RACUL- Portret psihologic

O apa linistita

Personalitatea tipului Rac se construieste de obicei pe trunchiul unui temperament limfatic care, destul de tardiv, conditioneaza o viata fiziologica lenesa si lenta. Nativul nu pare grabit sa creasca si zaboveste cu complezenta in copilarie. Oricare ar fi formula sa - vagotonic, digestiv- el se prezinta ca un vegetativ al carui suflet se scalda intr-o mare de senzatii difuze, de impresii vagi, infasurat intr-o tesatura de vise si apetituri, unde comanda in primul rand necesitatile elementare: foamea, setea, somnul... Cu siguranta ca nu exista alt caracter la care trupul sa apese atit de greu asupra sensibilitatii.

Imbibat de limfa, de seva, tipul Rac se insufleteste la nivelul fortelor obscure ale subconstientului, ale instinctului, ale senzorialitatii, de unde se ridica incet la suprafata, ca o faptura care tot amana momentul in care sa-si sparga cochilia pentru a iesi din cuib si a-si lua zborul. Da impresia ca traieste retras din realitatea exterioara, ca animalul care isi duce exitenta sub o carapace in interiorul careia se deapana o viata tacuta si nocturna. Rand pe rand va fi socotit sedentar, contemplativ si astenic; i se va atribui un caracter curgator, va fi vazut in somnul vietii. Va aminti de asertiunea ca apele linistite sunt cele mai adanci; in apropierea apelor sale originare, va ramine mai mult sau mai putin cufundat intr-o noapte deschisa in acelasi timp spre abisurile negre ale placerilor narcisiace si spre abisurile paradisiace ale angajarii spirituale. In tacerea interioara se poarta dialogul dintre sufletul animal si sufletul angelic.

Complexul matern

Cautati mama si veti da peste Rac! Nimic surprinzator ca aceasta faptura in interiorul sau mica, frageda, copilaroasa, delicata, vulnerabila este ispitita, intr-un prim reflex, sa se replieze in sine si sa se refugieze in blanda siguranta a sanului matern! Mersul inapoi al racului reprezinta, aici, atasamentul de copilarie, adica de mama de care nu poate fi despartit copilul: mama-hrana, mama-siguranta, mama-tandrete. Nativul din Rac creste cu ochii pironiti asupra mamei, intorsi spre trecut. Devenit adult, isi aminteste cu emotie de copilarie si de familie; revine in locurile unde a crescut; reminiscentele, regretele si nostalgiile ocupa un loc important in viata sa psihica; se oglindeste in trecutul sau si orice imagine este pentru el o amintire (Proust).

Identificarea cu mama face din barbatul Rac un feminin: este inclinat spre pasivitate, receptivitate, emotivitate, cu o sensibilitate feminina si gust pentru interior, casa, lucrurile intime... Nevoia sa de siguranta il poate face timid, temator, pudic, putin dezarmat in fata asprimilor vietii. De unde deriva dificultatea de a trai in exterior a acestei fiinte facuta pentru interior, pentru a patrunde inauntrul lucrurilor si a crea o ambianta intr-un cadru dat.

Daca identificarea materna este mai accentuata, poate aparea un adevarat complex care risca sa duca la tulburari in afirmarea personala. Umilul devine becisnic, supus, dependent, cautand protectie in dorinta inconstienta de a ramine copil. Constiinta Racului se aduna in sine, nativul aflandu-se pe drumul spre autism: hoinar, salbatic, cu capul in nori, cautand singuratatea, cartile si alte intilniri intre patru ochi care ii favorizeaza retragerea in sine.

Exterior, acest hiperemotiv traieste inecat in nesiguranta; usor ranit de viata, ramine mult timp marcat de o singura clipa de fervoare. Viseaza deci sa se inchida intr-o viata confortabila, se refugiaza in afectiuni puerile, in reactii egocentrice, obiceiuri, superstitii traind intr-o atmosfera semimagica.

Aceasta retragere trece adesea drept indiferenta (el, care este cel mai sensibil dintre oameni!). Acest hipersensibil ajunge chiar sa se rupa de ambianta; schizoid, este in acelasi timp atat de introvertit incat nu-l mai intereseaza decat ceea ce se petrece in intimitatea sa. Primejdia care-l paste este sa-si creeze un intreg univers interior pe care sa-l substituie apoi lumii exterioare. Constructiile imaginare, refugiile artistice, a caror figura curenta este bovarismul, dezvaluie faptul ca nativul s-a repliat intr-o atitudine facila in fata efortului de a se adapta la realitate.

