitul lui 2011 se va constata ca nu este suficient ca Internetul sa fie asa cum il stim, ci va fi doar o parte dintr-un alt sistem, alt ansamblu. Faptul va duce la dezvoltarea tehnologiei care va fi integral implementata online. Google va continua sa fie colosul mondial in domeniu, adeptii teoriei conspiratiei vor dezvalui ca acest gigant a fost dezvoltat de forte oculte pentru a stapani Internetul, pentru a supraveghea omenirea atat la computer, cat si pe strada (StreetView), ca se va ocupa de sanatatea populatiei prin programul supradezvoltat Google Body, Google TV va domina piata de informatie media etc. Practic Google isi va dezvolta cate un sector din care va coordona viata "celulara" a fiecarui individ in parte.

- In 2011 se va propune primul plan de salvare a omenirii si se va ajunge la concluzia ca banii "fizici" nu mai pot face fata. Ei vor fi inlocuiti, incepand cu 2012, cu B.U. (Bank Unit), care va fi o moneda unica electronica universala. Omenirea va fi din ce in ce mai mult o massa amorfa. Va incepe sa nu mai existe personalitate, individ, toti vor face ce li se va impune, fara sa protesteze, convinsi ca urmeaza un plan global de salvare.

- Noua generatie va fi ca hipnotizata, vor apare noi droguri, noi modalitati de inrobire pe baza de sex si muzica, entertainment in general, iar din 2011 vom constata atat o "indobitocire" a noii generatii, cat si o lipsa de reactie. "Creierele" noii generatii vor incepe sa fie inregimentate de marile concerne, vor lucra la asa zisul plan de salvare mondiala, ce va fi impus de SUA si Marea Britanie, cu sprijinul ONU, a Bancii Mondiale si a FMI.

- Nu va incepe niciun razboi mondial in 2011, ci se vor concentra energiile statelor puternice pentru impartirea zonelor de influenta ale planetei, existand numeroase amenintari, dar neconcretizate. Obama isi va pierde din popularitate, multi americani isi vor da seama ca el este doar o "papusa" pusa acolo de bancherii care conduc lumea. Africa va fi tinta reglarilor de forte intre China si SUA, mai mult decat zona araba, decat Coreea, sau asa numitul conflict Israel - Iran . Daca va incepe un razboi de forta acesta va fi mult mai probabil in 2012, in urma esecului de a reimparti lumea si de a atenua criza globala.

- Va fi anuntata descoperirea unei noi arme, foarte puternice, de natura psihologica, ce va putea controla fiecare individ, sau comunitati de indivizi de la distanta, prin intermediul unor forme de unde ce nu au mai fost folosite pana acum in acest scop.

- Populatia va ajunge la 7 miliarde de indivizi si pentru prima data se va spune public despre necesitatea opririi acestei rate de inmultire si de existenta unui program de scadere treptata a populatiei.

- Din punct de vedere religios, Biserica Catolica va fi in continuare in dificultate, prin discreditarea ei continua de cei ce doresc o singura religie New Age. Vor aparea scandaluri legate de preoti corupti, de legaturi cu grupari mafiote, de homosexualitate, de pedofilie. Fortele implicate vor conduce in asa fel ostilitatile anti-religioase incat sa para ca se va implini profetia lui Malachia si ca Benedict este ultimul Papa inainte de "marea unificare" religioasa. Vor aparea numeroase zvonuri ce-l vor plasa ba pe Obama, ba pe Putin ca fiind Anticristul, dar nu pe Ahmadinejad, sau pe Mubarak. Omenirea va fi condusa de catre forte oculte sa creada ca se indreapta spre un inevitabil Armaghedon, dar fara Mesia, pentru ca sa poata sa apara un "salvator universal", cel care va pune in aplicare planul unic de salvare planetara, dar la care se vor opune musulmanii, hindusii si budistii.

- Va incepe sa fie conceput un program avansat pentru energii neconventionale, pentru dezvoltarea celor solare, eoliene, pentru aparitia mijloacelor de transport bazate pe forme de conbustibili altii decat cei fosili. De asemenea, inmagazinarea energiilor de orice fel vor cunoaste un puternic avant.

- Se va descoperi ca energia in stare pura poate fi manipulata cu ajutorul gandului si ca microcurentii din creierul uman pot actiona ca niste "trepte de viteza" ce pot multiplica energii foarte puternice. Acestea insa se vor dezvolta dupa 2012.

Zone "intunecate" ale personalitatii- Jacques Salome

       Zone de umbră sau zone de confuzie din personalitatea noastră

Fiecare dintre noi este posesorul unui potenţial psihologic şi relaţional care se structurează în jurul a două tipuri de componente:

•   Componentele pozitive, care vor acţiona ca nişte adevăra¬te motoare sau ca stimulente care ar putea contribui la iluminarea vieţii noastre.

•   Componentele negative sau marginale, care, dimpotrivă, ar putea constitui tot atîtea frîne, limitări sau constrîngeri capabile să ne îngreuneze sau să ne întunece existenţa cu zone de umbră şi de dificultăţi.

        Ansamblul componentelor pozitive şi negative participă în mod activ la structurarea pesonalităţii noastre profunde şi a relaţiilor cu lumea şi cu ceilalţi.

Să ne imaginăm că acele componente negative, care alimentează într-o oarecare măsură zona de umbră şi dimensiunea conflictuală a potenţialului nostru relaţional, se vor organiza în fiecare dintre noi în jurul unei constelaţii de caracteristici sau trăsături dominante.

