Momentul acum, care ne scapa: Yeti, Omul zapezilor si viata spirituala.

de Robert Rabbin, autorul cartii 

PUNE SUFLET IN CEEA CE FACI, 

publicata de editura FOR YOU 

     Din 1971, de la publicarea cartii lui Ram Dass " Fi aici si acum", pentru multi cautatori ai adevarului acum acesta a fost o destinatie spirituala exotica populara, precum Tibet. Spre deosebire de Tibet, nimeni nu a mai mers, de fapt, spre acum, nimeni nu s-a mai minunat vreodata de strazile lui, nu a facut cumparaturi in magazinele lui, nimeni nu a mai fotografiat instantanee ale peisajelor lui sau sa aduca inapoi suveniruri. 

     Momentul acum este precum omul zapezilor mitic, care are scopul de a se invarti dupa prada, pe platourile inalte, albe si singuratice ale Himalayei. Nimeni, niciodata, n-a atins vreunul sau a dormit alaturi de unul. Poate ca cineva a intalnit vreo urma sau doua de pasi, inexplicabile, cufundate adanc in zapada; poate ca altcineva sa aiba o poveste ca a vazut ceva sau altceva intunecat, plin de par si mare. Indiferent de mituri, povesti si pretentii: nu exista nici un om al zapezilor, nici un moment acum. Dar nu este totul pierdut. Exista si vesti bune, chiar daca sunt tulburatoare; acel fel de vesti pentru care maestrii Zen sunt iubiti si urati, pentru ca le aduc; acel fel de vesti pe care noi le vrem si nu le vrem, in acelasi timp. Un pic precum un koan al raiului: toata lumea vrea sa mearga, dar nici unul nu vrea sa moara. 

     Un intelept chinez anonim a remarcat odata: „99,9% din tot ceea ce faci sau gandesti este pentru binele tau. Si nu ai unul." Aceasta este o o idee la fel de buna ca oricare alta, pentru ca asa cum nu este nici un "sine", nu exista niciun "acum". Cel putin, nu este nici un moment acum, pe care sa-l percepi sau sa-l traiesti ca experienta, niciun momentacum, la care sa ne gandim ca la trecut, viitor, bere, zile de nastere sau placinta cu peste. 

     Inainte de a merge mai departe, ar fi intelept sa reflectam la ceea ce Rumi, marele poet al momentului acum, are de spus: " Oricum te gandesti ca este, e diferit de ce iti inchipui !" Doar pentru ca momentul acum nu exista, asta nu inseamna ca el nu este real? Haideti sa facem o pauza aici. Inspirati asta: momentul acum este real, dar el nu exista. Respirati, relaxati-va, respirati. Ok. Haideti sa continuam. 

     Cum poate momentul acum sa fie real, dar el sa nu existe? In acelasi fel cum cuarcul poate sa fie acolo, in timp ce el este inca aici. In acelasi fel este si atunci cand ni se dau doua posibilitati, iar noi ar trebui ca intotdeauna sa o alegem pe a treia. In acelasi fel in care Woody Allen spune : "Studentii care ating starea de Unu, pot sa mearga mai departe la cea de Doi. In acelasi fel in care experienta deja vu vine, de fapt, din viitor pentru a bantui prezentul, deghizat ca trecut. 

     Un participant la unul dintre workshop-urile mele mi-a spus odata ca a avut probleme " existand in acum ". I-am cerut sa-mi arate unde s-a dus, cand nu a fost in acum. La inceput, nu a inteles. Am spus : " Te rog, ridica-te in picioare si mergi spre locul unde te duci cand parasesti acum. " El a crezut ca incercam sa-l pacalesc. (Chiar nu incercam, nu ar fi frumos.) Dupa alta conversatie si lucru cu el, pentru a-i clarifica sensul si pentru a identifica adevarata problema, el a spus: „Pai, cred ca tocmai m-am pierdut in gandurile mele." 

     L-am intrebat ce fel de ganduri sunt cele in care s-a pierdut. El a spus : „Ganduri despre trecut sau despre viitor. "Apoi, el a facut greseala fatala: „Daca as putea sa-mi mentin gandurile concentrate in prezent, in momentul acum, stiu ca as fi mult mai linistit, mai fericit si mult mai eficace. " 

     Aceasta este unde omul zapezilor, momentul acum, cuarcul, timpul reversibil, placintele cu peste si comentariile maestrilor Zen turbulenti se ciocnesc de sistemele stelare cosmice care se impercheaza pentru a produce cele mai mari dureri de cap ale neplauzibilitatii. Aspirina nu va fi de ajutor. Cartile nu vor fi de ajutor. Maditatia nu va fi de ajutor. 

