De ce esueaza relatiile?

Când relaţiile umane de dragoste eşuează (relaţiile niciodată nu eşuează cu adevărat, decât în sensul strict omenesc, adică ele nu produc ceea ce vreţi voi să producă), ele eşuează pentru că s-a intrat in aceste relaţii din motivaţii greşite.

“Greşit” este desigur un termen relativ, însemnând ceva ce este măsurat ca opus la ceea ce este “Corect” – orice ar fi acesta!

Relaţiile eşuează – se schimbă cel mai adesea – când se intră în ele din motive care nu sunt în totalitate benefice pentru supravieţuirea lor, sau care nu le favorizează.

Majoritatea oamenilor intră într-o relaţie, gândindu-se mai degrabă la ceea ce pot să obţină din ea, decât la ceea ce aduc ei în ea.

Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea “să se arate”, nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.

Există un singur scop pentru o relaţie – de fapt pentru toată viaţa:

• să fii şi să decizi cine eşti cu adevărat.

E foarte romantic să spui că tu erai “un nimic” până când nu a apărut o anumită persoană, dar aceasta nu este adevărat.  Ba, chiar mai rău, aruncă asupra acestei persoane o povară incredibilă de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevărat.  Nevrând “să te dezamăgească”, ei încearcă din răsputeri să fie şi să facă nişte lucruri până când nu mai pot.

Nu mai pot să se încadreze în imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot să rămână în rolurile pe care tu le-ai dat să le joace şi, astfel, creşte resentimentul şi urmează mânia. În cele din urmă, pentru a se salva pe ei înşişi (cât şi relaţia), aceste persoane încep să-şi ceară înapoi adevărata lor faţă, acţionând tot mai mult în concordanţă cu cine sunt ei cu adevărat.

Din acest moment, tu spui că ei “s-au schimbat”.

E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit.

Scopul unei relaţii

• nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească,
• ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.

In asta constă paradoxul relaţiilor umane:

Nu ai nevoie de o anumită persoană pentru ca tu să trăieşti pe deplin experienţa lui cine eşti şi… fără o altă persoană, tu nu eşti nimic.

Acestea sunt misterul, cât şi minunea – atât frustarea, cât şi bucuria experienţei umane.

E nevoie de o înţelegere profundă şi de o voinţă totală de a trăi în interiorul acestui paradox într-un mod care să aibă sens.  Observ că foarte puţini oameni o fac.

De-a lungul anilor în care se formează o relaţie, voi intraţi în ea plini de nerăbdare, de energie sexuală, cu o inimă larg deschisă şi cu un suflet plin de bucurie şi de zel.  Undeva între vârsta de 40 până la 60 de ani (iar pentru unii e mai degrabă la începutul acestei perioade), aţi abandonat toate visurile voastre măreţe, aţi pus deoparte speranţele cele mai înalte şi v-aţi mulţumit cu mai puţin sau cu aproape nimic.

Problema e atât de simplă, atât de elementară şi totuşi atât de tragic de prost înţeleasă:

• Cele mai mari vise ale voastre, cele mai înalte idealuri, cele mai dragi speranţe sunt legate de persoana iubită, mai degrabă decât de sinele vostru iubit.

• Testul relaţiei voastre este legat de cât de bine s-a încadrat celălalt în idealul vostru şi de cât de mult v-aţi ridicat voi la idealul lui sau al ei.

• Totuşi,
• Singurul test adevărat este cât de bine v-aţi ridicat voi la idealul vostru.

• Relaţiile eşuează când le vedeţi ca pe cea mai înaltă ocazie a vieţii de a crea şi a produce experienţa celei mai înalte conceptualizări a celuilalt.

• Lăsaţi-o pe cealaltă persoană din interiorul relaţiei să-şi facă griji legate de sine – ce face, ce este şi ce are sinele; ce vrea, cere şi dă sinele;
• Ce caută, creează şi trăieşte ca experienţă sinele – şi întreaga relaţie va servi în mod magnific atât scopului ei, cât şi participanţilor la ea!

• Lăsaţi fiecare persoană din interiorul relaţiei să-şi facă griji, nu în legătură cu celălalt, ci numai, numai, numai în legătură cu propriul sine.

• Aceasta pare a fi o învăţătură ciudată, deoarece vi s-a spus că, într-o relaţie de cea mai înaltă calitate, îţi faci griji numai pentru celălalt.

• O relaţie eşuează din cauza concentrării voastre asupra celuilalt – a obsesiei voastre pentru celălalt.

• Cum este celălalt? Ce face celălalt? Ce are celălalt? Ce spune celălalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gândeşte? Ce spera? Ce plănuieşte?

Nu contează ce gândeşte, speră, plănuieşte celălalt.

Singurul lucru care contează este ce eşti tu faţă de toate aceste lucruri.