Ele funcţionează la maxim cînd sînt întreţinute, solicitate, reactivate, stimulate sau exacerbate de atitudinea sau componenta dominantă a celuilalt. Şi funcţionează la minim cînd sînt diminuate, atenuate sau menţinute în surdină prin complementaritatea dominantei celuilalt.

Iată deci că trebuie să acordăm importanţă şi să fim atenţi la ceea ce celălalt stimulează sau inhibă în noi, pe parcursul numeroaselor întîlniri sau relaţii semnificative din viaţa noastră.

Cînd o dominantă este accentuată exagerat, ea se poate transforma în comportamente limită, adică patologice, care riscă să se permanentizeze sub forma unor tendinţe cronice sau a unor trăsături de caracter.

Este de datoria fiecăruia să-şi dezvolte o anumită responsabilitate de a-şi conştientiza componenta dominantă... electivă sau preferată şi, dincolo de această luciditate faţă de sine, să rămînă în egală măsură vigilent si atent pentru a nu se lăsa antrenat de reacţiile interlocutorului cu care are de-a face cînd iniţiază sau ne angajează într-o relaţie cu acesta.

Prezentarea succintă a principalelor componente negative ale personalităţii noastre

Lista componentelor prezentate aici nu este exhaustivă şi împrumută o parte din termeni categoriilor deja existente. In acest domeniu distingem două mari tipuri de clasificări.

Unele sînt mai ales descriptive, organizate pornind de la un inventar al constelaţiei de caracteristici de lungă durată şi a celor mai evidente trăsături de personalitate la o persoană dată.

Celelalte clasificări sînt numite structurale şi pornesc de la analiza dinamică a structurii profunde a personalităţii. Ele se bazează mai ales pe luarea în considerare a trei criterii principale, si anume: natura angoaselor şi temerilor obişnuite ale persoanei respective, mijloacele sau mecanismele pe care aceasta le foloseşte cel mai adesea pentru a se apăra sau a se proteja (natura, varietatea, maleabilitatea sau rigiditatea lor) si, în sfîrsit, felul în care relaţionează cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător. Aici vom reţine si vom evidenţia cu precădere modalităţile de relaţionare.

Componenta sadică sau masochistă

      Mobilul principal al acestei componente se naşte din căutarea plăcerii prin a induce sau a-si induce sieşi suferinţă, din căutarea satisfacţiei resimţite în a se descalifica, a se nega sau a sabota posibilele reuşite. Suferinţa este uneori considerată o sursă de plăcere într-o ultimă încercare disperată de a păstra controlul sau de a domina într-o situaţie în care raporturile de forţe nu ne sunt favorabile.

Masochistul se menţine în limitele unor comportamente ale eşecului. Se plînge că nu are parte decît de nefericiri, şi în acelaşi timp găseşte permanent scuze şi motive serioase pentru a si le justifica. Nu ştie absolut deloc să profite de momentele de plăcere sau de reuşite. Acceptă să facă pentru ceilalţi lucruri care cer un sacrificiu de sine exagerat. Refuză ofertele de ajutor sau sfaturile. Descalificîndu-se, el îl descalifică implicit si pe cel care ar vrea să-l ajute, arătîndu-i cît de puţin valorează dacă se arată disponibil sau interesat de unul care merită atît de puţin osteneala.

Nu ştie să primească un cadou sau un compliment. Acest comportament este frecvent si în alte componente, dar acest tip, cînd spune: „Nu trebuia", chiar asta gîndeşte, fără falsă modestie, se simte vexat si suferă. Drept dovadă: dacă îi oferiţi un cadou cu adevărat frumos şi scump, veţi vedea mai tîrziu cum, din întîmplare, acesta îl va rătăci sau îl va sparge (A se vedea Alberto Eiguer, Petit Traite des perversions mornles (Mic tratat de perversiuni morale), Bayard editions, 1997.).

Dominanta se va forma în jurul unei structuri sado-masochiste, fie cu o erotizare a suferinţei primite, fie cu plăcerea resimţită prin cauzarea suferinţei.

Evoluţia patologică a acestei dominante va conduce către perversiuni cu umiliri, tendinţe de a îngrădi autonomia celor apropiaţi, comportamente distructive şi autodistructive.

Componenta isteroidă

       Baza va fi constituită din învestirea majoră a corpului cu funcţia de reprezentare, prin gesturi şi expresii corporale excesive, exagerate, dramatizate, teatrale, necoordonate sau disproporţionate în raport cu elementul declanşator sau cu situaţia trăită; prin maniera generală de a se comporta în funcţie de o excitabilitate, de o reactivitate emoţională în mare parte falsă si declanşată de cereri sau stimuli chiar minori.

  Toleranţa la frustrări si la mulţumiri întîrziate este scăzută.

  Dominanta va fi o ancorare în relaţia de tip isteric. Urmarea patologică o vor constitui crizele de isterie excesive, necontrolate.

Componenta paranoidă sau paranoică

        Are la bază o stare recurentă de neîncredere, un sentiment de persecuţie, de respingere, de excludere, de lipsă de iubire sau de negare, totul pe fondul unei lupte profunde şi constante împotriva oricărei forme de dependenţă relaţională.