     Pe oglinda cu vizibilitate in spate, a multor masini, este scris acest mic text : Atentie : obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par a fi. Gandurile noastre sunt precum aceste oglinzi, fiecare distorsionand realitatea intr-un anume fel. Spre deosebire de oglinzile auto, textul de pe gandurile noastre ar trebui fi citit: Obiectele in ganduri sunt mai indepartate decat par a fi. Gandurile despre momentul acum sunt la fel de distorsionate precum gandurile despre trecut, viitor sau bicicleta rosie a bunicii. 

      Acesta este motivul pentru care Lin-Chi, un mare maestru Zen, a spus odata : " Daca il intalnesti pe Buddha, omoara-l. " Asta inseamna ca orice gand, idee, imagine sau concept despre Buddha nu este Buddha. 

      Toate gandurile si imaginile despre Buddha trebuie sa fie ucise, pentru a-l realiza (a-l aduce in realitate) pe adevaratul Buddha. Acelasi lucru se petrece si cu momentul acum. Noi nu putem sa gandim ca gandurile despre acum reprezinta acum. Acelasi lucru se petrece si cu sinele. Noi nu putem sa credem ca gandurile despre noi insine, propriul Sine, sau despre nonsinele nostru au ceva de-a face cu realitatea, care este departe, departe, departe si mult mai departe de orice este vazut in ganduri-oglinzi sau in mintile noastre. 

     De ce am spus " nimeni nu a fost vreodata in momentul acum "? Deoarece sinele este un obiect in gand, care apare mai aproape decat este el in realitate. Acelasi lucru se petrece si cu timpul. Sau cu totul. Noi traim intr-o realitate virtuala, compusa din limbaj si gand, din centimetri si ani-lumina, eu si altul, aici si acum, inainte si dupa, sus si jos, negru si alb – deci unde este adevarata realitate? Cand atingem suprafata luminoasa si stralucitoare a vietii reale? Unde sunt sucurile si mirosurile care ne ametesc? Unde este mancarea, nu meniul, cel iubit, nu fotografia? 

     Multi oameni vorbesc despre momentul acum, despre a fi prezent, despre puterea intuitiei si a spontaneitatii, dar ei nu vorbesc din momentul acum, in timp ce sunt in prezent, intuitivi si spontani. Ei vorbesc din trecut, din ceea ce ei au spus anterior, din ceea ce ei deja stiu. Ei vorbesc totul incurcat in sine sau in Ssine - concepte, concepte, concepte - care apar mai aproape decat sunt ei. Ei spun ca au fost in Tibet, ca i-au vazut pe Yeti, oamenii zapezii, ca ei cunosc momentul acum. Cum ar putea sa-l cunoasca? Cine ar putea sti? 

     Daca va urma sa vorbim despre momentul acum, despre realitate, atunci amandoi ar trebui sa actionam ca de Ziua Independentei, aruncand in aer focuri de artificii care bubuie si explodeaza, arunca scantei si gheizere de lumina nemaivazute inainte, namaiauzite pana atunci, surprinzatoare si incantator de originale. Acolo exista. Acela este locul unde este realitatea: gol golut. 

     Chiar dincolo de mintea care gandeste, exista un camp nesfarsit al dragostei si o frumusete linistitat. Oricine se poate stabili acolo si trai in eternitate. Acest camp nu poate fi vazut de minte, nu poate fi cunoscut de minte; poate fi simtit si descoperit numai de inima. Mintea care gandeste nu poate cunoaste acest gen de frumusete si minune; mintea care gandeste nu are sentiment, nu are suflet. Ea poate sa calculeze doar distanta, greutatea si pretul. Mintea care gandeste nu iubeste, nu plange, nu rade. Mintea care gandeste doar se cearta si se apara; ea isi justifica existenta lipsita de suflet, cu violenta. Acesta este motivul pentru care noi trebuie sa invatam sa traim in inima, sa ne asezam in taramurile frumusetii, unde putem sa simtim sufletul si Linistea existentei. Si acum, cand traim in aceste taramuri, putem plange, rade si iubi. Si acum traim in acest taram al eternitatii, unde mintea care gandeste este doar o floare singuratica, abia vizibila, in mijlocul ierbii inalte, sub cerurile albastre si a sutelor de sori, care se invart si se rasucesc incolo si incoace. 

sursa: Editura For You Newsletter

Intemeierea venirii Antichristului (continuare part. 69)

Sosirile 69

Fecioara - Caracteristici fizice

Educarea intestinului

Ce ştim despre morfologia Fecioarei? Destul de puţin, la drept vorbind. Acrul familial nu apare limpede pe feţele elitelor din această zodie când confruntăm între ele portretele. Adevărul e ca Fecioara este un semn uman şi nu are prin urmare relieful unui anume tip animal.