Nu orice Rac ajunge pana acolo sau, mai degraba, nu da inapoi pana in acest punct dramatic! Dar ca sa intelegi pe cineva trebuie sa-l sesizezi in aspectul sau negativ posibil ca si in aspectul sau pozitiv actual. Si nimic nu ii e mai util unui Rac decat sa-l ajuti sa-si risipeasca ceturile, in care vede inaintind impotriva sa fantomele pe care le-a produs. Trebuie totusi sa recunoastem ca existenta unui Rac nu este o experienta usoara si confortabila: din cele douasprezece tipuri zodiacale, Racul e cel mai emotiv, cel mai sensibil; ce este atunci surprinzator in faptul ca e mai vulnerabil decat ceilalti?

Pe de alta parte, drumul sau in viata consta in general in a-si vedea eul infruntand aventura in profunzime, catre sursele interioare. Or, daca experienta asta poate sa fie cea mai bogata dintre aventurile omenesti, ea poate fi, trebuie s-o admitem, si cea mai dureroasa.

Totul depinde, in final, de natura "complexului matem". Cu cat Racul ramane mai dependent de mama sa, supus tardiv influentei ei psihice, cu atit mai mult el poate sa se teama ca trebuie sa infrunte incercarea vietii.

Sa semnalam acum si ca exista o varietate de Rac care, "razvratit fata de mama", traieste sub imperiul opozitiei: mama este criticata, combatuta, respinsa, mai mult sau mai putin detestata; o data cu ea sunt discreditate si toate valorile pe care le reprezinta: sensibilitatea, intuitia, irationalul... Dar oare acesti Raci rationali, uscati si reci, au reusit, cu adevarat sa taie cordonul ombilical psihic? Reusita pentru un Rac nu consta nici in a depinde de mama, nici in a o respinge, ci in a accepta si a implini valorile materne cu autonomia unei personalitati de adult.

Neindoios, femeia Rac are o evolutie psihica mai usoara. Identificarea ei cu mama ii permite de la bun inceput (cu exceptia vreunui conflict major in stare sa o opuna acesteia) sa accepte elanurile inimii care alcatuiesc maretia femeii. In plus, amenintarea care apasa asupra Racului este de a se crampona cu incapatinare de individualismul sau, de posesiunile sale personale, cand de fapt implinirea si-o poate gasi pe calea victoriei vietii colective asupra individului. Or, pentru femeie, copilul este drumul gata trasat al unei asemenea evolutii.

Un supraemotiv subactiv

Sub aspect caracterologic, Racul este supraemotiv si subactiv. La el, inactivitatea deturneaza emotivitatea de la a actiona asupra lucrurilor, pentru a o readuce la constiinta de sine. Nativul se intoarce spre tarmurile interioare unde emotivitatea sa, deosebit de selectiva (sensibilitate extrema la anumite evenimente, insensibilitate la altele care pot sa fie mai grave), poate sa se sublimeze. Mai mult sau mai putin introvertit si schizoid, dupa cum am vazut, el ramane fidel imaginilor sale si unui viu sentiment pentru sine; este un Narcis si, totodata, un liric. Dar, prin contemplare, emotivitatea poate sa-i incinte viata: totul se petrece in sine, in sufletul sau delicat si tacut. ii este sete de o intimitate pe care stie atat de bine s-o creeze si s-o imparta cu altii. Doar ca inactivitatea il poate reduce mai mult sau mai putin la neputinta. Fara elanul unui sentiment, e un lenes, dar forta inertiei poate lua la el forma tenacitatii (sa ne gandim la clestele racului). Este constient de aceasta slabiciune si cauta sa se protejeze impotriva ranilor pe care le poate primi din afara (adesea il vedem zavorind usile, tragind obloanele, traind ascuns); cu toate acestea, viata interioara nu trebuie sa-i slujeasca drept scuza ca sa dezerteze din viata exterioara. Revenind spre sentimentul de sine, este in sintonie, in comuniune cu natura care i se ofera drept refugiu al unui "hoinar singuratic", ceea ce se intimpla adesea cand se indeparteaza de oameni. Racul insensibil la natura, pe care relatia cu natura il face mai dur, apartine tipului ce si-a respins mama (este cunoscuta relatia afectiva intre mama si natura).

Racul lunar se simte in noaptea vietii; el accede la constiinta prin ceea ce ii "rascoleste maruntaiele"; intrarea in starea de veghe este legata de o trezire a emotiilor sale. Aceasta constiinta crespusculara ajunge, in cazul tipului inferior, la somnul organic daca nu la evadarea constiintei visatoare: trece pe langa lucruri fara sa le priceapa poezia, pe langa oameni fara sa le asculte chemarea; aspira la odihna, la calm, departe de riscul actiunii si al creatiei. Dar ceea ce la tipul inferior este constiinta somnolenta devine la tipul superior fervoare a vietii obscure. Larga sa deschidere spre inconstient il pregateste pentru orice efuziune si il face sa traiasca poetic. De fapt, vointa nu i se clatina decat atunci cand intervine un interes afectiv putemic.