Aceste trăiri se transformă în poziţii marcate de exacerbarea sentimentului de ameninţare. Forma paranoidă este caracterizată de lipsa de încredere, cu atitudini de persecuţie faţă de celălalt, acuzaţii, îndoieli, comportamente avocăţeşti, o atitudine de permanentă îndoială faţă de restul lumii.

Pe latura paranoică, domină lupta cu riscul unui atac sau al unei intruziuni provenind din exterior, cu o atitudine marcată de o mare prudenţă, cu tendinţa de a atribui celuilalt intenţii răuvoitoare sau viclene, un ton doct si nevoia de dovezi clare sau certitudini. Neîncrederea este legată mai degrabă de persoane decît de situaţii.

Dominanta paranoidă se dezvoltă sub forme variate, de la control la persecuţie şi ameninţare, şi chiar pînă la puneri în fapt. Anumite forme de gelozie acută şi de posesivitate pot alterna cu faze de retragere în defensivă, agresivă faţă de sine însuşi.

Forma patologică a acestui comportament este paranoia, care îi dă celui bolnav sau atins de ea sentimentul acut, copleşitor şi permanent că celălalt este un potenţial duşman, o fiinţă periculoasă si nocivă, o ameninţare. Aceasta se poate transforma în halucinaţii si puneri în fapt care să vizeze eliminarea şi distrugerea celuilalt.

Componenta fobică

       Aceasta este caracterizată în principal prin frica persistentă faţă de o anumită situaţie sau de un anumit obiect, prin căutarea reconfortării, prin încercarea de evitare a situaţiilor sau obiectelor care declanşează angoasa sau care trezesc sentimentul de nesiguranţă. Dincolo de aceste situaţii sau obiecte bine delimitate, persoana nu pare angoasată şi îşi impune să nu fie. Dar apare riscul generalizării situaţiilor anxiogene. Componenta fobică poate cauza o reducere considerabilă şi de lungă durată a capacităţii de a acţiona şi poate evolua în fobie socială, In forma sa dominantă, poate declanşa inhibiţii, blocaje relaţionale şi diverse forme de paralizii care atrag după ele limitări majore si dăunătoare în viaţa cotidiană (de exemplu dificultatea de a se deplasa neînsoţit/ă, incapacitatea de a merge la cumpărături în anumite locuri, precum marile complexe sau, dimpotrivă, micile magazine, teama de a nu fi cuprins de panică la coafor, teama de a nu tremura ridicând paharul sau ceaşca de cafea...).

Componenta obsesivă

        Este formată din atitudini de control, de meticulozitate, cu tendinţa maniacă de a aranja, de a verifica, de a organiza birocratic sau meticulos viaţa, fără pic de fantezie. Dă naştere unor comportamente rigide, repetitive care consumă multă energie (de exemplu, pierderi de timp considerabile). Cel mai adesea este însoţită de o nelinişte latentă faţă de imprevizibil şi faţă de orice formă de „întîmplare", nelinişte care nu-i permite să se bucure de prezent şi să se abandoneze frumuseţii momentului, prin mecanisme de apărare bazate pe apelul la raţiune şi la intelect.

Dominanta obsesivă se materializează prin încercarea de clasa, de a alinia, de a controla, de a ritualiza totul pînă la extrem, pentru a exclude sentimentele, pentru a anticipa viitorul, uitînd să trăiască prezentul, dovedind reţineri majore, dificultăţi în a oferi şi a primi.

Forma patologică a acestei componente apare atunci cînd spiritul este invadat de îndoieli, de constrîngeri, de temeri iraţionale, care duc la izolare, retragere în sine şi provoacă uneori angoase paralizante. Cea mai mare parte a energiei este activată sau canalizată pentru a împiedica declanşarea angoaselor sau a conflictelor interne.

Componenta de instabilitate a dispoziţiilor sau comportamentelor

        Se recunoaşte prin variabilitatea ciclică a emoţiilor şi sentimentelor, puţind duce la apariţia unor comportamente iraţionale sau imprevizibile, disproporţionate faţă de situaţiile trăite.

Ceea ce caracterizează această componentă este alternanţa fazelor de excitabilitate (falsă bucurie sau veselie excesivă, agitaţie, logoree) cu fazele de descurajare, mîhnire, depresie, lipsă de încredere în sine sau de îndoială şi confuzie.

Dominanta, bazată pe o alternanţă a fazelor de exuberanţă şi de depresie, adesea pare aproape independentă de stimulii exteriori.

Forma patologică a acestei componente este starea maniaco-depresivă care poate merge pînă la delir, dînd naştere unor acte şi comportamente inadaptate care îi neliniştesc şi îi culpabilizează pe cei din jur. în final, poate duce la sinucidere sau la depresii grave.

Componenta narcisică

Eul invadează întregul spaţiu social, marcat de o incapacitate de a ieşi din sine şi de a ţine cont de celălalt, şi de un anumit fel de a se defini bazat pe un simţ exagerat al importanţei propriei persoane, pe o supraestimare a realizărilor sau posibilităţilor proprii, cu pretenţia de a fi recunoscut ca excepţional, care alternează cu faze de descurajare cauzate de sentimentul lipsei de valoare.

Şi aceasta pentru că felul obişnuit de a fi este dirijat în principal de un ideal de sine prea înalt, care nu admite greşeli sau tatonări. Şi sentimentul care decurge este mai mult de ruşine decît de vinovăţie, iar reacţiile sunt mai mult de furie împotriva propriei persoane decît de manie împotriva celorlalţi.