Dată fiind constituţia sa uscăţivă şi datorită temperamentului nervos - caz tipic al nativului veritabil şi puternic Fecioara -, el este subţire, suplu, fin, uneori slab. În plus, faţa sa are un desen fin, cu linii degajate şi unghiuri precis decupate; ceea ce iese în relief este cu atât mai evident cu cât contrastează cu ceea ce este scobit; astfel, adesea, ochii sunt protejaţi de orbite adânci.

Şi mai semnificativă este poate expresia, vie, inteligenţa, umană. Privirea e mobilă şi nuanţată, ca şi cutele pielii care prelungesc ochii. Impresia poate să fie tinerească, mai ales dacă tenul este destul de palid sau colorat; dar există şi nativi din Fecioară care au un ten mat, pământiu, sumbru, cu tâmplele degajate, părând mai în vârstă decât sunt. Unii au o mutriţă oarecare (Danielle Delorme), alţii au ceva sever, ursuz sau posomorât (Colbert), alţii, un aer viclean (abatele Dubois).

Mers şi mimică

La prima vedere, se recunoaşte tipul Fecioara clasic după ţinută sa îngrijită. Are mersul drept, regulat, aşezat şi calm. Uneori poate dovedi puţină stângăcie şi băţoşenie, dar numai ca afectare a unei oarecari nervozităţi, mai ales la nativul ambivalent.

Ceea ce, la fel, nu ne poate înşela este o anume sobrietate a gesturilor, care sunt precise şi sigure, bine articulate. Nativul se exprimă atât cu mâinile, cât şi cu ochii, şi nici vocea să nu înşală; inhibarea unei contrarietăţi, a unei surprize neplăcute, îi pune uşor "un nod" în gât şi îl lipseşte momentan de organul vorbirii (la nativul Fecioara saturnizat). Debitul vocii este regulat şi aşezat, dar nu rareori se pot întâlni defecte de pronunţie la nativii cu disonante. După limbaj i se poate măsura într-o oarecare măsură gradul de stăpânire. Dar el se poate judeca şi după mimică: întreaga artă a lui Jean-Louis Barrault purcede de la această zodie. Există nativi din Fecioară care sunt maniera fi, preţioşi sau ceremonioşi, dar majoritatea nu sunt scorţoşi, ci au o simplitate naturală.

Sănătate

Nu este desigur, ca Leul, zodia unei sănătăţi vizibile şi înfloritoare; adesea se spune chiar ca nativii din Fecioară nu arată bine. Constituţia lor fizică, precum şi robusteţea, vitalitatea, rezistenţa lor au limite lesne atinse. Dar ei învaţă repede să le cunoască, să se acomodeze cu ele, ba chiar să le şi utilizeze. Prin predestinarea semnului zodiacal, le este uşor să interpreteze cele mai mici tulburări şi să nu le lase să se agraveze. Sunt în stare să considere manifestările morbide ca nişte ispăşiri ale greşelilor comise împotriva comportamentelor naturale şi sănătoase şi prefera să le dejoace prin mici manevre dietetice, care, în general, le folosesc foarte mult.

Atitudinea această în faţa existenţei îi este, de altfel, absolut necesară nativului; un anume complex de inferioritate, inerent zodiei, ar tinde astfel să exalte tulburări nervoase generatoare de dezordini putând degenera în adevărate infirmităţi. Şi ei însuşi, informat prin analiza şi edificat datorită unui detaliu adesea fără valoare pentru altcineva, va fi în măsură să purceadă la o adevărată reeducare corectivă. Aşa s-a întâmplat cu doctorul Paul Carton, grav bolnav încă din adolescenţă, marcat de Ascendentul sau Fecioară. El a relatat în volumul sau Ucenicia sănătăţii un ciudat detaliu personal, de ordin intestinal, care i-a servit drept bază ca să se îngrijească şi să creeze medicină naturistă, alcătuită toată din nuanţe, din sensibilitate şi din observaţii minuţioase.