Racul nu vede si nu iubeste realitatea prezenta decat daca e impodobita cu valul iluziilor, de vreme ce isi poarta pretutindeni cu el sentimentul: el isi viseaza viata, daca nu-si poate trai visul. Uneori el este un vis pentru ceilalti, iar acestia sunt pentru el un vis. Imaginatia e calitatea sa dominanta; ea coloreaza orice realitate si vagabondeaza in voia dispozitiei sale alternativ vesela si melancolica. Este un elegiac, un romantic, care are gustul miraculosului, al fantasticului.

Trebuie sa admitem, in cele din urma: semnul Racului este unul din semnele cele mai dificile de trait. Pe terenul sau cresc cele mai frumoase flori ale sensibilitatii, iar poezia da fructele cele mai savuroase; dar este si terenul cel mai propice refularilor si productiilor nevrotice rezultand din predispozitia spre infantilism.

Cele doua fete ale unui lanus psihologic

Dar cat este de complexa lumea Racului! Nici nu am definit bine corpul, ca observam o bifurcatie, care apare atat la plecare, cat si la sosire. Nu este oare Racul prins intre un suflet animal imbibat de nevoi trupesti destul de primitive si un suflet angelic plin de har ceresc? Nu-l vedem oare vesnic oscilind intre doua vise, doua doruri? Este legat de patrie si impins spre departari; departe, nu se gindeste decat la tara natala; revenit acasa, viseaza tarmuri, tarimuri exotice sau imaginare... Vede asadar cum se contureaza o linie de demarcatie a apelor Racului.

Exista un Rac cuprins de fervoarea inradacinarii si marcat de o dispozitie sedentara, lasa impresia unui vapor care si-a aruncat ancora in port; se leaga de lucrurile vietii pamintesti asa cum scoica e prinsa de stanca. Ancorat in opiniile sale, este preocupat de realitatile prozaice intr-o asemenea masura incat nu se poate desprinde de ele, fie ca e vorba de starea sanatatii sau de interese materiale. E un suflet simplu, o fire de bonom, linistita, familiara, comoda, uneori destul de asemanator cu un urs, fara pasiuni aparente, sedentar (Rembrandt).

Si mai exista un Rac cuprins de fervoarea dezradacinarii si marcat de o dispozitie calatoare; fire ratacitoare, lasa impresia unei barci in deriva. Acest al doilea tip, desprins de realitatea prozaica, este lipsit de simt practic: pluteste in afara, in marginea lucrurilor. E o fiinta bizara, capricioasa, complicata, altfel incantatoare si captivanta; adevarat licurici, nu sta locului, este instabil, hoinar, mai mult sau mai putin nesatisfacut (Cocteau).

Sub aspect caracterologic, aceasta bifurcare situeaza supraemotivul-inactiv la increngatura secundaritatii cu primaritatea, facand din Rac fie un Sentimental paranervos, fie un Nervos parasentimental.

Racul secundar este asadar un Sentimental; se intampla ori de cite ori Saturn e dominant in cerul sau. Un asemenea caracter nu este prea des fericit. Secundaritatea ofera un azil tainic si profund emotivitatii refulate care se exprima in rumegari dureroase. Subiectul e inclinat spre meditatie, dar inceteaza mai mult sau mai putin sa traiasca pentru a simti ca traieste, fiind ades subjugat de cenestezia sa, de starea sanatatii sale. Indecis si veleitar, acest inhibat seamana cu alergatorul lui Zenon care, in reflectia asupra cursei, pierde putinta de a-si atinge telul. Constiinta sa are tendinta sa adoarma cu opiumurile fabricate in sanul sau, sa secrete scrupulul, resemnarea, melancolia, autoacuzatia, mizantropia. Sentimentele morale ocupa un loc important in modul de a gandi, iar trasatura dominanta a caracterului sau este constiinta, cu fidelitatea fata de amintiri, atasamentul fata de trecut si de obisnuinte.

Racul primar este un Nervos, cu o dominanta lunara, mercuriana si martiana. Este expus contradictiei unor ambalari succesive. Tendinta sa dominanta este nevoia de schimbare, de reinnoire a emotiilor, datorita mobilitatii si vivacitatii sentimentelor sale; in fond, este un vagabond afectiv, trecind de la o legatura la alta, plecand dintr-un loc intr-altul, dintr-un mediu intr-altul...dar intotdeauna legat de imaginile eului sensibil si susceptibil.

Fireste, nu exista o linie de departajare absoluta intre aceste doua caractere si, foarte des, Racii imprumuta trasaturi si de la unul si de la altul, fara ca Sentimentalul paranervos sa poata fi clar distins de Nervosul parasentimental.

Memoria pura

Memorie, imaginatie si intuitie sunt datele cardinale ale inteligentei senzoriale a unui Rac.