Cea mai iubitoare persoană e cea care se centrează în jurul propriului sine.  Dacă nu poţi să-ţi iubeşti propriul sine, nu poţi să-l iubeşti pe celălalt.

Mulţi oameni fac greşeala de a căuta dragostea de sine prin dragostea pentru celălalt.  Pierderea sinelui într-o relaţie este cea care provoacă mare parte din amărăciune într-un cuplu.

Doi oameni se unesc într-un parteneriat sperând că întregul va fi mai mare decât suma părţilor şi descoperă că este mai mic.  Ei se simt mai puţin decât când erau singuri.

Mai puţin capabili, mai puţin îndemânatici, totul e mai puţin incitant, mai puţin atrăgător, mai puţin vesel, mai puţin mulţumitor.  Deoarece ei realmente sunt “mai puţin”, au Renunţat la mare parte din ceea ce sunt pentru A Fi – şi A Rămâne – în relaţie.

Nu s-a dorit niciodată ca relaţiile să fie înţelese în acest mod. Şi, totuşi, în felul acesta sunt ele trăite ca experienţă de către mai mulţi oameni decât ţi-ai putea închipui vreodată.

·        Dacă doreşti garanţii în viaţă, atunci nu doreşti viaţa.

·        Doreşti repetiţii pentru un scenariu care a fost deja scris.

Prin natura ei, viaţa nu poate să dea garanţii, pentru ca asta ar contracara întregul ei scop.

Într-o relaţie vor fi provocări şi momente destul de grele.  Nu încerca să le eviţi!  Consideră-le ocazii splendide pentru a îndeplini ceea ce te-a făcut să intri în relaţie – şi în viaţă.

Neale Donald Walsh

Rac-Profesia

Munca în familie

            În tinereţe Racul nu se grăbeşte să devină matur. Lumea lui este limitată de nevoile de bază ale vieţei: foamea, sătea, somnul. Ei aşteaptă, ca soarta să le arăte cu ce să ae ocupe. Mulţi urmează paşii părinţilor, ocupîndu-se cu afacerea familiară, dar protestul deschis poate duce ca să se ocupe cu ceva opus.

Orientarea

Când vine momentul alegerii unei profesii, tipul Rac este supus adesea sugestiilor anturajului, iar receptivitatea sa este atât de mare, încât uneori fiul îmbrăţişează meseria tatălui Astfel, o atitudine de revoltă deschisă îl poartă spre o profesie de la antipodul vocaţiei familiale.

În funcţie de cele două grupe mari de Raci, se disting două orientări principale:

A. Racii vegetativi înclină spre o muncă automatizată, ascultând de regula economiei de efort; automatismul lor funciar face din ei nişte maşinării bine reglate care execută şi repetă, fără întrerupere, cu aceeaşi intensitate, aceeaşi amplitudine, gesturile deprinse pentru o muncă precisă, neavând nevoie, o dată obiceiul format, decât de un minimum de supraveghere cerebrală.Este de tipul Lunii – foarte încet, letoric, molatic, apatic, mai bine se manifestă într-o activitate de rutină, care necesită efort intelectual cît mai puţin. Încet începe, dar rebel, conştiincios, ascultător. Fiind ocupat cu o activitate, ştie cum să o uşureze pentru el şi pentru alţii. Acest tip mai bine lucrează într-o atmosferă intimă, familială, unde el îi simpatizează pe cei din jur. El des permite să nu fie preţuit, să fie expluatat, să cîştige mai puţin, decît merită. Lui nu-i ajung nervi pentru a cere adaos la salariu.

B. Racii nervoşi iau calea opusă; sunt tentaţi de activităţi în care se pot mişca după bunul lor plac, îşi pot urmări fantezia, ritmul propriu alcătuit succesiv din lene şi accese de entuziasm; sunt făcuţi ca să evolueze haotic într-o carieră ce le oferă multiple exerciţii şi le propune interese mereu reînnoite. Bucurii morale care îl obsedează şi-şi iau zborul din faţa lui ca nişte păsări de vis. Incapabil să iubească femeia, fiindcă nu a trecut pragul de la mamă la soţie, îşi exprimă neputinţa de a iubi schimbând, veşnic nesatisfăcut, parteneră după parteneră. De aceea este, prin excelenţă, un vânător de/uşte, mereu în căutarea unui chip, a unei siluete, a unui parfum, a unei voci... la fel de neastâmpărat ca şi un licurici. Acest lunatic este un neliniştit: noaptea e ambulanţa lui, noaptea cu lumea ei fantomatică, cu umbrele, visele, deformările, coşmarurile, vrăjile ei. ÎI vedem, după ce s-a înnoptat, rătăcind ca un somnambul, pândind, spionând ca să se reîntâlnească pe sine într-o aventură fără viitor, urmărind ceva mereu abundent, o umbră fugară care îl trage după ea spre o viaţă de umbră... în zadar speră că va întâlni Mama ideală pe care o caută. Este un tip nervos (influenţa Saturnului), poate să abuzeze de familiaritate, dar nu poate să dee şi să primească ordine, trece de la un lucru la altu, oscilînd între expluatarea entuziasmului şi iritaţie la limită. 