Celălalt este folosit pe post de măsură a propriei valori sau pentru atingerea scopurilor, este tratat ca o fiinţă a cărei funcţie este în principal cea de a-i întări, faţă de sine însuşi, respectul de sine.

Dacă în forma sa normală acceptabilă şi chiar dezirabilă, componenta narcisică corespunde unui fel de iubire de sine deschisă si binevoitoare, manifestarea accentuată şi patologică este acea parte a iubirii de sine în care subiectul se iubeşte ca obiect si mai presus de oricine altcineva.

Se dezvoltă pornind de la fantezia individului de a fi centrul universului şi stăpînul lumii, şi atunci cînd se desfăşoară în toată grandoarea sa, se bazează de fapt pe o contradicţie. Orice tendinţă narcisică exacerbată se consideră şi se proclamă suficientă sieşi, cînd de fapt are nevoie de prezenţa unei alte fiinţe care să o recunoască şi să o aprobe. Narcisicul poate dezlănţui un adevărat terorism relaţional, pentru că reduce totul la el însuşi. Se comportă ca si cum lumea întreagă ar trebui să-l recunoască, In mod inevitabil, vom întîlni în funcţii înalte persoane cu această trăsătură, pentru că, bineînţeles, acestea îi atrag.(A se vedea pe această temă, La Folie cachee des homines de pouvoir (Nebunia ascunsă a oamenilor de la putere), Maurice Berger, Ed. Albin Michel, 1993.)

Componenta perversă

       Această componentă este greu de definit în cîteva cuvinte, pentru că termenul este prea des folosit la întîmplare si cu sensuri restrictive. Este cu atît mai important să spunem cîteva cuvinte despre această componentă, cu cît ea se află, poate, printre cele invocate cel mai des în această carte si totodată este cel mai greu de admis în ceea ce ne priveşte şi de identificat la ceilalţi.

Componenta perversă se alimentează, în formele ei cel mai bine conturate, din plăcerea de a face rău si de a produce suferinţă. Dar caracteristica ei principală este modul deosebit de a intra în relaţie cu celălalt, reducîndu-l la statutul de obiect. Relaţia perversă se defineşte ca fiind o formă de relaţie abuzivă de dominare, care este forma extremă a unei relaţii de inegalitate. Ea se recunoaşte în „influenţa pe care unul dintre parteneri o exercită asupra celuilalt, în detrimentul celui din urmă".(După definiţia pe care o dau Reznaldo Perrone şi Martine Nannini în Violence et Abus sexuels dans la familie, line approche systemique ct cominunica-tionnelle (Violenţă şi abuz sexual în familie, O tratare sistematică si comunicativa), Ed. E.S.F., 1995). Aceasta diferă de controlul obsesiv care are la bază o diferenţiere netă între sine şi ceilalţi. Relaţia de dominare perversă atrage partenerul sau interlocutorul prin atitudini seducătoare foarte abile, care îi conferă acestuia din urmă un rol de dublură sau de oglindă. De exemplu, folosirea unui „se" sau „noi" în acest caz nu are aceeaşi valoare cu un „noi" de contopire. Este un „noi" care îl include pe celălalt fără a i se cere părerea, ca si cum e de la sine înţeles că e complice şi că nu poate trăi, simţi, percepe sau gîndi nimic diferit de cel care vorbeşte.

Mijloacele relaţionale ale unui asemenea tip nu par să difere prea mult de cele folosite de organizaţiile de psihopaţi care recurg la acte zgomotoase. Au la bază un dublu joc relaţional care începe cu o aparentă supunere şi cooperare, chiar dacă în realitate aceasta nu este autentică, însoţită de o permanentă transgresare, sub o formă sau alta, a regulilor sau legilor. Aceste caracteristici sunt cu atît mai periculoase şi ambigue, cu cît sunt disimulate cu îndemînare. Printre atitudinile relaţionale perverse se numără şi toate formele de a încerca să spui o minciună pentru a afla adevărul, de a da drept real ceva fals, toate acele jocuri de-a uite-l/nu e, manipularea secretului cu scopul de a capta atenţia celuilalt, de a-i obţine consimţămîntul, de a-l fascina şi de a-i aţîta curiozitatea. De exemplu, toate formele de intruziune sau încălcare a intimităţii celuilalt fac parte din acest registru.

Componenta perversă recurge adesea la mesajele nonverbale (a se observa importanţa deosebită a privirii pătrunzătoare, numită tocmai de aceea şi „hipnotică", şi a atingerilor ambigue cu semnificaţie nesigură.) cu numeroase contradicţii între ce se spune şi ce se transmite în realitate sau ce se exprimă prin limbaje alternative.

Componenta parazitară

          Se exprimă prin nevoia de a depinde de cineva si de a cere mereu mai mult de la acesta. Parazitul se ataşează de cineva care i se pare suficient de generos şi solid pentru a răspunde nevoilor proprii. Cu gura deschisă şi mîinile întinse, primele cuvinte pe care le pronunţă în momentul unei întîlniri exprimă o cerere: „Te-ai gîndit la mine, trebuia să-mi aduci...", „Nu-i aşa că nu ai uitat să-mi aduci ce mi-ai promis?"

Modalităţile de manipulare sînt variate şi de o ingeniozitate adesea remarcabilă şi inepuizabilă, în cea mai mare parte a cazurilor, Parazitul face în aşa fel încît celălalt să creadă că... el este cel care are nevoie de celălalt.