Daca tipul acesta nu s-a putut desprinde de copilarie, de familie, modul lui de a gandi este timid, complezent, insuficient de eliberat de reactiile imediate, de prejudecati sentimentale. In plus, emotivitatea ii incurajeaza subiectivitatea, face sa se nasca in inima lui nelinistita puseuri antiintelectualiste, credinte-refugii, adevaruri care nu duc la nimic; din ea deriva spiritul capricios care se complace in ceturile fictiunii, gandirea care se invirte in cerc. Dar la Racul eliberat, aceeasi emotivitate reprezinta tocmai o forta spirituala: gandirea lui castiga in caldura si se lasa antrenata de sentimente marete; de aceea el are adesea o inteligenta justificatoare si apologetica.

De multe ori putem intilni acest tip dedandu-se unei visari hoinare, unei reverii a sentimentului care se etaleaza ca o suita informa de imagini sau ca un abur sonor; se distinge la el un fel de lene de a gandi. Dar cand spiritul sau domina unda emotionala care il strabate, el retine ideea ce i se prezinta, o incalzeste, o face sa se maturizeze interior:o cloceste. Pentru o asemenea fiinta, noaptea este intr-adevar un sfetnic bun. O anumita secundaritate a reprezentarilor cu dominanta afectiva acumuleaza in el lente maturatii care, la momentul potrivit, ies din subconstient sub imperiul unei situatii concrete. Dar adevarul trebuie sa vina dinauntrul si din profunzimea fiintei, sa fie simtit si trait, sa fie un adevar care iese din put. Este o inteligenta care aproape ca ar putea fi calificata drept materna, fiindca reprezinta un demers de participare: asemeni mamei care participa la viata copilului ei, il ghiceste, il simte cum isi simte propriul trup.

BUDDHA

   La Teatrul "Ioan Slavici" din  Arad, vineri 24.06.2011 ora 17:00 are loc ceremonia de expunere a colectiei moastelor sacre ale lui Buddha si ale altor maestri budisti.

    Colectia poate fi vazuta si in zilele de sambata si duminica intre orele 10:00-19:00.   

Viata lui Buddha

CAT DE LIBER ESTI?

Cum sa fii liber: principiile libertatii conform lui Harry Browne

de Frederick Mann    

EscapeArtist.com

Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ce–ti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine – şi care sunt in intregime sub controlul tau.

Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti:

-Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie;

-Accepta fara nicio ezitare unele presupuneri care le restrictioneaza libertatea.

Harry numeste aceste presupuneri, capcane. Atata timp cat nu angajezi o provocare a acestor presupuneri (supozitii), ele te pot tine inlantuit. In continuare, eu nu pot decat sa va prezint o scurta privire de ansamblu. 

Capcane de presupuneri care va pot restrictiona libertatea

Identitatea capcanei nr. 1: Sa crezi ca ar trebui sa fii altul decat tu insuti. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti. Afla cine esti; fii tu insuti; fa lucrurile in felul tau propriu.

Identitatea capcanei nr 2: Sa presupui ca altii vor face lucrurile in acelasi fel in care le-ai face si tu. Nu poti sa-i tii sub control pe altii, dar poti sa tii sub control felul in care lucrezi cu ei. Harry Browne spune, "detii un control extraordinar asupra vietii tale, dar renunti la acest control, atunci cand incerci sa-i tii sub control pe altii. "

Capcana intelectuala: Sa crezi ca emotiile ar trebui sa fie conforme cu un standard pre-conceput din punct de vedere intelectual. Emotiile sunt cel mai bine privite ca semnale care-ti spun cum te descurci.

Capcana emotionala : Sa crezi ca poti lua hotarari importante, atunci cand simti emotii puternice.

Capcana moralitatii: Sa crezi ca trebuie sa asculti de o lege a moralei, creata de altcineva. Pentru a deveni mai competent (si mai liber), trebuie sa-ti intaresti intelegerea legaturilor cognitive dintre actiunile tale si consecintele lor. Moralitatea este, de fapt, un set de reguli foarte generale, referitoare la ce sa facem si ce sa nu facem, care in general au consecinte foarte extinse. Daca folosesti orbeste legea morala a altcuiva, acest lucru va avea tendinta de a-ti reduce din competenta, pentru ca te impiedica sa-ti formezi propriile legaturi cognitive dintre actiuni si consecintele lor. Pentru a fi liber, trebuie sa-ti creezi propria ta lege a moralitatii.

Capcana altruismului: Sa crezi ca trebuie sa pui fericirea altora, in fata propriei tale fericiri. O lume care sa aiba valoarea maxima este functie de suma valorilor individuale maxime. Te cunosti cu mult mai bine pe tine insuti si ce valoare ai, decat ii cunosti pe altii si ce valoare au ei. In consecinta, esti cu mult mai competent sa-ti maresti propria ta valoare, decat pe a altora. In acest fel, valoarea maxima se obtine de catre fiecare individ, prin marirea la maxim a propriei valori personale.