Ambele tipuri potenţial sunt buni în lucru legat de copii, aniumale, hrană, vestimentaţie, apă, lichide în general. Din ei iesă buni specialişti in creştere a cailor, cîinilor, personal al grădiniţelor, menageriei, circului, psihologi de copii, acuseri, dădaci, conducătorii barurilor, restaurantelor, magazinelor, grădinari, pădurari.

Şi totuşi, într-o zi, se poate ataşa de o femeie mai în vârstă sau mai matură care să-l cristalizeze dându-i siguranţă, făcând ca inconsistenţa lui noctuma să accepte soliditatea, sentimentul de securitate pe care îl dă lumină răspândindu-se asupra lucrurilor, contactul concret cu fiinţele, viziunea rezonabilă asupra evenimentelor vieţii. În schimb, acest Rac (luna rizat şi satumi-zat) ştie să învăluie totul într-un parfum de poezie, de miraculos. Dar ne putem da seama că acest vrăjitor, acest dăruitor de iluzii inspiră uneori dragostea neagră, pasiunea fatală.

Caracteristicile esentiale ale Racului sunt imaginatia fecunda, emotivitatea, sensibilitatea, romantismul dar si inconstanta, timiditatea, posesivitatea, lenea si sufocarea celor din jur cu afectiunea. 

Racul are nevoie de securitate, de visare, de poezie. El stie sa povesteasca minunat, dar si sa-i asculte pe ceilalti, si este un interlocutor agreabil. Nu-i plac rivalitatile si competitiile, are o fire pasnica, care isi croieste drumul cu rabdare, evitand nesiguranta. Atunci cand are ce sa arate, poate ajunge la o cota ridicata de popularitate, pentru ca este creativ, muncitor si fecund. 

Fantezia il ajuta sa fie un scriitor talentat. Este dotat pentru orice meserie creativ artistica: actorie, muzica, pictura. Intuitia si abilitatile psihologice il atrag spre ocupatii legate de subconstientul uman: psihologie, ocultism. 

Este gasit si in meserii in legatura cu apa sau alte lichide, tot ce tine de hrana, alimentatie, case, constructii, afaceri imobiliare, obiecte casnice, mobilier, dar si in arheologie, istorie, educatie, comert ori relatii cu publicul.

Intemeierea venirii Antichristului (continuare part. 74 si 75)

Episodul 74 Episodul 75

Vampirism energetic - partea a II-a

VAMPIRII SOCIALI

Cum sa recunosti si sa te feresti de cele 7 tipuri de vampiri sociali?

Vampirii sociali sunt peste tot, uneori sunt deghizati chiar in prieteni. Ce fac vampirii de obicei? Lasa fara energie si fara imunitate victimele. De obicei acestia actioneaza pentru a-si transforma victimele tot in vampiri asemenea lor. Vampirii, asa cum ii stim din povesti, din mituri sau din filme seamana foarte mult cu vampirii sociali din zilele noastre, numai ca cei din zilele noastre sunt cu mult mai multi si actioneaza mult mai rafinat. Daca vampirii mitici sugeau sangele victimelor pana cand victimele ramaneau fara vlaga si se transformau apoi in vampiri, vampirii moderni, vampirii de astazi isi secatuiesc victimele de energie. Energia este un dar pretios oferit omului. Energia ne ajuta sa actionam, sa ne bucuram, sa muncim, sa ne manifestam tot ceea ce ne dorim, sa avem spor, sa inaintam, sa avem rezultate si reusite in viata, sa iubim, sa scriem, sa invatam, sa ne ajutam semenii, sa ne ajutam pe noi, sa zambim, etc. Energia ne da ocazia sa facem tot ce-i placut si bine pentru noi si semenii nostri.

Acest subiect nu este unul comod pentru ca poate deja intuiti ce sunt de fapt vampirii sociali si poate cineva apropiat voua sau chiar dumneavoastra ati putea fi uneori, insa nu-i niciodata tarziu sa va oferti ocazia de a deveni mai buni, mai altruisti, mai umani. Acest articol va fi foarte util in primul rand oamenilor care vor sa identifice vampirii sociali din jur si sa se fereasca de ei. Cu cat mai putini semeni le vor intra in viitor in joc, cu atat mai repede vor fi ei nevoiti sa isi schimbe atitudinea, intelegand ca nu doar ei sunt importanti in aceasta lume ci toti cei ce se afla aici.

Mai departe voi face o descriere a acestora si o clasificare pentru a fi mai eficienti in lupta cu ei, urmand ca apoi sa dau cateva indicatii despre cum ne putem feri de ei.