În forma sa extremă, parazitul se lipeşte la propriu de un alter ego pe care-l devorează mai repede sau mai încet.

Angajament si evoluţie

         Din perspectiva unui angajament într-o relaţie de lungă durată, este bine să fim atenţi la efectele de amplificare şi de destabilizare ale întîlnirii sau ale confruntării cu una sau alta dintre aceste dominante. Vom observa că anumite dominante ale unei persoane au efecte de inhibare asupra celuilalt, sau invers, pentru că anumite dominante pot avea efecte de amplificare sau de stimulare care se vor dovedi la fel de dăunătoare.

De exemplu, o dominantă paranoidă în combinaţie cu o dominantă sado-masochistă poate da naştere unei relaţii extrem de dureroase pentru ambii parteneri, o relaţie care devine rapid infernală sau imposibilă. O dominantă isteroidă în combinaţie cu o dominantă obsesivă poate da naştere unei pasiuni nebune şi imposibile... care durează totuşi mult, spre nefericirea fiecăruia dintre parteneri.

Este de datoria fiecăruia dintre noi să fie nu doar cît mai conştient posibil de propriile componente şi mai ales de dominanta principală, ci să fie şi vigilent, atent la componentele şi la dominanta relaţională a celuilalt, mai ales cînd avem de gînd să construim o relaţie de lungă durată afectivă sau de colaborare...

Aspectele pe care le-am descris sunt de ordin structural. Ele constituie o parte din armatura sau osatura personalităţii, prin opoziţie cu simptomele, pentru care formele cele mai vizibile sînt manifestările curente. Ar fi inutil si iluzoriu să credem că le putem face să dispară. Cel mult putem să le facem să funcţioneze la minim sau să le îmblînzim, în cadrul unui tratament terapeutic aprofundat care ne-ar permite să acţionăm asupra principalelor mecanisme de apărare.

Libertatea de a trăi în cotidian depinde de posibilitatea de a fi mai conştienţi şi mai vigilenţi în legătură cu ceea ce activează aceste componente şi este determinată de respectul pe care ni-l acordăm nouă înşine, pentru a nu da naştere sau a nu ne implica în situaţii relaţionale care se vor dovedi catastrofale pentru noi.

Aceste cîteva reflecţii ne pot face să înţelegem mai bine că anumite relaţii sunt sortite eşecului din start. Riscurile pe care le prezintă dorinţa de a face să coabiteze personalităţi ireconciliabile, ale căror dominante se vor reactiva negativ într-o măsură prea mare sau prea explozivă, sînt considerabile.

Dificultatea vine din faptul că în anumite relaţii sîntem în cea mai mare parte a timpului orbi, imobilizaţi sau anesteziaţi de mizele afective, emoţionale sau funcţionale care par prioritare, ceea ce nu ne mai permite să adoptăm o poziţie clară si lucidă... preventivă si salvatoare.

sursa: 

FORMAREA PERCEPTIILOR

Cine ce vede!?

Cinci niveluri stabile de procesare ale creierului. Aceasta este tocmai ce ati facut pentru a „vedea” fiecare din aceste litere. Nu este vorba doar de faptul ca ochii au trimis catre „voi” niste imagini continând fiecare litera. Creierul vostru a procesat informatiile vizuale trimise catre el de ochi pentru a construi aceste litere. Realizeaza acest lucru spargând, reducând impulsurile care ajung la el la forme de baza, la culori si tipare de baza. Apoi, începe actiunea de potrivire a tiparelor cu amintirile despre lucruri similare stocate deja, asociind acestea cu emotiile si însemnatatea evenimentelor, legându-le pe toate la un loc într-o singura fotografie ce integreaza totul si pe care o trimite lobului frontal de 40 de ori pe secunda. Asa este. Noi nici macar nu vedem în mod continuu, ci este un fel de film alcatuit din fotograme ce se deruleaza fulgerator, dar si cu intermitente.

Aceasta înseamna ca tot ceea ce vedeti este pictat de creierul vostru. El picteaza fiecare frunza a fiecarui copac pe care îl vedeti. Picteaza conectându-se cu amintirile sau retelele neuronale ce contin informatii despre frunza, culoare, marime, forma, punând toate acestea cumva la un loc. Pare foarte scandalos si contrar felului în care ne învârtim prin lume. Cum au ajuns neurofiziologii la aceasta schema?

Dovada ca, de fapt, nu ochii percep, ci creierul, este demonstrata si la un nivel mai putin dramatic: locul unde nervul optic trece prin globul ocular înspre creier, nu are receptori vizuali. Prin urmare, ne-am astepta ca, daca închidem un ochi, sa vedem un punct negru în centru. Dar nu se întâmpla asa. Si aceasta pentru ca nu ochiul picteaza tabloul, ci creierul.

Mai multe informatii...

Oamenii de stiinta au descoperit ca daca masoara din punct de vedere electric ceea ce iese din creierul unei persoane (folosind RMN sau scannere PET, de exemplu) atunci când priveste un obiect si apoi când doar îsi imagineaza acel obiect, în ambele cazuri sunt active aceleasi zone ale creierului. Închiderea ochilor si vizualizarea obiectului, produce aceleasi tipare ale creierului ca si privirea acelui obiect.