Intrucat traim intr-o lume in expansiune, se poate mari valoarea personala, adaugandu-o in acelasi timp la valoarea altora. Ne marim valoarea personala, creând valori pentru altii, care sa le aleaga dupa bunul lor plac. Presupunerea ca "egoismul" si "lacomia" sunt rele trebuie sa fie dezbatuta.

Capcana grupului: Sa crezi ca poti realiza mai mult, daca imparti responsabilitatile, eforturile si recompensele cu altii, decat ai putea daca actionezi pe cont propriu; ideea ca fiecare poate sa vorbeasca in numele celuilalt.

Pentru a depasi capcana grupului, organizatiile pot sa fie organizate intr-o astfel de maniera, incat legaturile dintre actiuni, rezultate si recompense sa fie cat se poate de  directe. De exemplu, in loc sa angajezi personal suplimentar, o parte din munca poate sa fie subcontractata.

Capcana guvernamentala nr.1: Sa crezi ca guvernele indeplinesc functii sociale utile, care merita sprijinul tau.

Capcana guvernamentala nr. 2: Sa crezi ca ai datoria de a asculta de legi.

Capcana guvernamentala nr. 3: Sa crezi ca poti sa contezi pe guvern ca sa duca la indeplinire o reforma sociala, in favoarea ta.

Capcana guvernamentala nr. 4: Sa te temi ca guvernul este atat de puternic, incat te poate impiedica sa fii liber.

Evident, imensa majoritate a oamenilor cred ca galagia si mazgalelile oamenilor din guvern constituie "legea." Exista de asemenea hoarde de birocrati, oameni din politie, din justitie care privesc "legea" ca pe ceva sacrosanct. Daca te suspecteaza ca nu le respecti "legea", atunci au tendinta de a se simti extrem de amenintati si ar putea sa devina extrem de razbunatori. Sunt perioade de timp in care libertatea ta depinde de abilitatea de a-i convinge ca respecti galagia si mazgalelile pe care ei le numesc "lege."

Capcana disperarii : Sa crezi ca exista alti oameni care te pot impiedica sa fii liber. Esti in totdeauna liber sa mergi mai departe si sa incepi o noua viata.

Capcana drepturilor: Sa crezi ca drepturile tale te vor putea face liber. USA se presupune a fi o tara in care anumite drepturi ale individului sunt garantate de catre constitutie, iar oficialii guvernului se presupune ca au jurat sa respecte constitutia. Cu toate acestea, exista furturi, talharii, violuri, crime, etc. in fiecare zi. Mai mult, oficialii guvernului violeaza drepturile individului, prin abandonare sub forma taxelor, reglementarilor, a si mai multor taxe si a si mai multor reglementari.

In alegerea actiunilor tale, esti cu mult mai atent, gandindu-te la consecintele care te afecteaza pe tine, decat actionand in concordanta cu "drepturile" tale. Asa cum spunea Max Stirner "Puterea este un lucru grozav si util pentru multe scopuri; pentru ca "un om merge mai departe, mai degraba cu o mana plina de putere, decat cu o sacosa plina de drepturi."

Capcana utopiei: Sa crezi ca trebuie sa creezi conditii mai bune in societate, inainte de a putea fi liber. Esti cu mult mai eliberat si mult mai puternic daca te concentrezi pe schimbarea si imbunatatirea propriei conditii – si crearea proprii utopii de libertate si bogatie – mai degraba decat sa incerci sa transformi societatea.

Asa dupa cum scrie Harry:

Cei ce si-au propus sa schimbe lumea nu au forta. Ei viseaza sa faca lumea din nou, dar nu pot – si de aceea au pus accentul acolo unde nu au putere deloc. 

Oamenii liberi recunosc ca nu pot sa schimbe lumea si atunci se concentreaza asupra puterii pe care chiar o au – si care este enorma. Isi dau seama ca pot sa aleaga sa nu se implice in situatii care nu li se potrivesc.

Asa ca au cautat situatii care li s-au potrivit. Si au descoperit cu mult mai multe oportunitati pentru astfel de situatii, decat si-ar fi imaginat cineva.

Un om liber nu incearca sa refaca lumea sau pe prietenii sau familia lui. El mai degraba evalueaza situatia cu ajutorul unui standard simplu:Oare asta este ceea ce-mi doresc eu? Daca nu, atunci cauta in alta parte. Daca asta este, atunci se relaxeaza si se bucura

Un om liber foloseste uluitoarea sa putere de alegere, pentru a–si face o viata confortabila pentru el insusi.

Puterea de a alege o ai, dar o pierzi, atunci cand crezi ca poti sa faci alegerea pentru altii. Nu poti. 

Dar poti sa alegi pentru tine – din sute de alternative surescitante, care-ti aduc fericirea.

De ce sa nu folosesti aceasta putere?

Capcana problemei arzatoare : Sa crezi ca exista probleme sociale, care cer participarea ta.