În sânul acestui complex fiziologic predomină reacţii ale sistemului nervos de natura oarecum angoasantă. Despre un asemenea subiect se poate spune că îşi face uşor "sânge rău". Susceptibilitatea sa nervoasă se exteriorizează în inhibiţii, atât imaginative şi psihice, cât şi fizice, datorită respectării restricţiilor inerente semnului. Ceea ce poate produce spasmodice constricţii digestive. - Intestinele mai ales - pe care medicamentele nu sunt capabile să le înlăture decât pe moment şi care răspund mai ales la manevrele (mercuriene) de reeducare prin "dirijarea temperamentului" (dr P. Carton). La fel, se pot constata adevărate inhibiţii sexuale cu scurte episoade de remisiune, fapt care permite, mai ales femeilor, să-şi găsească o linişte mulţumitoare într-o frigiditate relativă. Să notăm că aici inhibiţiile pot să-şi găsească şi un suport fiziologic (vaginism).

Sănătatea este, în fond, ameninţată de o hiperestezie neuroendocrină cu o tendinţă accentuată spre oboseala provocată de o succesiune paroxistică de construcţie nervoasă, depresiune şi surescitare. Este deci posibil ca şi medicamentele să nu fie luate decât cu intermitenţe.

Tulburările nervoase suscită reacţii reflexe funcţionale la organele terminale ale tranzitului digestiv, influenţate de semnul zodiacal şi anume, intestinele, expuse la enterita şi la constipaţie, în schimb rareori afectate de maladii tumorale, care, dezvoltându-se îndeobşte mult timp foarte discret, fac parte din acele scadente brutale evocate mai sus. Dar dacă nativul din Fecioară nu ştie să se observe şi să îşi facă o autocritică oarecum corectă, dacă restul temei sale îl determină să asculte de unul şi de altul, să adopte astăzi remedii pe care le va înlocui mâine, starea i se va agrava cu certitudine şi îl va împinge la ipohondrie şi acrimonie, atribuite pe bună dreptate de bunul simţ popular constipaţilor. Atunci nu vor întârzia reflexele în lanţ care pot duce la intoxicaţia generalizată.

Medicaţia judicioasă va fi tocmai cea determinată de spiritul semnului: practicarea economiei de forţe nervoase şi fizice, folosirea foarte moderată a medicamentelor şi mai degrabă a mijloacelor modeste care duc adesea la efecte mari. Observaţia bine dirijată arată care este alimentaţia sănătoasă ce convine nativului din Fecioară că să-l scutească de nefastele fermentaţii intestinale. Nativul se acomodează de altfel foarte uşor, dornic să urmeze o regulă pe care o simte eficient, formată din mici detalii menite să-i uşureze o existenţă pe care are în mod rezonabil tendinţa s-o considere sub prisma rutinei, mai degrabă decât sub cea a satisfacţiilor spectaculare. Pentru el "orice digestie este o luptă" (dr P. Carton), pe care se bucură s-o ducă până la încheierea sa intestinală normală şi fără complicaţii. Astfel, strategia unei existenţe fericite poate rezultă dintr-o tactică digestivă de detaliu.

Vestimentaţie

Femeia din zodia Fecioarei are gustul toaletelor corecte în ton cu modă. La ea, nici o fantezie îndrăzneaţă, nici o excentricitate şi chiar mai puţin vreo alură dezmăţată. Preferă să se îmbrace clasic spre a avea o ţinută impecabilă, dar fără severitate. Inamică a ceea ce este ţipător, are o cochetărie delicată care se poate observa în detalii, iar discreţia o face mai atrăgătoare pentru o privire expertă. Place prin însăşi simplitatea ei.

Doar sub apăsătoarea inhibiţie saturniană riscă să piardă toate aceste avantaje, interzicându-şi dantelă fină, coordonările delicate şi ingenioase. O putem vedea uneori înfăşurată în haine prea strâmte, ţesături seci şi spălăcite, gulere drepte, veşminte care "încarcerează" formele, în loc să le lase să înflorească. în cel mai rău caz, se simte "rasoleală". Cu toată bunăvoinţa de a fi în pas cu moda, această Fecioară handicapată este mereu "în întârziere", fiindcă nu se poate descotorosi de o îmbrăcăminte, de o pereche de pantofi care "mai merg" şi se speteşte uzându-le până la urzeală.

Bărbatul din zodia Fecioarei are şi el o ţinută îngrijită şi este chiar câteodată "pus la patru ace" din cap până-n picioare, s-a gândit la tot.