Creierul nu numai ca nu distinge între ceea ce vede în mediul înconjurator si ceea ce-si imagineaza, dar se pare ca nu stie nici diferenta dintre actiunea în sine facuta si actiunea vizualizata. Acest fapt a fost descoperit pentru prima data în anii ’30, de Edmund Jacobson, M.D. (creatorul Tehnicii de Relaxare Progresiva pentru reducerea stresului). Când dr. Jacobson a rugat subiectii sa vizualizeze actiuni fizice, a descoperit miscari foarte subtile musculare care corespundeau cu miscarile muschilor care ar fi fost implicati în activitatea respectiva. Aceasta informatie a fost foarte bine folosita de multi sportivi, în lumea întreaga.

Adevarul despre perceptie

Perceptia este un proces complex, cu multe fatete, care începe atunci când neuronii receptori capteaza o informatie din mediul înconjurator si o trimit, sub forma impulsurilor electrice, creierului. Ca toate fiintele vii, receptorii nostri sunt limitati. Nu putem vedea lumina infrarosie, nu putem simti câmpurile electromagnetice asa cum fac pasarile (folosind aceste informatii pentru a naviga). Cu toate acestea, cantitatea de informatii care vine prin cele cinci simturi este uluitoare – undeva în jurul a 400 de miliarde de biti pe secunda.

Evident, nu privim si nu procesam constient nimic din toata aceasta cantitate. Cercetatorii spun ca numai aproximativ 2000 de biti trec prin constiinta noastra. Asa ca, în timp ce creierul trece la treaba „încercând sa creeze pentru noi o poveste despre lume”, dupa cum spune dr. Andrew Newberg, „trebuie sa si scape de o multime de informatii”.

De exemplu, în timp ce cititi aceste cuvinte, chiar daca simturile voastre receptioneaza temperatura din camera, senzatia corpului vostru aflat pe scaun, textura hainelor la nivelul pielii voastre, zgomotul frigiderului si mirosul samponului pe care l-ati folosit, sunteti mai degraba inconstienti de toate acestea în timp ce va concentrati asupra cuvintelor cartii. Dr. Newberg continua:

„Creierul trebuie sa vada si sa sorteze o cantitate enorma de informatii care este inimaginabila pentru noi. Realizeaza aceasta inhibând alte lucruri, prin oprirea anumitor raspunsuri si a anumitor informatii neuronale de a ajunge în constiinta noastra. Si, facând astfel, noi ignoram chiar scaunul pe care stam. Aceasta este scoaterea din monitor a cunoscutului. Apoi se elimina necunoscutul...

Daca vedem ceva ce creierul nu poate identifica, ne agatam de ceva similar. (Nu este o veverita... dar e ceva similar cu ea) Daca nu gasim nimic apropiat sau daca e ceva ce stim ca nu este real, dam la o parte spunând probabil ca mi-am imaginat doar.”

Asa ca, de fapt, noi nu percepem realitatea, noi vedem imaginea realitatii pe care creierul nostru a construit-o pe baza imputurilor senzoriale si a nenumaratelor asocieri extrase din vasta retea neuronala a creierului. „Depinde de experientele pe care le-ati avut si felul în care procesati informatia, ceea ce creeaza, cu adevarat, lumea voastra vizuala... Pâna la urma, creierul este ceea ce percepe realitatea si ceea ce creeaza reprezentarea noastra despre lume”, afirma dr. Newberg.

Emotii si Perceptii

Cercetarile doctoritei Pert la Institutele Nationale de Sanatate (National Institutes of Health) sugereaza ca nu numai ceea ce credem este real, dar si felul în care simtim despre ceea ce simturile noastre percep, ceea ce determina daca si felul în care vom percepe. Ea spune: „Emotiile noastre decid ce merita atentia noastra... Decizia despre ce devine gând ivit din constiinta si ce ramâne un gând nedigerat, un tipar ramas îngropat adânc în corp, este mediata de receptori.”

Dupa cum spune Joe Dispenza: „Emotiile sunt menite sa stimuleze chimic ceva în memoria pe termen lung. De aceea le avem.” Emotiile noastre sunt legate/conectate la un nivel inferior al procesarii vizuale, undeva în apropierea primului pas. Acest lucru are un sens din punct de vedere al evolutionismului. Daca mergând pe poteca apare în fata ta un tigru, vei procesa aceasta imagine si vei începe sa fugi înainte de a întelege de ce.

400 de miliarde de biti pe secunda! Chiar si daca eliminam lucrurile care sunt nereale (martienii) si pe cele care sunt „irelevante”(mirosul samponului), tot ramân o multime de biti. Emotiile dau acestora greutatea si importanta lor relativa. Ele sunt scurtatura catre perceptie. Ele ne ofera si capacitatea unica de a nu vedea ceea ce nu vrem sa vedem. 

extras din cartea "What the Bleep Do We Know?! – Ce naiba stim noi, de fapt?"

ECKHART TOLLE- Dincolo de mintea ganditoare

Condiţia umană : pierdut în gânduri...

Majoritatea oamenilor îşi petrec întreaga viaţă prizonieri ai propriilor gânduri. Nu trec dincolo de un sine personalizat, îngust, confecţionat de minte şi condiţionat de trecut.

***

În voi, ca şi în fiecare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei cu mult mai profundă decât gândul.

Este esenţa a cine sunteţi. Putem să o numim prezenţă, conştiinţă, conştiinţă necondiţionată. În învăţăturile vechi, este Cristos din interiorul vostru sau natura de Buddha.