Capcana investitiei anterioare : Sa crezi ca timpul, efortul si banii cheltuiti in trecut trebuie sa fie luati in considerare, atunci cand iei o decizie in prezent. Stii vechea zicala: "Nu arunca margaritare la porci."

Harry Browne spune:

"In fiecare caz, intrebarea care se pune este: Cu ceea ce ai acum, care e calea cea mai buna de urmat, ca sa obtii cel mai mult in viitor ?" Ceea ce ai platit ca sa ajungi unde te afli acum nu este relevant; acele resurse s-au dus si nu mai pot fi regasite, orice ai face.

Capcana cutiei : O cutie este orice situatie de disconfort, care iti restrange libertatea. Capcana cutiei inseamna sa crezi ca pretul iesirii din limitele cutiei este prea mare, pentru a fi luat in discutie. Problemele asociate cu mentinerea unei imagini false sunt parte din capcana cutiei.

Pentru a iesi afara din cutie, trebuie sa luam in consideratie trei factori, adica dezavantajul cutiei: pretul pe care-l platesti pentru a ramane blocat in cutie; costul evadarii din cutie; si ce poti sa faci dupa ce ai evadat din cutie – adica beneficiile pe care le ai, evadand din cutie.

Evident, o casatorie poate fi o cutie. Exista un principiu foarte important: cu cat platesti mai repede pretul pentru a iesi afara din cutie, cu atat te costa mai putin. Cu alte cuvinte, cu cat stai mai mult intr-o cutie, cu atat te costa mai mult.

Capcana certitudinii : Sa crezi ca este urgent sa actionezi ca si cum informatiile pe care le ai sunt absolut certe. Mai intai de toate, perceptia noastra este limitata si supusa greselii. In al doilea rand, informatiile evolueaza in continuu. Maine vom sti mai mult decat astazi. Ceva din ceea ce stim astazi se va dovedi gresit, prin ceea ce vom descoperi maine.

Pentru ca actionam intotdeauna pe baza unor informatii incomplete – sau, in cel mai bun caz, pe baza unor informatii numai partial corecte, ne asumam riscuri in tot ceea ce facem. 

Harry Browne mai spune:

Acel individ care ignora aceste riscuri poate sa-si piarda libertatea, in trei moduri importante :

1. E posibil sa accepte riscuri care ar fi de neacceptat, daca ar fi putut sa le recunoasca; si, actionand fara o gandire prealabila, poate sa se bage el insusi in cutii care sa-i restranga libertatea.

2. Atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum credea el, certitudinea sa anterioara poate repede sa se transforme in disperare si depresie: la urma urmelor, era "asa de sigur." Acum, cand este descurajat, emotiile pot sa-l faca sa treaca din aceste consecinte rele, intr-o situatie si mai rea. Cu alte cuvinte, a cazut in capcana emotionala.

 3. Acceptand pareri drept fapte absolute, poate sa ingaduie ca libertatea sa sa-i fie restrictionata de informatii care s-ar putea sa nu fie adevarate."

Harry Browne identifica cinci "principii ale informatiilor":

1 Popularitatea nu este o dovada. Faptul ca "fiecare stie" poate sa insemne prea putin sau chiar nimic.

2. Fiti sceptici in privinta informatiilor noi.

 3. Nu va asteptati sa gasiti o explicatie pentru fiecare lucru, sau fapt. Intr-o anumita masura va trebui in totdeauna sa actionati in intuneric.

 4. Nu poti sa vezi tot tabloul; admite ca vezi numai o parte din el.

 5. Admite existenta riscurilor si a responsabilitatilor. Actiunea implica intotdeauna riscuri.

Harry scrie:

"Tu esti autoritatea suverana a vietii tale. Tu esti conducatorul care ia hotararile referitoare la cum vei actiona, la ce informatii vei accepta. Faci asta in orice caz – dar daca recunosti ca o faci, poti sa castigi un control mult mai mare asupra viitorului tau.

Dar fie ca accepti sau nu, tu esti suveranul. Conduci o viata – si atunci condu-o in totalitate.

Tu decizi ce informatii vei accepta sau vei respinge. Tu decizi care va fi urmatoarea ta actiune. Tu decizi dupa care lege a moralitatii vei trai.

Pentru a fi liber, nu trebuie decat sa iei decizia de a fi liber Libertatea te astepata – oricand esti gata pentru ea."

Sursa: Editura For You

DEZECHILIBRELE SPIRITULUI

Trei cauze ale bolii spirituale 

de Hank Wesselman 

http://www.sharedwisdom.com/page/three-causes-spiritual-illness

Pe masura ce trecem prin viata in planul fizic, se intampla diverse lucruri. Contactam gripe, raceli si virusi, ne ranim fizic, ca de exemplu cand cadem de pe bicicleta in copilarie sau facem sport. Ca adulti, ni se poate intampla sa ne ranim la sira spinarii, sau sa avem accidente de masina si ne alegem cu vanatai, taieturi, luxatii, infectii, ulceratii si, cateodata, cu oase rupte. 

