Intemeierea venirii Antichristului (continuare) part. 53

“Sosirile”, un serial “cu interviuri si poze deosebite care scot in evidenta o imagine in ansamblu pentru voi, sa ne pregatim sa inaltam constinta si sa facem tot ce putem sa imprastiem aceasta informatie, ca oamenii din jurul vostru sa inteleaga, ce se intampla cu-adevarat astazi. Noi avem nevoie de fiecare dintre voi sa faceti parte din aceasta schimbare.”

Boala autoperfectionarii

Ati cumparat cumva programe sau ati citit carti de autoperfectionare despre care credeati ca va vor schimba viata, dar nimic nu s-a schimbat cu adevarat dupa ce le-ati cumparat? Nu sunteti singurii! 

Autoperfectionarea este un concept fals

Miliarde de dolari sunt cheltuiti in fiecare an pe carti si pe programe de autoperfectionare. De ce cumparam, de fapt, astfel de materiale? Pentru ca suferim de boala autoperfectionarii. 

Bioritmul organelor interne

Trăim cu toţii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetă: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiraţia, bătăile inimii... Viaţa e formată dintr-o întreagă gamă de cicluri care creează o adevărată simfonie. Dacă reuşim să menţinem un ritm corect în interiorul şi în afara noastră, “concertul” pe care-l susţinem aici, pe Pământ, va fi unul lung şi melodios. Dar, ca să reuşim asta, trebuie să ştim cum. Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai puţin. Johanna Paungger şi Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amănunţită a ritmului funcţiilor organelor noastre interne. Autorii afirmă că fiecare dintre organele corpului are o activitate maximă de 2 ore pe zi, după cum urmează:

Relatia cu Dumnezeu

"Despre lucruri ce rămân" 

Profesor Paul Krizner, 

   Editura Concordia, Arad-2011

Recenzie

            Dumnezeu este iubire (I. In .4,16). Şi fiind Iubire intră într-un dialog cu lumea Sa şi mai ales cu omul, coroana creaţiei şi „lucrul mâinilor Lui”. Acest dialog al iubirii l-am primit în mod desăvârşit prin Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Dar, acest dialog se comunică mai departe prin Biserică şi prin oamenii ei. Omul este fiinţă dialogică prin fiinţa ei şi are mereu nevoie de dialog, de răspuns la căutările sale, la năzuinţele sale, la aşteptările sale.

            „Cine a făcut lumea?”, „Cine ne-a făcut pe noi?”, „Cu ce scop?” şi „Încotro ne îndreptăm?” sunt întrebări esenţiale din viaţa fiecărui om. Încă din Antichitate, filosofii întreţineau discursuri şi dialoguri, unele memorabile(precum cele ale lui Platon, sau Socrate) în care încercau să dea răspunsuri cât mai mulţumitoare ascultătorilor. Mai apoi, prin venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Revelaţia a fost desăvârşită. Mântuitorul Însuşi mărturiseşte despre El: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”(In. 14, 6). Astfel în lumina acestor cuvinte, totul se umple de bucurie, de lumină şi de sens.