***

Găsirea acestei dimensiuni vă eliberează pe voi şi lumea de toate suferinţele pe care vi le produceţi vouă înşivă şi celor din jur când micul-sine, creat de minte este tot ce ştiţi şi el vă conduce viaţa.

Iubire, bucurie, expansiune creatoare ca şi pacea interioară permanentă nu pot intra în viaţa voastră decât prin acea dimensiune necondiţionată a conştiinţei.

Dacă puteţi realiza, chiar dacă numai uneori, că tot ce vă trece prin minte sunt doar nişte gânduri, dacă puteţi privi ca un martor la reacţiile voastre tip, mental-emoţionale, atunci când au loc, atunci puteţi spune că acea dimensiune creşte în voi ca o conştiinţă în care se petrec toate gândurile şi emoţiile – spaţiul interior atemporal în care se desfăşoară conţinutul vieţii voastre.

Fluxul gândurilor are un impact enorm care poate uşor să vă tragă după el. Fiecare gând are pretenţia că este foarte important. Vrea să vă atragă atenţia cu totul.

Iată o nouă practică spirituală pentru voi : nu vă luaţi gândurile prea în serios.

***

Este foarte uşor ca oamenii să cadă în capcana închisorii conceptuale.

Mintea omenească, în dorinţa ei de a şti, înţelege şi controla, ia drept adevăruri părerile ei şi punctele ei de vedere.

Ea spune : aceasta este aşa cum este.

Trebuie să fii dincolo de gânduri ca să-ţi dai seama că oricum ai interpreta „viaţa ta” sau viaţa şi comportarea altcuiva, oricum ai judeca orice situaţie, nu este altceva decât un punct de vedere, una dintre multele perspective posibile. Nu este decât o grămadă de gânduri.

Realitatea este un tot unit, în care toate gândurile sunt interdependente, unde nimic nu există singur şi de sine stătător. Gândirea fragmentează realitatea – o taie în bucăţi conceptuale.

***

Mintea gânditoare este o uneltă folositoare şi puternică, dar este şi foarte limitatoare când îţi preia viaţa complet, când nu-ţi dai seama că ea este doar o mică parte, faţetă, a conştiinţei care de fapt eşti.

***

Înţelepciunea nu este un produs al gândului. Cunoaşterea profundă care este înţelepciunea apare prin simplul act de a acorda atenţia voastră completă cuiva sau asupra ceva.

Atenţia este inteligenţa primară, conştiinţa însăşi. Dizolvă barierele create de gândirea conceptuală şi odată cu aceasta vine şi recunoaşterea că nimic nu există în sine şi pentru sine.

Cel care percepe şi obiectul de perceput devin un câmp unitar de conştiinţă. Atenţia este vindecătorul separării.

***

Ori de câte ori sunteţi cufundaţi în gândirea compulsivă, evitaţi realitatea. Nu doriţi să fiţi unde sunteţi.

Aici. Acum.

Dogmele – religioase, politice, ştiinţifice – apar din credinţa eronată că gândul poate encapsula realitatea sau adevărul. Dogmele sunt închisori conceptuale colective. Şi lucru ciudat este că oamenii îşi iubesc celulele închisorii pentru că le dau senzaţia de siguranţă şi un sentiment fals că „eu ştiu”.

***

Nimic nu a produs atât de multă suferinţă umanităţii ca dogmele ei. Este adevărat că orice dogmă se prăbuşeşte mai devreme sau mai târziu, pentru că realitatea va dezvălui falsitatea ei; totuşi, dacă nu este percepută exact, corect, iluzia care stă la baza dogmei, ea va fi înlocuită cu alte dogme.

***

Care este iluzia? Identificarea cu gândirea.

***

Deştepterea spirituală este trezirea din visul gândirii.

***

Domeniul conştiinţei este cu mult mai vast decât poate gândul percepe. Când nu mai credeţi tot ce gândiţi, păşiţi dincolo de gândire şi vedeţi clar că cel care gândeşte nu sunteţi voi cei adevăraţi.

***

Mintea trăieşte o permanentă stare de „nu e deajuns” şi întotdeauna este flămândă de mai mult.

Când vă identificaţi cu mintea, vă plictidsiţi şi deveniţi neliniştiţi foarte repede. Plictiseala înseamnă că mintea este flămândă de mai mulţi stimuli, mai multă hrană pentru gânduri, şi foamea nu-i este satisfăcută.

Când vă plictisiţi, puteţi să vă sa-tisfaceţi foamea minţii răsfoind o revistă, chemând pe cineva la telefon, deschizând televizorul, navigând pe internet, mergând la cumpărături sau – şi aceasta este ceva obişnuit,transferând senzaţia de lipsă a minţii şi nevoia ei de tot mai mult corpului şi mulţumind-o ingerând mai multă mâncare.

***

Sau puteţi rămâne plictisiţi şi neliniştiţi şi să simţiţi cum e să fi plictisit şi neliniştit. Pe măsură ce aduceţi în conştiinţă senzaţia, deodată apare unspaţiu şi o linişte în jurul ei, fără să o modifice.

Mai puţin la început, dar pe măsură ce simţământul interior de spaţiu creşte, sentimentul de plictiseală va începe să descrească în intensitate şi semnificaţie.

Aşa că plictiseala vă poate învăţa şi ea ceva din cine sunteţi şi cine nu sunteţi.