Unii dintre noi pot sa aiba boli grave, cum ar fi cancerul sau hepatita, boli de inima sau scleroza multipla. Pana la urma, ajungem la batranete, infirmitate progresiva si moartea corpului fizic. Toate acestea sunt normale – ele sunt ceea ce este de asteptat ,ca parte a ceea ce inseamna sa fii o fiinta intrupata. Dar acestea sunt toate doar efecte, iar samanul este interesat in primul rand de cauze. 

Cauza si efect 

Privind prin ochii vindecatorului saman, cauza suprema a tuturor bolilor poate fi regasita in cadrul lumii din alte dimensiuni – in aceleasi regiuni din care boala isi extrage puterea initiala de a ne agesa. Din acest motiv, nu este suficient sa anihilam, pur si simplu, efectul bolii cu ajutorul medicatiei din planul fizic si sa speram ca totul va fi bine. Pentru ca adevarata vindecare sa se intample, trebuie sa abordam cauza bolii. 

Din perspectiva samanului, exista trei cauze clasice ale bolii, iar interesant este faptul ca acestea nu sunt microbii, bacteriile sau virusii. Ele sunt stari interioare negative, care apar in noi, ca raspuns la experientele de viata negative sau traumatice. Prima dintre ele este Lipsa de armonie. 

Lipsa de armonie 

Lipsa de armonie este ceea ce traim atunci cand viata isi pierde brusc sensul, sau atunci cand pierdem o legatura importanta cu viata. Sa consideram cazul unui cuplu de varstnici. Dupa o casatorie indelungata, subit, unul dintre ei moare. Este posibil sa nu fi avut o relatie perfecta. Cu toate astea, intre ei exista o mare legatura, care a aparut in urma a tot ceea ce au trait impreuna. Supravietuitorul poate sa intre in criza, din cauza pierderii partenerului si, in scurt timp, el/ea poate sa aiba o boala grava, cum ar fi cancerul. Dintr-o data pleaca si el/ea. 

Aceasta este Lipsa de armonie. 

Starea de lipsa de armonie pe care o traim ca reactie la astfel de situatii de viata, duce la o diminuare a puterii personale. Acest lucru se poate intampla intr-un mod subtil, pe de o parte, sau intr-un mod catastrofic, care ne zguduie viata, pe de alta parte - ca de exemplu, cand ne pierdem serviciul si asrfel, ne pierdem si mijloacele de trai. Cand traim experienta pierderii puterii, matricea noastra energetica este afectata si devenim vulnerabili in fata bolii. 

Frica 

A doua cauza clasica a bolii este frica. O persoana care trece prin viata, roasa de un sentiment cronic de frica, este de doua ori vulnerabila in fata bolii, pentru ca anxietatea diminueaza in mod agresiv si progresiv starea de bine, iar acest lucru, la randul lui, va afecta sentimentul de a fi in siguranta in lume. 

Starea de bine este baza pe care e construit sistemul personal de sanatate. Cand aceasta baza este afectata in mod negativ, se diminueaza capacitatea de a functiona a sistemului nostru imunitar. Si cand sistemul imunitar cade, suntem in primejdie. 

Nu este prea dificil sa vedem ca aici functioneaza un mecanism de feedback. Frica - si anxietatea pe care aceasta o creaza, produce lipsa de armonie. In acelasi mod, lipsa de armonie genereaza frica, si ambele daca ele lucreaza impreuna, afecteaza de doua ori mantia protectoare a sistemului imunitar al corpului, dar si matricea energetica. Boala urmeayza in mod inevitabil. 

Pentru practicienii medicali din occident, nu este o surpriza faptul ca lipsa de armonie si frica se materializeaza in boli care sunt recunoscute de catre stiinta. Cu aproape 500 de ani in urma, medicul renascentist Paracelsus a observat ca “frica de boala este mai periculoasa decat boala insasi”. 

Aceasta ne aduce la a lua in considerare a treia cauza clasica a bolii – fenomenul cunoscut vindecatorilor indigeni ca pierderea sufletului. 

Pierderea sufletului 

Printre vindecatorii traditionali, pierderea de suflet este privita ca fiind diagnosticul cel mai serios si cauza majora a mortii premature si a bolilor serioase, desi, in mod curios, in textele medicale vestice acest diagnostic nu este mentionat. Cel mai apropiat context cunoscut este “El/ea si-a pierdut dorinta de a trai”. 

In societatea vestica, pierderea de suflet este cel mai usor inteleasa ca fiind o deteriorare a esentei vitale a persoanei – un fenomen care se intampla, de obicei, ca reactie la o trauma. Cand traumele sunt severe, poate sa apara o fragmentare grupului de suflete a persoanei, cu disocierea partilor de suflet sfaramate, care fug de o situatie de ne tolerat. In circumstante coplesitoare, aceste parti de suflet pot sa nu mai revina. 

Cauzele pierderii de suflet sunt multiple si variate. Poate sa fie vorba, de exemplu, de probleme traumatizante din perioada perinatala, care s-au intamplat in apropierea momentului experientei nasterii – ca, de exemplu, sa soseasca in viata si sa descopere ca nu este dorit, sau ca are sexul gresit – a venit ca fata, cand toata lumea spera sa vina un baiat. 

Pierderea de suflet poate de asemenea sa se intample cand un copil este brutalizat sau tachinat fara mila, acasa sau la scoala, zi dupa zi, sau cand o persoana tanara este molestata de catre cineva care ar trebui sa aiba grija de ea. Cand cineva a fost violat sau atacat, a fost tradat, a trecut printr-un divort cumplit, un avort traumatizant, un accident de masina teribil sau chiar o interventie chirurgicala grava, este sigur ca pierde o parte de suflet. 

Multi dintre tinerii, baieti si fete, care au fost trimisi la razboi in Afganistan, Irak, Kuwait, Vietnam, Korea si in alte locuri, s-au intors acasa afectati la nivel personal, pentru ca au suferit pierderi de suflet cumplite. Specialistii nostri in medicina le-au diagnosticat afectiunile lor ca fiind sindrom de stres post-traumatic, dar au putut face foarte putin, in termenii adevaratei vindecari, pentru acesti “raniti pe doua picioare”. Multi dintre cei care au supravietuit sunt in continuare profund traumatizati la nivel de suflet, din cauza celor traite in razboi. 

Simptomele pierderii de suflet

Pierderea unei parti de suflet este usor de recunoscut, daca stii ce sa cauti. Iata o lista a unora dintre simptomele clasice: 

· Sentimentul ca esti fragmentat, ca nu esti cu totul prezent 

· Blocaje de memorie – o incapacitate de a-si aminti fragmente din viata 

· O incapacitate de a simti iubire sau de a primi iubire de la altul 

· Indiferenta/ indepartare emotionala 

· Stari subite de apatie sau de neatentie. 

· Lipsa de initiativa si entuziasm 

· Lipsa bucuriei 

· Incapacitate de a progresa 

· Incapacitate de a lua decizii 

· Lipsa de discernamant 

· Negativism cronic 

· Dependente 

· Tedinte de suicid 

· Melancolie sau disperare 

· Depresie cronica. 

Poate ca cel mai comun simptom al pierderii unei parti de suflet este depresia. La inceputul anilor 1990, revista Time a publicat un articol despre depresie in America. Articolul a revelat faptul ca 60 milioane de americani – reprezentand cam 30% din populatie – luau medicamente antidepresive, in fiecare zi. 

Astazi, numarul se apropie de 80 milioane, reprezentand 40% din totalul societatii si cateodata acest numar creste rapid, ca reactie la traumele nationale. In vinerea care a urmat evenimentelor din 11 septembrie, stirile de televiziune au anuntat ca 7 din 10 americani intervievati experimentau depresii semnificative, ca reactie la tragedie, acest lucru fiind un indicator al pierderii de suflet, la scara nationala. 

Desi termenul de ‘pierdere de suflet’ nu le este familiar vesticilor, zilnic folosim multe expresii in acest sens, in limbajul folosit pentru descrierea incercarilor personale. Interviurile din media si stirile includ comentarii individuale, de genul: “Am pierdut o parte din mine, cand s-a intamplat acel necaz”, sau “Nu am mai fost acelasi, de atunci incoace”. Cand discutam despre pierderea de suflet cu indivizi interesati de subiect, aproape toti au simtit ca au pierdut “o parte” din ei, in anumite momente din viata – desi aproape nimeni nu stie ca partile pierdute ar putea fi recuperate. 

Adevarul este ca pot fi recuperate. 

FII IN ACORD DEPLIN CU TINE INSUTI

GAND-SENTIMENT-FAPT ALINIATE PE  AXA VINDECARII

Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile.

Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers – iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.

Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel – fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata – emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat.

Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti.

Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie.

Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre – si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el – si nu impotriva lui – veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina – straveche sau moderna – ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat.

Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta – si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam – fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata – a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii?

La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential.

Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul – simplu, dar puternic – pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea – ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare.

Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna.

Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului.

Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale.

Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata.

Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp – aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala!

Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc – dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica – cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii – cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit „viata“. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru.

Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate.

Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre.

Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi.

Rudolf Steiner relata o intamplare minunata – un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire.

Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta – la fel cum lumina trece de la o celula la alta.

Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate.

Deci, ce aveti de facut de aici inainte?

            

         de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost publicata de Editura For You http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=187

Sursa: Editura For You