***

Veţi descoperi că nu sunteţi „o persoană plictisită” ceea ce sunteţi de fapt. Plictiseala este pur şi simplu o mişcare de energie condiţionată din interiorul vostru. Şi nici o persoană furioasă, tristă, sau fricoasă nu sunteţi.

Plictiseala, furia, tristeţea sau frica nu sunt „ale voastre”, nu sunt ceva personal. Ele sunt condiţii ale minţii omeneşti. Ele vin şi pleacă.

***

Nimic din ceea ce vine şi pleacă nu este al vostru.

***

„ Sunt plictisit.” Cine ştie acest lucru? „ Sunt furios, trist, mi-e frică.”

Cine ştie aceasta?

Voi sunteţi cunoscătorul, şi nu condiţia care este experimentată.

Orice fel de lipsă simţită înseamnă că vă identificaţi cu mintea gânditoare. Înseamnă că nu vedeţi cealaltă fiinţă umană ci numai conceptul vostru despre acea fiinţă umană.

Reducerea unei fiinţe vii la un concept este deja o formă de violenţă.

***

Gândirea care nu-şi are rădăcinile în conştiinţă se auto alimentează şi funcţionează prost.

Deşteptăciunea lipsită de înţelepciune este extrem de periculoasă şi distructivă. Şi aceasta este starea curentă a umanităţii.

Amplificarea gândirii sub forma ştiinţei şi tehnologiei, deşi în sine nu este nici bună nici rea, a devenit şi ea distructivă pentru că deseori gândirea din care provine nu-şi are rădăcinile în conştiinţă.

***

Următorul pas în evoluţia omului este transcenderea gândurii. Aceasta este acum sarcina noastră urgentă. Nu înseamnă să nu mai gândim de loc, ci să nu fim complet identificaţi cu gândirea, posedaţi de gânduri.

***

Simţiţi energia corpului vostru interior. Şi imediat zgomotul mental se diminuează sau încetează. Simţiţi acesta în mâinile voastre, picioare, abdomen, piept. Simţiţi viaţa însăşi care sunteţi, viaţa care animează corpul.

***

Corpul astfel devine o uşă, aşa zisă, către o senzaţie mai adâncă de viaţă sub emoţiile fluctuante şi sub gândire.

***

Există o viaţă în voi pe care puteţi să o simţiţi cu întreaga voastră Fiinţă, nu numai cu capul. Fiecare celulă este vie în acel moment de prezenţă în care nu aveţi nevoie să gândiţi. Şi de fapt, în acea stare, dacă chiar este nevoie de gândire pentru scopuri practice, ea este acolo.

Mintea poate funcţiona, şi funcţionează minunat atunci când inteligenţa superioară care sunteţi o foloseşte şi se exprimă pe sine cu ajutorul ei.

***

Se poate să fi trecut cu vederea acele scurte perioade în care sunteţi „conştient fără să “gândiţi” şi care apar deja în mod natural şi spontan în viaţa voastră. Poate sunteţi ocupat de vreo activitate manuală, sau păşiţi prin cameră, sau aşteptaţi în aeroport, şi sunteţi atât de complet de prezent încât mentalul obişnuit cu gânduri se supune şi este înlocuit de acea prezenţă conştientă.

Sau poate vă surprinde privind cerul sau ascultând pe cineva fără să faceţi nici un comentariu interior. Percepţiile voastre devin limpezi precum cristalul, neântunecate de gânduri.

***

Toate acestea nu sunt semnificative pentru minte, pentru că are lucruri „mai importante” la care să se gândească. Şi pentru că nu se poate memora, iată de ce poate că s-a trecut cu vederea chiar dacă s-a întâmplat deja.

Adevărul este că acesta este cel mai important lucru care vi se poate întâmpla. Este începutul trecerii dele gândire la prezenţă conştientă.

***

Simţiţi-vă nestingheriţi de faptul că „nu ştiţi”. Astfel vă trece dincolo de minte pentru că mintea întotdeauna încearcă să extragă concluzii şi să interpreteze. Îi este frică să nu ştie.

Deci, când veţi fi nestingherit de faptul că nu ştiţi, aţi trecut deja dincolo de minte.

O cunoaştere mai profundă care nu este conceptuală apare atunci din această stare.

Creaţia artistică, sporturile, dansul, predatul la şcoală, activitatea de a sfătui –măiestria în orice domeniu implică faptul că mintea gânditoare nu mai este implicată de loc sau este pe locul doi. O forţă şi inteligenţă mai mare decât voi şi totuşi una în care vă manifestaţi ca esenţă preia conducerea.

Nu mai are loc un proces de luare de decizii; acţiunea corectă se petrece spontan, şi nu „voi” o faceţi. Să ştii să-ţi stăpâneşti viaţa este opusul controlului.

Vă aliniaţi cu conştiinţa cea mare.

Ea acţionează, vorbeşte, face toată munca.

***

Un moment în care vă paşte un pericol poate produce o încetare temporară a fluxului gândirii şi astfel puteti avea gustul a ceea ce înseamnă să fii prezent, alert, conştient.

***

Adevărul este cu mult mai cuprinzător decât poate mintea să înţeleagă vreodată. Nici un gând nu poate cuprinde Adevărul ca într-o capsulă. Cel mult poate să-l indice. De exemplu, poate spune : „ toate lucrurile sunt unul singur, intrinsec.” Acesta este doar o indicare, nu o explicaţie. Înţelegerea acestor cuvinte înseamnă că se simte adânc în voi adevărul către care ele arată (cu degetul).